vineri, 11 martie 2016

Recenzie literară: La răscruce de vânturi de Emily Bronte

La răscruce de vânturi este una dintre cele mai cunoscute opere scrise de faimoasele surori Bronte – pe lângă Jane Eyere a lui Charlotte Bronte și Agnes Gray a Annei Bronte.  Povestea surorilor este foarte interesantă, atât datorită conjuncturii politice și istorice a acelor timpuri, cât și datorită personalității fiecăreia și ideilor cărora surorile le erau fidele.
Romanul lui Emily Bronte nu este considerat o capodoperă a literaturii britanice, dar în prezent este destul de popular și recunoscut. Eu cred că acest lucru se datorează poveștii întunecate, cu nuanțe de literatură gotică, puțin mister și multă răutate umană.
Într-un loc singuratic apare un străin pe nume Lockwood – naratorul. Acesta cunoaște o familie și povestea acesteia, pe care o relatează cititorului. În căutarea unui loc liniștit, Lockwood închiriază o căsuță în Yorkshire de la un personaj pe nume Heathcliff, care stă la răscruce de vânturi – denumirea locuinței izolate a acestuia.  Naratorul nu își creează o părere foarte bună despre acest bărbat posomorât, răutăcios și care ascunde ceva foarte întunecat în interiorul său; pe parcursul romanului, personalitatea lui Heathcliff devine din ce în ce mai complexă, iar acțiunea – din ce în ce mai încurcată.
Cândva, la răscruce d vânturi era un loc liniștit și frumos, iar stăpănul acestuia, Earnshaw, era un bărbat bun și milostiv. Venind acasă dintr-o călătorie, acesta aduce un copil – pe care-l descrie ca fiind un țigan fără căpătâi.  Soția nu este foarte încântată, nici fiul mai mare a lui Earnshaw, Hindley, care-l urăște din suflet pe noul venit. Catherine însă, fiica familiei, îl îndrăgește pe acest copil al nimănui, cei doi devenind prieteni. Orfanul este botezat Heathcliff, iar venirea lui în această casă va schimba foarte multe lucruri....
Romanul este foarte sumbru, lucru ce mie personal mi-a plăcut foarte mult; în unele clipe, precum descrierea unui vis și apariția unei fantome atmosfera din jur devenea foarte densă și aproape reală. Toate evenimentele se întâmplă în împrejurări sinistre, iar personajele poartă o umbră foarte întunecată.
Mi-a plăcut cartea deoarece scotea la iveală veninul din inima umană, în special cea a lui Heathcliff, care are o alură demonică în jurul său. Catherine, a cărei nume apare de două ori în acest roman, este o entitate a cărei prezență este simțită pe tot parcursul cărții, reprezentând un înger păzitor și totodată, o fantomă malefică.
Deși mi-a plăcut mult Jane Eyre, tind să consider cartea de față mult mai complexă; deși în ambele romane apare spiritul englezesc, moralitatea și pioșenia falsă, specifice erei victoriene, La răscruce de vânturi conturează mult mai bine lumea, obiceiurile, trăsăturile umane și complexitatea mentalității feminine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu