Povestea începe într-o lume care noi, creaturile denumite mistic the
M'an, nu suntem capabili să o vedem. Și nu pentru că am fi orbi, ci pentru
că locuitorii acestei lumi o ascund. Cine sunt ei? Cât de banal nu ar suna, sunt
niște pisici ce-și trăiesc viața după anumite reguli, respectă tradiții, au o
istorie proprie și o luptă doar a lor...
Tailchaser, un motan portocaliu cu stea în frunte, un fel de Făt-Frumos
în devenire a lumii pisicești își petrece zilele în pădure, din când în când
jucându-se cu o prietenă, Hushpad. În lumea pisicilor, Tailchaser este un tânăr
care a trecut de vârsta copilăriei, dar încă nu a devenit un Vânător - statut
spre care acesta țintește. Pe lângă dorința de a deveni Vânător, inima lui
Tailchaser o caută cu ardoare pe cea a tinerei Hushpad, a cărei chip îi stăruie
în minte și atunci când doarme.
Într-o zi însă, Hushpad dispare. Dispare și ea, și alte pisici, iar în
împrejurimi se întâmplă lucruri întunecate, despre care nimeni nu știe nimic. Adunarea
decide să trimită delegați la curtea Reginei, pentru a găsi o soluționare a
dispariției mistice a pisicilor din zonă. Deși nu face parte din delegație,
datorită statutului de ”încă nu Vânător”, Tailchaser va porni în propria
călătorie spre Curte, căci inima-i spune să o caute pe Hushpad.
Lumea în care se va regăsi va fi o adevărată aventură atât pentru el,
pisoiul ce are ceva aparte, ci și pentru micuțul Pouncequick, pentru
care călătoria aceasta va fi inițiatică;
apare și enigmatica felină Roofshadow, femelă Vânător, lucru întâlnit
foarte rar, a cărei priviri de smarald ascund negură; bătrânul Eatbugs, a cărui
nebunie ascunde lumina. Aventura lui Tailchaser va fi una primejdioasă, plină
de încercări, dar și de lecții; presărată cu despărțiri, dar și multe regăsiri,
aceasta va schimba viața fiecărui personaj.
Astfel, o poveste descoperită târziu, dar nu prea târziu, s-a adeverit
a fi o aventură, a cărei momente critice te țin cu sufletul la gură;
personajele, conturate foarte bine, punându-și în evidență trăsăturile de
feline, acționează așa cum le dictează instinctele, fără a nega însă prezența
unor sentimente profunde, cum ar fi dragostea, frica, caramaderia, respectul,
deznădejdea, ura și bucuria. Finalul, care te duce mai mult cu gândul la călătoria
unei făpturi umane, decât a unei pisici, rămâne deschis: în întuneric, tot
timpul există lumină ce te ghidează spre calea cea dreaptă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu