Se afișează postările cu eticheta berend. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta berend. Afișați toate postările

marți, 14 august 2018

Recenzie literară: Hendrik de Mol și Planeta de Jad de K. J. Mecklenfeld (2016)

Orson este un urs aflat într-o navă spațială. Nu are pe nimeni în preajmă, așa că străbate Universul Cunoscut în liniște, până când o jucărie din lemn ciudată, Calavera, nu dă buzna pe navă și nu fură o sferă. Una de Jad.
După ce se reîntoarce pe Pământ, după o aventură pe cinste, Hendrik de Mol pare a fi un băiat obișnuit, care s-a tratat de agorafobie. Pierderea bunicului Martinus este o lovitură grea, dar băiatul o are pe mama sa alături și din nefericire, pe unchiul Severin. Și o altă problemă: Floris, bătăușul de la școală, ce are grijă ca zilele lui Hendrik să fie pline de frică. Berend, cândva jucăria lui preferată, acum este neglijat, datorită faptului că băiatului îi este rușine să mai poarte un urs verde cu el. Relația cu Hildegard este și ea tensionată, din motive pe care niciunul nu le poate explica.
Totul se schimbă în ziua în care dispare mama. Hendrik este sigur că Severin are ceva de spus în această privință, dar apoi mai intervine ceva: apare Calavera, care nu a renunțat niciodată la planurile sale mărețe. Puf! Și toți oamenii de lângă Calavera - Severin, Hendrik, Hildegard și Floris sunt transformați în plușuri, iar Orson, care a venit să-i avertizeze despre pericol, descoperă puzzle-ul din camera lui Hendrik - o planetă de jad dăruită de bunicul Martinus, aproape identică cu cea furată de lemnos.
Hendrik de Mol și Planeta de Jad este o poveste despre prietenie, curaj, înțelegere, frică, camaraderie, nebunie, speranță. Mi-a plăcut mai mult decât primul volum, atât datorită personajelor - unele cunoscute, altele mai puțin - dar și a acțiunii. Planeta de Jad, o enigmă care aparent nu valorează nimic, reprezintă țelul antagonistului - Calavera, care și-a scuns sufletul într-un copil de piatră și atâta timp cât acesta nu este expus, nimic nu-l poate opri pe lemnos din calea sa, care de data aceasta, duce spre puterea ascunsă în planetă.
Felul în care este dezvoltată relația lui Hendrik cu Floris, cei doi făcând schimb de putere după ce sunt transformați în plușuri, este reușit și bine reprezentat, mi-a plăcut mult cum a evoluat aceasta. Floris este un copil ce profită de neputința celora mai slabi decât el, recurge la violență de fiecare dată când vrea să obțină ceva, dar în spatele comportamentului său se ascund multe lucruri...
Aventurile de pe Planeta de Jad, dar și reîntoarcerea pe Planeta de Aur și vizitarea Planetei Monștrilor, străbaterea Universului Cunoscut și regăsirea prietenilor demult pierduți, dar și a speranței, forța care există atunci când toate celelalte dispar, au făcut din această carte o lectură palpitantă, pe care am savurat-o din plin în aceste zile călduroase de august.
Deși este trecută ca fiind o carte pentru copii, eu o recomand tututror - pentru că în spatele fiecărei jucării se ascunde un copil, iar umbra acestuia, cu siguranță, este încă prezentă în adultul de azi și de mâine.

miercuri, 10 august 2016

Recenzie literară: Hendrik de Mol și Planeta de Aur de K.J. Mecklenfeld(2014)

Nu îmi amintesc cum am descoperit Planeta de Aur și nu îmi amintesc cum (și când) l-am întâlnit pe K. J. Mecklenfeld în oceanul numit Internet. Cert este că am văzut cartea și titlul m-a intrigat, însă pe atunci exista doar prima ediție, iar mie îmi era foarte lene să o procur prin transfer bancar (da, sunt o ființă foarte leneșă și comodă). M-am bucurat mult când am văzut că a apărut ediția nr. 2 la Editura Univers - nu am stat prea mult pe gânduri și am cumpărat-o. Asta se întâmpla prin noiembrie 2015, imediat după apariție. Mi-am propus să o citesc imediat, dar au intervenit mai multe lucruri...
Am amânat foarte mult lecturarea acstei cărți din... frică. Eu nu sunt o fană înrăită a literaturii românești din 1990 încoace; am mai citit câteva cărți care nu mi-au trezit niciun sentiment, iar în iarnă am citit o carte care m-a dezamăgit destul de mult și, văzând coperta însorită a aventurilor lui Hendrik, mi-a fost frică să nu găsesc o altă dezamăgire printre paginile acesteia. Așa că am amânat lectura, m-am axat mai mult pe alte chestii, după a venit sesiunea care mi-a mâncat jumătate de vară. Atunci când am plecat în vacanță, l-am luat pe Hendrik cu mine, pentru că ceva îmi zicea că o carte pentru copii trebuie musai citită în vacanță, când nu există griji și planuri bine definite. Până la urmă, tot trebuia să o citesc cândva, așa că m-am înarmat cu optimism și am luat volumul cu mine la mare, pe malul căreia l-am și savurat.
Hendrik de Mol este un băiat-cârtiță, care a fost cândva un simplu băiat cu agorafobie până în momentul în care un vrăjitor rău l-a transformat într-o cârtiță de pluș. Atunci Hendrik a aflat că, de fapt, muzeul pe care-l deține familia sa este mult mai mare și mai animat decât s-ar crede, că bunicul său, Martinus, nu este doar un colecționar bătrân și că Berend, ursul verde de pluș, este un erou internațional. Brusc, în fața lui Hendrik apare o nouă lume, în care există Planete precum cea de Pluș, a Păpușilor, a Roboților, a Monștrilor, cea de Metal și de Lemn, dar și Planeta de Aur, a cărei locație nu este cunoscută decât unui grup mic de jucării. Această Planetă atrage atenția Oamenilor de Aur, care prin intermediul lui Calavera, un lemnos malefic, încearcă să obțină informațiile legate de localizarea ei. Bunicul Martinus știe câte ceva și Calavera îl răpește, lăsându-l pe Hendrik să decidă: să rămână în continuare pe Pământ, în Muzeul Jucăriilor, ascuns de lume într-un dulap sau să își învingă frica de spații deschise și să pornească, împreună cu alte plușuri, în misiunea de salvare a bunicului, a Planetei de Aur și a universului întreg.
Aventurile lui Hendrik de Mol au fost savuroase: o călătorie fantastică într-un Univers (ne)Cunoscut, plină de răsturnări de situație, acte de curaj, trădare, lașitate și prietenie, animate de dialoguri colorate. Mi-au plăcut mult personajele Peștele-Banană și Wilhemina, datorită personalității vesele și a optimismului cu ajutorul căruia îi îndemnau pe cei din jur să meargă mai departe.
Am rămas plăcut surprinsă când am văzut în carte două nume: Enlil și Apophis; Enlil este zeitatea mea preferată și e prima dată când îi văd menționat numele într-o carte, mai ales de povești :)
Ce mi-a plăcut în mod special la Hendrik de Mol și Planeta de Aur a fost îmbinarea de elemente din diferite culturi: găsim obiecte babiloniene, ființe din Egiptul antic, elemente din cultura mexicană și rusă, dar și folcor chinezesc. Deși sunt o multitudine de referințe, acestea nu îngreunează lectura; K. J. Mecklenfeld reușește să explice un termen sau altul în câteva fraze, astfel încât amalgamul de denumiri străine nu creează confuzie. 
Mi-a plăcut aventura băiatului-cârtiță; mi-a dat un pic impresia de poveste stil Disney și cred că dacă s-ar face o animație după Hendrik de Mol și Planeta de Aur aceasta ar avea mult succes, nu doar în rândul copiilor din România; pe de altă parte, cred că ar fi și o vizionare plăcută pentru adulți, căci mie mi-au plăcut foarte mult capitolele citite pe malul mării; m-am distrat și am zâmbit încontinuu.
PS 1: Volumul îl găsiți nu doar pe site-ul Editurii Univers, dar și în magazinele Cărturești, Diverta, Humanitas, cât și pe Elefant.ro, Libris.ro, Streamland.ro.
PS 2: Dacă îl urmăriți pe K. J. Mecklenfeld , veți observa că în curând apare volumul doi din aventurile lui Hendrik de Mol; abia aștept să citesc Planeta de Jad!