joi, 14 martie 2019

Recenzie literară: Profesoara de pian de Janice Y. K. Lee (2008)

 Prin liceu, am văzut un film care mi-a rămas întipărit în minte datorită actorilor și mai ales, datorită acțiunii. Este vorba despre Vălul pictat, semnat de W. Somerset Maugham, unde o parte din acțiune are loc la Hong Kong, în perioada în care acesta este o colonie britanică. Nu am mai întâlnit acest decor în alte cărți până când nu am citit volumul despre care vă vorbesc astăzi.
Profesoara de pian de Janice Y. K. Lee este un roman a cărui acțiune are loc în anii 40 și 50 ai secolului trecut, în Hong Kong, având în epicentrul său un (oarecum) triunghi amoros: Trudy-Will-Claire, cea din urmă fiind singura care nu a trăit în Hong Kong pe vremea celui De-al Doilea Război Mondial. Acțiunea sare dintr-o peroadă în alta, arătând orașul și cum oamenii acestuia diferă înainte și după război. Povestea de dragoste dintre Will și Claire este eclipsată de cea dintre Will și Trudy, însă ambele relații sunt menite să introducă cititorul în atmosfera secolului trecut și a unei societăți pestrițe, supuse unor încercări neprevăzute. Recenzia mea pentru această carte o găsiți mai jos:

joi, 7 martie 2019

Recenzie literară: Sete de iubire de Yukio Mishima (1950)

Dragostea ia numeroase forme, iar setea de iubire apare în cele mai neașteptate clipe. Pentru Etsuko, proaspăt văduvă, sentimentul este unul vag definit, însă atunci când îl cunoaște pe Saburo, un om de o condiție socială mult mai modestă, viața ei se schimbă radical.
Sete de iubire de Yukio Mishima a fost ca o gură de aer. Pe acest autor l-am descoperit prin intermediul romanului Templul de aur și m-am îndrăgostit ( hi hi) pe loc de stilul său de a scrie și de atmosfera cărții. Cu toate acestea, nu am mai citit nimic semnat de Mishima de ani buni, așa că mi-am făcut curaj să lecturez romanul de față. Știți acel sentiment când descoperi un autor, dar ești reticent în ceea ce  privește lectura altor cărți, ca să nu-ți strici impresia despre el? Ei bine, așa a fost situația la mine, însă frica mea nu s-a adeverit. Recenzia pentru Sete de iubire o găsiți mai jos :)

sâmbătă, 2 martie 2019

Bilanț literar: Februarie 2019

Salutare!
Februarie a trecut ca un vis - am fost în vacanță jumătate de lună, apoi a urmat facultatea cu orarul ei ciudat. Cu toate acestea, am reușit să citesc destul de mult pentru o lună scurtă, dar și să abandonez un volum. Dacă sunteți curioși de ce am citit în ianuarie, pe blog aveți articolul (voi face câte un bilanț lunar, așa că fiți aproape).


Prima carte despre care vreau să vă vorbesc este Pachinko de Min Jin Lee - o surpriză literară. Habar nu aveam la ce să mă aștept de la această carte, pentru că nu m-am interesat de subiect, dar mi-a plăcut foarte mult, a ajuns în volumele favorite ale lui 2019. Vă las mai jos recenzia.


Am citit și Blue is the warmest color de Julie Maroh, o poveste despre autocunoaștere, aceeptare, adolescență și iubire care nu ține seama de timp. Am tot văzut titlul acesta de ani buni și credeam că e foarte controversată povestea, însă nu a fost așa. Mi-a plăcut, dar nu pot să zic că a fost o lectură excepțională sau care mi-a schimbat viziunea despre anumite lucruri.


Îmi place manga/manhwa/graphic novels, aceasta a fost ok, dar pentru mine, nimic nu se compară cu Watashitachi No Shiawase Na Jikan de Hong Ji-Young. E un volum mai mare, dar e plin de momente intense, povestea este foarte bine realizată și emoționantă.


Fii și îndrăgostiți de D. H. Lawrence cred că a fost genul de carte clasică pe care nu am citit-o la timpul potrivit. Povestea mi-a plăcut la început - viața unei femei, soție de miner, care nu are nici o susținere din partea bărbatului său și care trebuie să-și crească copii cum poate. Mi-a plăcut personajul, o soție puternică și o mamă devotată, însă după moartea unuia dintre fii, toată atenția ei se îndreaptă spre celălalt. Și aici a început să nu-mi mai placă nici personajul și nici povestea: un fiu indecis, care fuge la mama de fiecare dată când trebuie să ia o decizie, indiferent de natura acesteia; o mamă obsedată de a fi prezentă în viața copilului non-stop, chiar și atunci când acesta este un bărbat adult și încearcă să-și construiască o relație.
De Lawrence am mai citit Amantul doamnei Chatterley, un roman care mi-a plăcut datorită subiectului și a execuției. Dar Fii și îndrăgostiți mi-a displăcut datorită direcției în care o ia acțiunea și a relației bolnăvicioase între mamă și fiu.

Profesoara de pian de Janice Y.K. Lee a fost, ca și Pachinko, o surpriză pentru mine. Mă așteptam la o poveste care are loc în intimitatea unui cămin, poate o relație amoroasă lipsită de viitor, dar s-a adeverit a fi povestea unor oameni aflați departe de casă. În roman, narațiunea are loc din perspectiva a trei personaje - Claire, o femeie proaspăt căsătorită și mutată în Hong Kong cu soțul ei la începutul anilor 50 ai secolului trecut, Trudy - o eurasiană ce-și trăiește viața în Hong Kong în anii 40 și Will, bărbatul care este prezent în viața celor două femei. Cartea aduce în atenția cititorilor perioada celui de-al Doilea Război Mondial și cum a fectat acesta populația băștinașă și nu numai a Hong Kongului. Mi-a plăcut cartea și urmează să-i fac o recenzie (voi adăuga linkul aici când va fi gata).


Gengis-Kan de Vasili Yan - o repovestire a perioadei istorice în care Gengis-Kan cucerea lumea. Stilul de scriere e unul fluent și nu este plictisitor, poveștile inserate în firul narativ principal sunt menite să potențeze misterul care-l învăluie pe marele cuceritor, iar prin intermediul personajelor care apar, cititorul poate să-și facă o idee despre societatea de atunci și cum a fost privit mongolul de popoarele cucerite. Cu siguranță recomand cartea celora care sunt pasionați de subiect.


Casa de la Riverton de Kate Morton a fost o lectură plină de suspans. Povestea unui eveniment tragic ce a avut la Riverton în anii 20 ai secolului trecut este relatată de către Grace, o bătrână care atunci a fost slujnică la familia Hartford, stăpânii casei. Femeia este singura martoră la acel eveniment care mai este în viață, iar unii oameni au întrebări în legătură cu familia Harford, ceea ce o face pe bătrână să reînvie trecutul.


Departe de lumea dezlănțuită de Thomas Hardy este un roman clasic, cu un subiect pe care-l caut în astfel de cărți. O tânără este cerută în căsătorie de către un fermier modest, dar îl refuză. Femeia pleacă, iar ferimerul rămâne singur, ca la scurt timp să aibă loc o nenorocire, bărbatul să piardă totul și să fie nevoit să plece în lume. Ajungând la locul unui incendiu, acesta ajută oamenii să stingă focul și află că proprietara acelor pământuri nu este altcineva decât femeia care l-a refuzat. Fostul fermier ajunge să se angajeze la ea, urmărind din umbră toate evenimentele care au loc în viața tinerei.
Romanul lui Thomas Hardy este unul cu o acțiune relativ previzibilă, dar atmosfera care primează în carte este tipică pentru literatura clasică. Personajele sunt bine reprezentate, chiar dacă unele trăsături sunt destul de clișeice.


Magicienii egipteni și vrăjitoarele tesaliene. Homo Magicus în Antichitate de Ion Acsian a fost volumul abandonat a lui februarie. Mă pasionează subiectul, aveam de ceva timp cartea prin casă, dar o dată ce am început să o citesc, mi-am dat seama că povestea nu mă prinde, modul în care sunt prezentate informațiile e greu de urmărit și stilul de scriere e foarte plictisitor. Nu avea sens să-mi pierd timpul.
Acestea au fost cărțile pe care le-am terminat în februarie. Am început să citesc și altele, dar vă voi povesti despre ele în bilanțul lunii martie - dacă le termin. Voi ce ați citit în cea mai scurtă lună a anului? Ce volum v-a plăcut și ce carte nu v-a impresionat?

joi, 28 februarie 2019

Recenzie literară: Casa de la Riverton de Kate Morton (2006)

Prima dată am auzit despre Kate Morton atunci când cărțile ei au început să fie traduse la noi. Mi-au atras atenția atât coperțile - foarte instagramabile - cât și titlurile, dar mereu am avut impresia că nu e literatura care să mă atragă. Casa de la Riverton a fost exact genul de carte de la care nu mă așteptam să fie atât de captivantă.
Protagonista, Grace Bradley, este singura persoană în viață care a fost martoră la un eveniment tragic ce a avut loc la Riverton în anii 20 ai secolului trecut. În anii 90, Grace e bătrână și e contactată de o regizoare care vrea să facă un film despre acea perioadă și în acest moment, trecutul reînvie, iar poveștile demult uitate încep să iasă la suprafață.
Casa de la Riverton este un roman despre familie și oferă o imagine de ansamblu asupra societății englezești a secolului XX, amintindu-mi prin stilul său de Rămășițele zilei a lui Kazuo Ishiguro. Dacă subiectul abordat în roman e ceea ce căutați într-o carte, merită să-i dați o șansă lui Kate Morton. Eu una știu deja că mă voi reîntoarce la această scriitoare.

vineri, 22 februarie 2019

Recenzie literară: Pachinko de Min Jin Lee (2017)

Despre Pachinko am auzit foarte mult anul trecut, dar abia anul acesta am decis să o citesc. E un volum destul de stufos, așa că mi-am propus să îl citesc încet, să savurez povestea în vacanța mea de iarnă. Nu știam exact care este subiectul romanului, dar acesta s-a adeverit a fi exact pe placul meu - un roman istoric, care înfățișează drama unei familii, pe parcursul a câtorva zeci de ani. Acțiunea are loc între anii 20 și 90 ai secolului trecut, în Coreea și Japonia, înfățișând situația politică și socială a acelei perioade, impactul evenimentelor istorice asupra populației și povestea unei familii simple, prinse într-un război.
Eu am citit cartea în engleză, iar editura Nemira a anunțat că acest titlu urmează să apară în prima jumătate a lui 2019 în română, așa că dacă sunteți dornici să o citiți, nu mai aveți mult de așteptat.

joi, 14 februarie 2019

Recenzie literară: O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții de Mark Haddon (2003)

Atunci când am început să citesc O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții de Mark Haddon, nu știam despre ce este. Am tot văzut acest titlu kilometric ba aici, ba acolo, dar nu m-a făcut foarte curioasă până recent.
Romanul urmărește un eveniment din viața lui Christopher - moartea câinelui vecinilor săi, un animal la care băiatul a ținut mult. Moartea acestuia este învăluită de mister, un mister pe care adolescentul vrea neapărat să-l dezlege.
Din primele pagini ale cărții, mi-am dat seama că va fi pe placul meu. Ba mai mult, mi-a amintit de o altă carte citită vreo câțiva ani în urmă, care m-a impresionat. Ce anume m-a atras la romanul semnat de Mark Haddon, aflați din filmuleț:

duminică, 10 februarie 2019

Recenzie literară: Foxcraft. Bătrânii de Inbali Iserles (2016)

Foxcraft. Bătrânii de Inbali Iserles este cel de-al doilea volum din trilogia Foxcraft și urmărește povestea unui pui de vulpe, Isla, care odată ce-și pierde familia - în dispariția căreia sunt implicate niște vulpi malefice - decide să plece în căutarea părinților și a fratelui său, Pirie.
Seria este destinată copiilor, dar se potrivește de minune adulților pasionați de cărți de aventură.