Se afișează postările cu eticheta medicina veterinara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta medicina veterinara. Afișați toate postările

sâmbătă, 6 iunie 2020

Viața la un an după absolvire

Anul trecut, pe vremea asta, eram într-o continuă stare de incertitudine. Festivitățile de la terminarea facultății și banchetul deja trecuseră, iar eu m-am trezit în fața unui turn de cărți și o dată limită - venea licența. Și nu neapărat cantitatea de materie pe care trebuia să o revizuiesc m-a speriat - am avut examene mai dificile decât o recapitulare generală - ci lipsa unei idei clare în ceea ce privește ce-mi rezervă viitorul.


Șase ani de facultate sunt lungi. Intri în anul întâi cu acea sclipire copilărească în ochi - „voi fi medic veterinar! voi salva animăluțe!”  - și aceste gânduri optimiste încep să se metamorfozeze atunci când dai de materii grele. Din primul an, ești lovit cu anatomia animalelor, pe care o vei studia timp de patru semestre. Toate oasele și denivelările acestora, inserția tendoanelor, straturile de mușchi, nervii, organele - la 8 specii diferite - bulversează. Și aici îți dai seama că mai e mult și bine până la capitolul „voi salva animăluțele”.


Apoi apar materiile care nu au treabă cu ce vrei tu să faci - biologia vegetală, agronomia, creșterea animalelor sau nutriția - ambele se axează prioritar pe animalele de rentă, dar și tot felul de alte materii care te îndepărtează de scopul principal.


Primii doi ani sunt plini de teorie și nu intri în contact cu un animal decât prin intermediul unor exponate, osuar, piese băgate la formol sau cadavre - când înveți despre anatomia patologică, prin anul trei. Tot atunci începi cu semiologia - o materie care mi-a plăcut mult, care e foarte utilă din punctul meu de vedere și datorită căreia m-am decis pe ce temă voi face lucrarea de licență (spoiler - imagistică - Examenul radiologic al afecțiunilor articulațiilor membrului anterior la câine). Și cam tot de prin anul trei de facultate începi să faci cunoștință cu clinicile - cu medicala, clinica de parazitologie, radiologia, bolile infecțioase. Și aici începe „distracția”.

Pișcot
Nu voi povesti mai mult, pentru că asta ar însemna să scriu un roman la cât de mult NU mi-a plăcut facultatea și cât de mult așteptam ziua în care îmi voi prezenta lucrarea de licență și voi pleca cu o adeverință să-mi încerc norocul în lume. 
Dar, revenind, anul trecut pe vremea asta revizuiam cărțile pe care le-am studiat de-a lungul anilor. Astăzi, o foarte mare parte dintre ele nu-mi folosesc la nimic. Nu conțin informații importante pentru mine acum, în domeniul în care lucrez.

Sushi
Mi-am permis o ultimă vacanță de vară înainte de a mă angaja și la scurt timp după ziua mea, am început să muncesc într-o clinică veterinară din Constanța. Nu era prima mea experiență cu o clinică în afara facultății - din anul trei am făcut practică la un cabinet veterinar din Iași, Dinda Pet, unde am învățat foarte multe lucruri practice și unde am văzut diferențe mari în ceea ce privește cum se fac lucrurile „în afară” și cât de limitată era porțiunea practică a meseriei între pereții facultății. 

Chorix
Dinda Pet mi-au oferit o imagine amplă atât în ceea ce privește aspectul medical, cât și cel moral, social și psihologic chiar a profesiei. Tot medicii de la Dinda, prin acțiunile sale și pasiunea de care dau dovadă, m-au convins să profesez în domeniu. Mi-au demonstrat că pe lumea asta, există medici veterinari dispuși să-i învețe pe cei care abia pășesc pe acest tărâm, fără a-i critica sau lua la mișto că „nu știi informația cutare, pe care ai învățat-o în anul doi”. Și pentru că am văzut partea frumoasă a meseriei, mi-am zis că voi încerca și voi vedea cum vor funcționa lucrurile.

Bubi
Așa că din toamnă până-n prezent, lucrez într-o clinică din Constanța, la Aristocrat Vet. Despre cât de ușor sau greu a fost și tot ce înseamnă evoluția mea, ca medic și ca individ, pe parcursul acestor luni, voi scrie într-un articole separat. Dar, ca să revin la titlul acestei postări - viața la un an după absolvire este frumoasă. Cei mai dragi oameni îmi sunt alături - familia mea, iar pandemia curentă nu ne-a schimbat radical viața. Muncesc în domeniul pentru care m-am pregătit în ultimii șase ani și îmi place. Frica de la început de drum profesional s-a estompat datorită susținerii familiei mele și a deschiderii pe care mi-au arătat-o colegii mei de muncă.

Paco
Viitor medic veterinar, viitorul nu este chiar atât de sumbru și există loc sub soare pentru fiecare, trebuie doar să știi unde să-l cauți. Ce sfat îți pot da? Perseverează. Învață. Descoperă care ramură a acestei meserii îți place cel mai mult. Tot  timpul petrecut între cărți este timpul pe care-l investești în tine; învață pentru tine, nu pentru note sau profesori. Fă voluntariat la o clinică, dacă-ți plac animalele mici sau la o fermă/pe teren, dacă te atrag animalele de rentă. Informează-te despre legislație, dacă ramura pe care vrei să o alegi este controlul calității. Astfel, vei vedea cum arată, de fapt, meseria aceasta - cu bune, cu rele, cu satisfacții și dezamăgiri profesionale. Bonus - văzând realitatea, îți vei da seama dacă asta vrei să faci în viață sau nu. 

Joy
Și, dacă te decizi asupra ultimei variante - nu e nici o rușine să realizezi că nu îți dorești să muncești în domeniul pentru care ai dat șase ani din viața ta facultății. Șase ani este o perioadă lungă și între timp, e posibil să descoperi o altă chemare, o altă pasiune - și nu e nimic greșit ca, la final de drum, când te trezești cu diploma în mână, să realizezi că acest domeniu nu este pentru tine.
Nu în ultimul rând, dragă absolvent, îți doresc curaj - curaj să te afirmi, să înveți ce este mai greu și să te perfecționezi în fiecare zi.

marți, 12 ianuarie 2016

Planuri cu și despre cărți în 2016

Se pare că a cam trecut febra ”ce am de gând să fac în 2016”, dar pe mine tocmai m-a apucat și nu-mi dă drumul până nu scriu un paragraf. Bine, vor fi mai multe paragrafe, dar asta e. My home, my rules.

Un lucru pe care vreau să-l fac este să citesc alea 100 de cărți pe care mi-am propus să le citesc anul acesta. Sper că voi reuși, având în vedere că anii precedenți am citit mai multe cărți decât plănuisem. După cum vedeți în imaginea de mai jos, am cont de Goodreads din 2013 și până în prezent am reușit să depășesc momentele critice - de lene - și să îmi termin cărțile la timp.
Click pentru a mări imaginea
Nu mă apuc să enumăr titluri pe care vreau să le citesc anul acesta, dar am câteva chestii de referință:
- mi-am propus să citesc câte 20 de cărți în limba română, în limba engleză și în limba rusă. În română pentru că îmi place cum sună și pentru că am o groază de cărți care mă tot așteaptă să le deschid și pentru că e limba mea natală și pentru că pot. În engleză pentru că nu știu această limbă cât mi-aș dori să o știu și sunt atâția scriitori englezi formidabili încât ar fi păcat să îi citesc în traducere. În rusă, pentru că cititul în rusă e un exercițiu de reîmprospătare a memoriei și o fereastră spre operele clasicilor ruși;
- mi-am propus să citesc 5 cărți în format pdf și 5 cărți de specialitate - tratate, manuale, studii de caz despre și cu animale - evident, în aceste 5 nu intră lectura obligatorie de la facultate;
- am menționat mai sus - am de gând să citesc toate manualele pe care le am de învățat în anul III;
- vreau să citesc câteva cărți la nimereală, eventual volume pe care le voi cumpăra neprogramat sau volume care m-ar intriga foarte mult. Și cred că aici am rezolvat cu cele 100 de cărți pe 2016.
O mică-mică parte din biblioteca mea
Cum stați cu lecturile pentru 2016?