Se afișează postările cu eticheta dansul privighetorii de primavara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dansul privighetorii de primavara. Afișați toate postările

miercuri, 1 aprilie 2020

Bilanț literar: Martie 2020

Salutare!
Luna martie a durat cât un an, datorită evenimentelor ce au loc în lume... iar în astfel de clipe, te întrebi ce este cu adevărat important pentru tine, încerci să te ascunzi de realitate în tot felul de activități și contemplezi ideea că nimic nu va mai fi la fel.


Am încercat să rămân pozitivă și să merg mai departe, să-mi păstrez o rutină și să mă țin de aceasta. Mă număr printre acei oameni care se duc în continuare la muncă, pentru că profesia mea nu-mi permite să muncesc de acasă, deci nu am avut mai mult timp pentru citit decât în alte luni. În plus, nu prea am avut spor, așa că am citit puțin, dar s-a nimerit să citesc volume care mi-au plăcut foarte mult.


 Am început luna prin a termina al doilea volum din seria Witcher, Sabia destinului de Andrzej Sapkowski. Voi fi sinceră, nu mi-a plăcut la fel de mult ca primul volum, dar destul cât să vreau să continui seria. Suspicionez că de vină a fost atmosfera din viața reală și nu acțiunea din carte.


Pene, morminte și flori de M. K. Lynn - un Urban Dark Fantasy semnat de un autor român (o autoare, de fapt). Acest volum mi-a fost recomandat și m-am bucurat când m-a contactat autoarea să-mi propună să-l citesc. Este primul volum dintr-o serie și aduce în atenția cititorului o realitate în care există și altfel de creaturi - Îngeri, Demoni, Gardieni. Am scris mai multe despre impresiile mele despre lectură într-un articol pe blog.

Mai țineți minte când mi-am propus să citesc 100 de cărți pe care trebuie să le ai în bibliotecă? Nu am renunțat la idee, deși progresul este unul foarte foarte lent. Anul acesta mi-am zis să citesc mai mulți clasici, inclusiv pe cei din listă, așa că m-am oprit la Vraciul de Tadeusz Dolega-Mostowicz, despre care voi vorbi în curând pe canal.


Acest volum mi-a reamintit de ce am iubit atât de mult literatura clasică în liceu.


Dansul privighetorii de primăvară de Kyung-sook Shin a fost o carte de 4 stele din 5: o poveste despre un popor și un trecut pe care nu l-am cunoscut, personaje deosebit de sensibile, subiecte dure, prezentate într-o formă neobișnuit de frumoasă.


Am citit destul de lent acest volum, dar a meritat tot timpul meu. Voi mai citi cărți semnate de Kyung-sook Shin, mai am destule în wishlist. În plus, acesta este un volum din biblioteca mea, așa că #citescceam decurge bine.


Ultima carte pe care am savurat-o în martie a fost Pământ american de Jeanine Cummins. Și nu exagerez când zic că am savurat-o: e o carte dură, cu un subiect cât se poate de sensibil. Este vorba despre fuga unei femei din Mexic în momentul în care cartelul îi ucide toată familia.


 Romanul explorează probleme precum societatea săracă, cartelurile, visul american, iubirea maternă.  Urmează să vă spun mai multe despre ce impresii mi-a creat cartea... până atunci, voi ce ați citit în martie?

joi, 26 martie 2020

Recenzie literară: Dansul privighetorii de primăvară de Kyung-sook Shin (2007)

Cuprinsă de amintiri, Jin părea un pui de pasăre care aștepta cu ciocul dschis să fie hrănit. Gura îi era plină de gustul dulce, iar ochii de lacrimi. Atunci a înțeles că nu se mai putea întoarce în vremea în care era alături de mama ei, acolo unde văzduhul era plin de petalele florilor de păr.


La mâhnire, prospețimea unui copil e ca o adiere caldă.

Uneori, oamenii sunt nevoiți să se avânte în creierii munților pentru a se ascunde. Acolo unde se află de când lumea și pământul stâncile bizare, pinii seculari și tufărișul de tot felul, în adâncul munților, la izvorul naturii.

Dacă se curăță spălându-se, atunci înseamnă că nu e pierdut. E vorba doar de niște pete. Nu trebuie să îi considerăm murdari pe cei ce poartă zdrențe. Asta nu e mizeri, e sărăcie. Iar sărăcia nu e un defect.