Cazul buchetelor bizare de Nancy Springer este cea de-a treia carte din seria Enigmele Enolei Holmes și de data aceasta, cititorul este aruncat în lumea pasionaților de limbajul florilor din perioada victoriană. Încă din volumele anterioare știm că mama fetei, un personaj misterios despre care se crede că nu mai e printre cei vii, a învățat-o pe Enola limbajul florilor, ulterior protagonista beneficiind de pe urma acestuia. În volumul de față, alături de tânără, cititorul este aruncat în fascinanta lume a mesajelor subtile transmise prin forma și compoziția buchetelor de flori, iar modul în care autoarea a legat firul narativ și limbajul florilor mi s-a părut antrenant de-a binelea.
Mi-ar fi plăcut ca povestea să urmărească un pic și alte personaje implicate în acțiune, să am ocazia să le cunosc mai bine motivele sau modul de operare. Per total, felul în care Enola Holmes dezleagă misterul principal din volum a fost ingenios gândit și acțiunile fetei m-au ținut în priză pe tot parcursul romanului.
Fostul meu și alte blesteme de Erin Sterling este un romance cu vrăjitoare foarte simpatic, cu o atmosferă idilică. Acțiunea are loc într-un oraș mic, unde toți se cunosc între ei, iar apropierea Halloweenului adaugă o notă de sărbătoare evenimentelor ce se perindează. Protagoniștii sunt bine conturați și ancorați în realitatea din care fac parte. Vivienne este dedicată trup și suflet muncii sale din mediul universitar, dar nu uită să se și distreze. Nu își neglijează magia, dar nici nu abuzează de aceasta. Rhys mi-a plăcut foarte mult pentru că e amuzant și mereu optimist, ceea ce-l aduce deseori în niște situații ridicole sau comice.
Relația celor doi se construiește destul de clișeic, dar dinamica dintre Vivi și Rhys e de așa natură, încât clișeele nu sunt deranjante. Nu mă număr printre fanele poveștilor de dragoste unde este vorba despre o relație care s-a terminat și personajele încearcă, după ceva timp, să o reînvie, dar aici autoarea a construit foarte bine motivațiile celor două personaje și motivele de ce s-au despărțit prima dată.
Jurăminte nemiloase de Rebecca Ross urmărește povestea începută în Rivali divini, în acest volum punându-se un și mai mare accent pe cei doi protagoniști și pe trăirile lor. Narațiunea are loc din dublă perspectivă, astfel încât avem parte de imaginea Oathului, al orașului care pare orb și surd în ceea ce privește pericolul ce-l paște, dar și de atmosfera din campamentul lui Dacre. În timp ce vedem, prin ochii lui Iris, cum libertatea presei este încălcată, iar cancelarul încearcă să pretindă că totul e în regulă și că orașul nu se află sub amenințare, prin ochii lui Roman îl cunoaștem pe Dacre, zeul despre care s-a vorbit mult în primul volum, dar pe care cititorul nu a avut ocazia să-l întâlnească.
Autoarea concluzionează foarte frumos povestea, dezvoltând armonios atât firul narativ ce privește războiul și impactul pe care-l are acesta asupra oamenilor, cât și firul narativ ce se axează pe relația lui Iris cu Roman. Mi-a plăcut enorm faptul că Rebecca Ross a ales să ofere poveștii un aer realist, Jurăminte nemiloase fiind acel gen de carte unde personajele nu ies din intemperiile vieții intacte și fără să păstreze urmele suferinței.
Povești spuse pe limba apei de Ava Reid este un roman gotic cu o atmosferă plină de mister și lucruri nespuse, unde Effy și Preston, inițial fiecare venit pentru propriul interes, încep să sape în istoria casei și în corespondența autorului, descoperind că lucrurile sunt complet diferite față de ce li s-a spus în marele oraș. Conacul se află undeva la capătul lumii, fiul autorului, cel care are grijă de casă, este un personaj extrem de alunecos și e construit într-un mod în care te întrebi permanent ce interese urmărește și ce are de ascuns.
Povestea din roman este evocativă, iar atmosfera frapantă prin elementele de paranormal și multitudinea de mici taine și secrete pe care le ascunde conacul. Cei doi protagoniști, Effy și Preston, încep ca rivali și au o atitudine dușmănoasă unul față de celălalt, dar odată cu avansarea acțiunii, cititorul le descoperă personalitățile, dar mai ales fricile. Relația dintre ei se construiește în urma unui șir de impedimente, dar asta îi oferă profunzime și veridicitate, amintindu-mi de cum a evoluat relația protagoniștilor din O magie de neîmblânzit.
Luna a început mai slăbuț, nu prea aveam chef de citit, iar prima carte pe care am terminat-o nu a fost deloc pe placul meu, însă pe parcurs lucrurile s-au aranjat puțin - cred că de ceva timp nu am mai avut o lună așa slabă, din punct de vedere cantitativ, dar calitativ a fost chiar decentă. Să le luăm pe rând:
Muntele cu uși, volum pentru copii semnat de Cătălin Pavel și ilustrat de Oana Ispir, a avut o idee foarte faină. Mi-a plăcut imaginația autorului, lumea din Munte pe care o explorează protagonista, Sara, dar și cum a fost conturat Orbikon, antagonistul. Cu toate acestea, nu am putut rezona cu observațiile naratorului introduse în mijlocul acțiunii, Sara a fost antipatică de la început până la sfârșit, marea dezvăluire s-a simțit extrem de fadă, iar expresia „ah, bretele!”, repetată de Sara oricând avea ocazia, m-a iritat cumplit. Clar, nu sunt eu cititorul-țintă pentru acest volum.
Fostul meu și alte blesteme de Erin Sterling a fost un romance cu vrăjitoare foarte simpatic, ce m-a ajutat să ies dintr-un ușor reading slump. Acțiunea o urmărește pe Vivi, o tânără ce și-a îmbrățișat latura magică la maturitate și care, în urma unei rupturi subite a relației amoroase pe care o are cu șarmantul Rhys, aruncă, aproape în glumă, un blestem asupra bărbatului.
Zece ani mai târziu, când cei doi se reîntâlnesc, devine evident faptul că blestemul este cât se poate de real și îl amenință nu doar pe bărbatul ce i-a frânt inima lui Vivi, ci și orașul care-i este atât de drag tinerei. Nevoită să colaboreze cu Rhys, pe care și-ar fi dorit să nu-l mai fi văzut vreodată, protagonista începe să realizeze niște lucruri și să descopere că nu tot ceea ce e îngropat în trecut poate rămâne acolo. Un romance drăguț, cu iz de toamnă, numai bun dacă vreți să citiți o poveste nepretențioasă și care să vă aducă zâmbetul pe buze.
Cazul buchetelor bizare de Nancy Springer este cea de-a treia carte din seria Enigmele Enolei Holmes și de data aceasta, cititorul este aruncat în lumea pasionaților de limbajul florilor din perioada victoriană. Enola este în continuare sub acoperire, ferindu-se cum poate de fratele ei, dar vestea că doctorul Watson dispare în cele mai ciudate împrejurări o face pe Enola să iasă din ascunzătoare. Cercetând terenul, fata ajunge deghizată în casa doctorului, unde stă de vorbă cu soția lui Watson și, printre aranjamentele florale trimise cu simpatie de către cunoștințe și pacienți, Enola descoperă un buchet atipic, cu un aranjament bizar, care transmite un mesaj sumbru.
Mi-a plăcut enorm de felul în care tânăra urmărește tot felul de piste, cum reușește să pună cap la cap tot felul de evenimente și cum este dezlegat misterul principal din volum.
Acolo unde sălășuiește întunericul de A.B. Poranek este ultima carte terminată luna aceasta, plimbându-mă printr-un basm clasic. Am întâlnit câteva elemente comune cu primul meu roman fantasy, Împărăția ultimului cerb, dar nu acest aspect m-a făcut să îndrăgesc povestea.
Lumea creată de autoare este magică, plină de elemente de folclor slav bine integrate în narațiune, personajele sunt ușor de îndrăgit datorită trăsăturilor de caracter bine definite, iar povestea de dragoste, deși urmărește fidel rețeta clasică dintr-un basm, s-a construit frumos și s-a simțit că între protagoniști există ceva mai mult decât nevoia autorului de a aduce două personaje împreună.
Acestea au fost lecturile lui iulie. Voi cu ce povești v-ați delectat?
Incredibila şi trista poveste a candidei Erendira şi a bunicii sale fără suflet de Gabriel Garcia Marquez este genul de carte în care să te pierzi atunci când vrei să descoperi povești dintr-o altfel de realitate. Deși personajele autorului par a fi, la prima vedere, oameni simpli, cu vise nepretențioase și cu vieți anoste, li se întâmplă lucruri ieșite din comun ce le declanșează transformarea și îi aruncă în niște aventuri nemaipomenite.
G.G. Marquez reușește, în formatul unei povestiri scurte, să creioneze foarte bine decorul în care are loc acțiunea, fie că este vorba despre un oraș bogat, un sătuc pitoresc de pe malul mării sau o localitate sărăcăcioasă din inima deșertului. Deși personajele din povestiri trăiesc niște vieți neinteresante, la început, lucrurile care li se întâmplă le scot din anonimitate, transformîndu-le în niște protagoniști plini de lucruri de spus și aventuri de trăit.
Loveboat Forever urmărește modul în care, într-o singură vară, protagonista ajunge să se maturizeze și să vadă viața cu alți ochi, în mare parte datorită faptului că iese din mediul ei obișnuit și face cunoștință cu o comunitate pe care în mod normal ar fi ignorat-o. Marea pasiune a fetei este muzica, iar în tabăra Loveboat descoperă un instrument tradițional chinez, asta făcând-o să-și reconsidere viziunea despre ce înseamnă muzica adevărată. Autoarea screionează foarte frumos călătoria fizică și emoțională a lui Pearl în ceea ce privește descoperirea și aprecierea muzicii tradiționale chineze și cum fata dezvoltă un interes major pentru strămoșii săi, viața cărora e legată într-un mod neașteptat de muzică.
În volum nu lipsesc prietenii noi și vechi sau construirea relațiilor romantice. Loveboat îi aduce lui Pearl atât prieteni de nădejde, oameni care o apreciază și o iubesc pentru ceea ce este ea, nu pentru titlurile pe care le-a obținut de-a lungul timpului, cât și un tânăr, Kai, ce-i arată că muzica nu se limitează doar la pian sau la compozitorii europeni. Abigail Hing Wen face o treabă minunată dezvoltând cele două fire narative principale - explorarea muzicii și maturizarea emoțională a lui Pearl - în tandem într-o formă atractivă. Mi-a plăcut și faptul că, deși există o relație romantică care se dezvoltă într-o formă realistă și înduioșătoare, aceasta nu a acaparat ideea principală a cărții.
