Recenzie literară: Busola de pe Nova Scotia (Clepsidra Cormoranului, #2) de Agape F.H. (2023)

După evenimentele ce au zguduit echipajul Cormoranului Albinos în Busola către Nova Scotia, Agape F.H. intră direct în pâine încă din primele pagini din Busola de pe Nova Scotia. Un marinar pierdut, mai multe inimi zdrobite, mirosul sângelui și al răzbunării plutind în aer, o duzină de suflete dispuse să distrugă și să se autodistrugă - sunt doar câteva din elementele ce decorează acțiunea în acest volum.

Povestea este plină de acțiune și totodată de reflectări - descoperim trecutul mai multor personaje importante, aflăm niște detalii cruciale despre ce s-a întâmplat în viața fiecăruia dintre membrii echipajului Cormoranului Albinos, vizualizăm cum arată un bal organizat de un guvernator important din Lumea Nouă și suntem martorii unui adevărat măcel - fizic, emoțional și spiritual.

Am început Busola de pe Nova Scotia mai repede decât o fac de obicei când vine vorba despre serii - asta pentru că primul volum se termină cu un eveniment important și voiam să știu cu siguranță dacă supozițiile mele se adeveresc sau nu. În afară de răspunsul la întrebarea pe care o aveam, m-am trezit cu o veritabilă ploaie de probleme existențiale ce macină cormoranii, modul în care aceștia le rezolvă (sau nu) și încotro îi poartă soarta.

Am reîntâlnit niște personaje care, dacă în primul volum erau pline de vitalitate și vise, aici sunt sfârșite și însingurate, speriate și pesimiste. Un anumit personaj de pe Cormoran ajunge să își piardă cumpătul pentru totdeauna, scoțând la iveală nebunia care a trăit în el de când lumea și pământul. Alt personaj, deși ar fi avut ocazia să iasă din groapa de nimicnicie, preferă să se afunde și mai mult în trecut și regrete, refuzând să iasă la suprafață, să realizeze ceva. Câteva personaje ajung exact acolo unde și-au propus - o rază de speranță în toată marea de dezamăgire și vise spulberate în care este aruncată corabia Cormoranul Albinos. Și mai sunt și acele personaje care se lasă purtate de val, dăruindu-se complet sorții - personaje care, în retrospectivă, au ieșit cel mai bine din toată tărășenia.

Autoarea alternează scenele pline de evenimente și acțiune cu file de jurnal sau rememorări ai trecutului, amintiri relevante ale personajelor sau povești menite să întregească imaginea protagoniștilor, aducând cititorul foarte aproape de adevărul ce se ascunde în sufletul acestora.

Busola de pe Nova Scotia este o ficțiune nautică foarte bine ancorată în factori istorici, realistă până în măduva oaselor, minunată prin cruzimea pe care o arată autoarea - complet justificat - față de personajele sale.

Recenzie literară: Busola către Nova Scotia (Clepsidra Cormoranului, #1) de Agape F.H. (2023)

Nu este ușor să te afli la bordul unei nave-fantomă, mai ales dacă cel care poartă pălăria căpitanului este un dement. Cormoranul Albinos, o navă despre care foarte puțini știu că există, brăzdează mările sub semnul incertitudinii, pentru că soarta mateloților este o jucărie în mâinile lui Hugo, un albinos cu un trecut tumultos, un prezent incert și un viitor deloc promițător.  Fiind în căutarea unor recruți noi, Hugo ajunge să-i ia la bordul corabiei pe Mazu și pe Fan, doi frați dintr-o bucată, iar apariția acestora pe Cormoran declanșează o serie de evenimente pe care nu le-ar fi putut prevedea nimeni...

Busola către Nova Scotia de Agape F.H. este primul volum din duologia Clepsidra Cormoranului și urmărește soarta unui grup atipic de marinari. Mi-a plăcut enorm faptul că am avut de-a face cu o gașcă pestriță, deși mi-a fost greu primele câteva capitole să mă lămuresc cine cine-i. Printre personajele mele preferate se numără Seraphim - singurul care-l poate stăpâni pe Hugo și care-l poate înțelege pe dementul căpitan, dar feblețea mea a rămas William - de o veselie ieșită din comun și o bunătate foarte prost mascată. Alte personaje memorabile pentru mine au fost Mayn - cu un trecut sigilat mai bine decât cutia Pandorei, Shaun, un vulpoi șiret și care-și urmărește doar propriile interese, Yanosh - un romantic incurabil, mereu pregătit să aplaneze orice conflict. Evident, mi-a plăcut enorm și de Hugo - un om cu mintea tulbure, pe care autoarea o explorează fascinant de bine și induce cititorul în lumea în care căpitanul e gata să râdă într-o clipă și în cealaltă să scufunde corabia.

Volumul semnat de Agape F.H. este perfect pentru cititorii pasionați de epoca de aur a pirateriei, pentru iubitorii unor povești pline de acțiune, unde orice greșeală te poate costa viața, și pentru cititorii ce se află în căutarea unei narațiuni dinamice, complexe, unde în inima furtunei se află o navă condusă de o minte tulbure. Interacțiunile dintre personaje sunt absolut minunate și am fost mereu curioasă de modul în care se creează legăturile de pe Cormoran, se destramă prieteniile și se scrie istoria pentru o generație întreagă de cavaleri ai mării.

Bilanț literar: August 2023

Salutare!

Ultima lună a acestei veri a fost infernal de caldă și nu știu dacă ăsta a fost motivul principal, dar nu prea am avut spor la citit - deși pot să spun cu mâna pe inimă că am lecturat o poveste ce m-a făcut să lăcrimez și clar e candidată la cea mai bună carte fantasy pe anul ăsta în topul meu personal.

Strange Pilgrims de G.G. Marquez este o lectură începută în iulie, pe care am parcurs-o în pas de melc. Este o serie de povestiri, unele interesante, altele plictisitoare. Mi se făcuse poftă de scriitura lui Marquez, dar nu voiam să mă înham la un roman. Am regăsit stilul de scriere care m-a bucurat în anii de liceu și-mi pare bine că am parcurs încă un volum semnat de autor.

Rivali divini de Rebecca Ross e una dintre cele mai bune cărți citite anul acesta. Eu nu obișnuiesc să plâng la cărți, dar povestea din aceasta m-a emoționat, m-a făcut să simt durerea personajelor, iar construcția romanului m-a făcut să-mi doresc să pot citi cartea asta din nou pentru prima dată. 

Abia aștept să apară continuarea. Dacă vreți un romance realist și plin de emoție, cu elemente de fantasy, cu acțiunea amplasată într-o lume unde există un conflict armat, vă foarte recomand să alegeți romanul semnat de Rebecca Ross.

Din păcate nu s-a lăsat fără abandonate. Deși premisa la Red Sister de Mark Lawrence mi-a atras atenția, stilul de scriere și tragerea pisicii de coadă cu acțiunea nu m-au cucerit. E și parte dintr-o serie și, deși înțeleg că autorul trebuie să creeze universul în care are loc povestea, m-a plictisit teribil procesul.

Sweet Home de Tillie Cole - un romance pe care l-am ales ca să fac o pauză de la cărți cu subiecte solide. Ei bine, eu una citesc romance pentru a mă relaxa, nu caut o dezvoltare substanțială a personajelor sau evenimente care să schimbe lumea. Dar chiar și așa, m-am plictisit foarte repede lecturând cartea asta - personajele sunt improbabile și se atașează reciproc din pod, iar conversațiile erau mai infantile decât am putut eu duce. DNF.

Deviant Hearts de Jagger Cole e un alt romance pe care l-am abandonat. Știam în ce mă bag - mafia romance, el dur și puternic și are ochi doar pentru ea, ea frumoasă deșteaptă și devreme acasă, aceleași clișee. Doar că de data asta limbajul a fost exagerat de pueril, relația celor doi începe din nimic și mi-am pierdut repede interesul pentru povestea lor.

Petale cu aromă de vanilie este o antologie de historical romance la care am contribuit și eu cu o povestire, Primul dans, surprinzând (ficțional) aducerea misterioasei plante pe continentul european. Antologia cuprinde povestiri vesele sau triste, pline de umor și voluptate, dorință, dor și nu în ultimul rând, iubire, în toate formele pe care le poate îmbrăca aceasta.

Acestea au fost puținele mele lecturi terminate pe august - sunt și astfel de luni mai puțin prolifice din acest punct de vedere. Voi ce ați mai citit?

Recenzie literară: Râde glonț de minte spartă (Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris, #2) de M.K. Lynn (2023)

După evenimentele din Cazul inimii furate, Cabinetul de Investigații Supranaturale se află sub lupa bucureștenilor și nu numai: în special, un interes sporit pentru populație prezintă viața personală a Șefei, văduvei Lisette Grant-Anghelescu, pe care gurile rele vor să o pună în cea mai proastă lumină.  Din motive ce devin din ce în ce mai dubioase, ziariștii de la Urletul Bucureștilor iau cu asalt clădirea biroului,  iar acest lucru trezește curiozitatea angajaților: e doar o schemă pusă în mișcare de către cârcotași, sau e ceva sinistru (și magic) la mijloc?

Râde glonț de minte spartă de M.K. Lynn urmărește aventurile vânătorilor de demoni în Micul Paris, volumul de față dezvoltând și mai mult personajele, oferind o fereastră spre viața lor personală, dar și o imagine amplă despre societatea Bucureștiului din 1875. Dacă Lisette nu știe cum să mai facă pentru a evita ziariștii și pentru a opri bârfele nerușinate să se răspândească prin capitală - în special, gogomănia inventată de gazetari precum că între ea și asistentul ei, Leopold Vernescu, există o relație amoroasă, Leopold, la rândul său, caută un profesor care să-l învețe cum să tragă cu arma, pentru a fi în stare să aducă și alte beneficii biroului, nu doar munca sa în calitate de chimist. 

Personajele secundare încep să treacă pe primul plan, am apreciat enorm evoluția lui Pisicescu - un aristocrat român, care după ce a studiat la Paris, se întoarce în București și o face pe „franțuzul”, încercând să impresioneze pe cine nu trebuie și nimerind în niște situații jenante pentru el, dar de-a dreaptul tragi-comice. Ianuș apare și el mai des în scenă, ceea ce m-a bucurat mult - e un personaj ce presimt că va avea de spus propria poveste - dincolo de dragostea neîmpărtășită pentru domnișoara Diamond - în următoarele volume.

Relația între Lisette și Leopold continuă să se dezvolte, iar în Râde glonț de minte spartă am avut ocazia să aflu mai multe despre trecutul fiecăruia, despre frici și vise. Despre antrenamentele lui Lisette cu mama ei (am iubit acele scene), dar și despre situația dificilă în care s-a aflat Leopold atunci când s-a mutat în capitală - și cum a ajuns să fie exmatriculat de la facultate.

Portretizarea și dezvoltarea personajelor se îmbină armonios cu reprezentarea atmosferei acelor timpuri, structurarea societății și includerea unor locuri ce au existat și a unor evenimente ce au stârnit vâlvă în acea perioadă în București.

Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris este o serie amuzantă, plină de răsturnări de situație, dezvoltare treptată a personajelor, descriere și reprezentare a societății românești de altă dată, urmărind, totodată, lupta binelui împotriva răului, care are loc într-o manieră atractivă. Vă recomand cu drag să citiți atât Cazul inimii furate, cât și Râde glonț de minte spartă - eu una, cel puțin, abia aștept să aflu ce se va întâmpla mai departe.

Recenzie literară: Uniforme însângerate de Cătălin Dumitrescu (2022)

După douăzeci de ani, Ovidiu Dumbravă încă luptă cu criminalitatea. Este anul 1989 și realitatea devine ambiguă, evenimentele politice mișcă lumea, iar o crimă aparent banală - uciderea unui țigan la marginea unei clădiri abandonate - se adeverește a fi mai mult decât o răfuială între clanuri.

Deși își dorește o viață liniștită, Ovidiu este încă tulburat de trecutul său - de felul în care partizanul Andrei Rogozanu i-a trădat tatăl, de modul în care acesta încă este în viață, dar și de felul în care o veche cunoștință, generalul Cândea, îi spune să renunțe la cazul curent pentru că Dumbravă este depășit.

Uniforme însângerate este un roman plin de detalii istorice, arătând cum tot felul de personalități din acea perioadă au fost implicate în căderea regimului comunist, dar și cum acesta încă era în picioare în România, contrar tuturor schimbărilor din jur. Povestea personajelor se împletește cu istoria, destinele unor oameni simpli sunt umbrite de deciziile conducătorilor, iar Cătălin Dumitrescu știe să țină cititorul atent la tot ce se întâmplă.

Autorul evocă într-un mod atractiv atmosfera, evenimentele vremii, viața de zi cu zi a oamenilor de rând. Mi-a plăcut relația lui Dumbravă cu superiorul său, Cândea, felul în care cei doi încearcă să deslușească ițele cazului și astfel ajung să se reîntâlnească cu oamenii pe care-i credeau pierduți pentru totdeauna - de exemplu, cu o veche cunoștință, care se ascunde sub un alt nume și se întoarce în țară în cele mai periculoase împrejurări.

Uniforme însângerate e un roman despre patrie și naționalism, așa cum este văzut de oamenii de rând, dar și despre manipulare, putere și cenzură. Mi-a plăcut felul în care s-a maturizat Ovidiu Dumbravă și cum încearcă, la câteva decenii după primul lui caz răsunător, să-și facă meseria ca la carte.

Recenzie literară: Moștenirea: Făuritoarea de vise de Ioana Mihaela Curaleț (2022)

Ela este o studentă a cărei viață e amară. Crescută de o bunică ce a iubit-o şi protejat-o, tânăra e nevoită să se mute în casa părinților ei după decesul bunicii. Părinții Elei sunt nişte monştri: abuzul - fizic, psihic şi emoțional - este singurul lucru pe care aceştia l-au oferit fetei şi Ela nu înțelege de unde vine toată răutatea aceasta.

După o zi proastă la facultate, tânăra decide să olece din oraş şi să viziteze casa bunicii, acolo unde a crescut şi copilărit. O ploaie ciudată se abate peste sat şi o prinde pe Ela în pădure, iar atunci când se întoarce la casă, simte că a adus cu ea nu doar frigul şi umezeala...

Moştenirea: Făuritoarea de vise de Ioana Mihaela Curaleț este un Urban Fantasy cu foarte multe elemente de folclor românesc ingenios introduse în lumea magică pe care o descoperă Ela. Normalul fetei se transformă într-un coşmar când, pe de o parte, creaturi magice apar în calea ei şi majoritatea îi vor răul, iar pe de altă parte, mama Elei decide să o anihileze din motive neînțelese de tânără.

Călătoria protagonistei nu este doar o plecare în lumea necunoscută, ascunsă oamenilor de rând, ci şi o încercare de a-şi descoperi originea, puterile şi nu în ultimul rând, respectul şi iubirea față de propria persoană.

Ela debutează ca o studentă ştearsă, fără prieteni, de care se poate profita uşor, îndurerată de pierderea bunicii şi abuzată de cei care ar trebui să îi ofere doar iubire. Dar Ela, odată ce păşeşte în inima unei lumi pline de primejdii, învață să se apere, să riposteze şi să nu se lase bătută, să se ridice şi să folosească toate resursele posibile pentru a găsi răspunsurile căutate.

Cine a fost de fapt bunica? Ce secret întunecat a luat cu ea şi l-a dus în altă lume? De ce mama Elei e atât de crudă cu ea şi de ce-i vrea moartea? Cine este ea, Ela, şi care e rolul ei în povestea alambicată, plină de capcane, mistere şi blesteme, care domneşte asupra lumii de dincolo de hotarele oamenilor?

Făuritoarea de vise este un volum alert, cu o multitudine de personaje originale, cu multe elemente de roman polițist şi cu o protagonistă ce are curajul să devină mai puternică în primul rând pentru ea însăşi.

Recenzie literară: Urletul gheții de Diana Boitor (2022)

Într-o lume în care anotimpurile încep să se comporte ciudat, Mura, o copilă de om crescută printre orci, încearcă să înțeleagă încotro i se îndreaptă viața. O iubește mult pe mama ei adoptivă, Tuakki, o femeie orc ce o învață arta supraviețuirii în pădure, dar relația celor două este plină de momente de tensiune. Declinul Alb, un anotimp ce devine din ce în ce mai lung și îngreunează viața ființelor de pe insulă, aduce cu sine nu doar frigul și foamea, ci și amenințarea unui sfârșit dureros. Tuakki decide să plece din sat într-o misiune secretă, însă Mura nu poate tolera să fie lăsată în urmă, așa că pleacă în căutarea femeii-orc.

Urletul gheții de Diana Boitor este o carte în care magia planează peste o lume ce o consideră a fi o putere malefică, întunecată, o putere menită să distrugă și să subjuge. Am apreciat multitudinea de rase existente în poveste și istoria apariției acestora, dar și relațiile ce se construiesc între comunități. Faptul că oamenii se consideră a fi o rasă dispărută a fost interesant - în lumea Dianei Boitor, nu oamenii sunt rasa pe care se axează acțiunea, ceea ce a fost interesant.

În ceea ce privește personajele, au fost numeroase și variate, cititorul făcând cunoștință cu tot felul de creaturi interesante, cu poveștile lor, cu lumile din care vin și credințele pe care le au. Relația muritorilor cu zeii este una complexă și deseori complicată, iar misterul din jurul unui anumit zeu se adâncește cu fiecare pagină parcursă.

Mura se adeverește a fi o adolescentă explozivă, care acționează din impuls atunci când vine vorba despre Tuakki. Iubirea ei pentru mama adoptivă este una dificilă, aflată la un pas între adorație și suspiciune, dinamica fiind una atipică. Tuakki, la rândul ei, e plină de secrete și cu greu le spune altora ce gândește, ceea ce o face un personaj ermetic. Talla, o tânără ce ascunde un secret sumbru, mi-a plăcut prin replicile ei simpatice și prin capacitatea de a se stăpâni în cele mai tensionate momente.

Urletul gheții este o poveste despre călătoriile spre inima pământului și spre inima celor mai întunecate gânduri din propria persoană, o cascadă de emoții și trăiri, o adevărată armată de creaturi ce încearcă să supraviețuiască Declinului Alb, o epopee a cunoașterii și descoperirii.

Recenzie literară: Sâmbătă seara, în Cișmigiu de Aurelia Chircu (2022)

 În iarna lui 1912, trei colege de clasă din Bucureşti creează clubul Busuioacelor, acesta având menirea să le ajute să-şi viseze ursiții şi să se căsătorească cu aceştia. Anemona, Cesonia şi Aimée sunt fericite în micul lor univers, dar o serie de crime odioase se întâmplă în capitală şi ursiții fetelor sunt vizați de forțe necunoscute...

Lisandra este mătuşa Anemonei. Puțin mai în vârstă decât nepoata, Lisandra creaază probleme acasă: are o reputație nu tocmai de fată cuminte, respinge orice pretendent la inima ei şi e destul de rece cu Anemona. Viața Lisandrei se schimbă atunci când în peisaj apare un tânăr enigmatic ce-i suceşte mințile, iar relația celor doi scoate la iveală lucruri sinistre.

Sâmbătă seara, în Cişmigiu de Aurelia Chircu este o poveste-carnaval, unde totul începe aparent banal, într-un decor de poveste, dar uşor-uşor în scenă apar noi elemente, care schimbă atât pulsul oraşului, cât şi viața protagoniştilor. Normalul devine mistic, irealul începe să capete sens, iar destinele personajelor iau întorsături neaşteptate.

Mi-a plăcut ritmul poveştii, evenimentele care se succed rapid şi te țin mereu interesat de ce se întâmplă, personajele pestrițe - unele îngâmfate, altele indecise, unele malefice şi absolut toate fascinante prin originalitatea lor.

Lisandra mi-a plăcut cel mai mult - o femeie tânără, aparent sigură pe ce vrea şi independentă, Lisandra este infectată cu virusul iubirii pătimaşe şi ajunge să revizuiască toată viața sa şi visele pe care le are. Anemona e o tânără încă naivă, dar care atunci când e pusă în fața unei decizii dificile, gândeşte clar şi rațional. De Cesonia şi Aimée nu mi-a plăcut - sunt exact tipul prietenului fals, care îşi urmăreşte interesul şi apropie un om doar când are nevoie de acesta. Atitudinea lor față de Anemona nu le-a făcut cinste şi am apreciat felul în care primesc de la viață exact ceea ce oferă.

Cât priveşte personajele masculine, Adam nu a fost neapărat pe placul meu, în schimb Amza şi Prichindel m-au amuzat teribil - firi puternice, încăpățânate, cu un mod original de gândire.

Vă recomand volumul Aureliei Chircu dacă vă pasionează thrillerele setate în spațiul românesc, poveştile alerte, misterul şi personajele inedite.

Am scris un nou roman - Străjerul Nopții de Mangan

 Dacă mă urmăriți pe canalele mele de Social Media (aveți linkurile în dreapta), ați observat că la mijlocul lui octombrie, mai exact pe 14, s-a lansat noul meu roman, Străjerul Nopții de Mangan. Ideea în sine mi-a venit spontan, la fel și titlul - de obicei, proiectele mele care vin „la pachet” cu titlul sunt acelea la care lucrez intens. Proiectele „nenumite” așteaptă cuminți în foldere, până când îmi vine și titlul :)

Să ne întoarcem la Străjerul Nopții de Mangan - e un roman Fantasy, cu elemente de Romance, stand alone, ceea ce înseamnă că nu e parte dintr-o serie și nu va avea o continuare. E un roman drag mie și sper să vă bucure la fel de mult cât m-a bucurat pe mine în perioada scrierii.

Synopsisul îl las mai jos:

Atunci când blestemele aruncate de Mira se adeveresc, totul în jurul ei se năruie.

O promisiune făcută pe patul de moarte trebuie îndeplinită și fata pleacă într-o călătorie pe care nu o poate duce la bun sfârșit de una singură.

Aventurându-se într-o lume interzisă, ce se deschide dincolo de hotarele cunoscute oamenilor, Mira îl întâlnește pe Străjer, care încheie cu ea un pact: viața tinerei pentru îndeplinirea promisiunii.

Dar Străjerul nu este ceea ce pare; călătoria, începută sub o stea nefastă, o va duce pe Mira spre inima tărâmurilor, spre existența creaturilor venite din Întuneric și spre propriile frici.

Nimic nu este simplu într-o lume în care oamenii sunt efemeri, iar Mira va descoperi că prețul pe care trebuie să-l plătească pentru pactul încheiat este mult, mult prea mare…

Romanul poate fi procurat de aici și-l puteți adăuga pe lista de TBR, să-i oferiți recenzii și note pe Goodreads și pe Storygraph.

Recenzie literară: Cazul inimii furate (Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris, #1) de M.K. Lynn (2022)

1875, Micul Paris. Prăjiturile de la cofetăria Capșa nu sunt dulci - Florica, slujnica domnișoarei Lili, nu minte. Leopold Vernescu, dat afară de la facultatea de medicină în ultimul său an, în prezent asistentul Șefei de la Cabinetul de Investigații Supranaturale, încearcă să găsească un leac împotriva acidului demonic. Lisette Grant-Anghelescu, fostă domnișoară Lili, actuală Șefă a Cabinetului, nu are timp de prostiile slujnicei sale, pentru că un nou caz apare la orizont: oamenii mor, iar acidul demonic are un cuvânt de spus în toată această tevătură. Cu ajutorul asistentului său, dar și a bravilor polițiști Bomont și Calistrat, femeia aflată la conducerea Cabinetului are de gând să salveze Micul Paris.

Cazul inimii furate de M. K. Lynn deschide seria Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris, o fascinantă aventură a unor tineri în inima (da, da :D) întunericului, aflați în căutarea magiei ce curge prin venele capitalei, puși pe  prinderea acelora care vor să facă omul de rând să sufere.

Mult m-am distrat citind această carte. Chiar dacă are sub 200 de pagini, autoarea pune foarte repede la punct decorul și evenimentele, și nici o clipă din lectură nu am simțit că povestea stagnează sau că lucrurile ce se întâmplă sunt irelevante. Personajele sunt pur și simplu uimitoare, prin unicitatea lor, prin felul în care vorbesc și se comportă și pot spune că m-am atașat de fiecare în parte.

Replicile pe care și le aruncă Leopold și Lisette sunt pline de umor, încăpățânare și o pasiune bine ascunsă, iar felul în care cei doi colaborează este unul eficient și plăcut de urmărit. Nici personajele secundare nu sunt mai prejos - mi-a plăcut mult de Florica, pentru că-și bagă nasul peste tot, dar într-un mod copilăresc; Ianuș, pentru că, oricât de chipeș și dorit ar fi de doamne, ochii lui fug mereu spre fructul interzis - domnișoara Diamond, pe care sper să o întâlnim și în celelalte cărți. M-a amuzat domnul Pisicescu, un individ despre care cred că vom mai auzi, iar slujnica Eleonora, despre care doar știm că există, dar pe care nu am întâlnit-o încă în narațiune, mă intrigă.

Romanul semnat de M. K. Lynn este o lectură ușoară, captivantă, plină de umor și de replici acide, răsturnări de situație și farmecul Micului Paris. Cu siguranță voi fi cu ochii pe serie, pentru că sunt foarte curioasă despre următorul caz pe care trebuie să-l rezolve membrii Cabinetului de Investigații Supranaturale.

Recenzie literară: Pene, cenușă și Elfi (Pene, #2) de M. K. Lynn (2021)

Câteodată nu știa de ce mai deschidea ochii dacă de fiecare dată când o făcea realitatea îi zdrobea toate speranțele. 

O încurcase rău de tot de data asta.

Se detesta.

După ce Londra este zguduită de evenimentele din Pene, morminte și flori, familia Brown se trezește în fața dezastrului. Nimic nu e bine, frații sunt nevoiți să se ascundă și mai mult ca înainte, iar între supraviețuitori se înalță ziduri pe care niciunul dintre frați nu vrea să-i distrugă. 

În cel de-al doilea roman din serie, acțiunea se axează pe calea pe care o alege fiecare - Fleur, sfâșiată între dragostea pentru familia și cea pentru Ben; Fred, care trece printr-o transformare la care nu se aștepta, întâlnind în calea sa creaturi care-i arată încotro se îndreaptă destinul său; Seth, bărbatul care se luptă atât pentru statutul său, cât și cu proprii săi demoni.

Pene, cenușă și Elfi este un volum plin de suspans și de povești intercalate, expandând universul creat de autoare, arătându-ne cât de vastă e lumea și cât de strânse sunt, de fapt, legăturile între Lumină și Întuneric, Viață și Moarte, Clipă și Atemporalitate.

Mi-a plăcut foarte mult să-l urmăresc pe Fred și relația care se construiește la acesta cu o anumită tânără misterioasă. Povestea lui a fost preferata mea, urmată imediat după de povestea lui Seth, un personaj pe care-l întâlnim și-n primul volum, dar pe care-l cunoaștem de-a binelea abia aici.

Lumea creată de M. K. Lynn e foarte veridică, îți dă impresia că magia chiar există foarte aproape, însă nu o poți atinge, pentru că ești doar un simplu Om :)

Acțiunea e mult mai alertă în acest volum, poveștile mai alambicate, iar personalitățile protagoniștilor devin din ce în ce mai vizibile, evoluția lor este palpabilă, iar lupta în care sunt prinși cu toții îi obligă să aleagă o parte - o decizie niciodată simplă.

Toate nefericirile ce se prăbușeau peste ea îi întinseră nervii la maxim. Îi era frică să facă un pas greșit: să spună ce o deranja, să fie sinceră, să își lase emoțiile afară din cușca în care le ferecase pentru totdeauna. Oare cât de mult putea să scoată din sufletul ei ca să nu fie prinsă?  

Aștept cu nerăbdare următorul volum și vă recomand să citiți seria dacă vă plac volumele fantasy cu Îngeri, Demoni, Gardieni, Vampiri sau Elfi.

Împărăția Ultimului Cerb - Coperta Anului 2021

Prieteni,

Volumul meu, Împărăția ultimului cerb, este înscris în cursa pentru cea mai bună copertă a anului 2021, organizată de Dreamstime, și aș aprecia enorm susținerea voastră!

Puteți vota pentru Cerb aici, până în data de 22 octombrie.

Mulțumesc tare mult <3

Recenzie literară: Fără limite de Laura Stanciu (2020)

Fără limite de Laura Stanciu este un roman antrenant, cu situații periculoase, dar credibile, cu personaje bine amplasate în spațiul temporal din care fac parte. Fiecare capitol urmărește câte un caz complicat - o răfuială între două grupări de interlopi, o serie de crime fără un motiv clar, spargeri de bancă, iar în centrul acestor evenimente, Alimănescu, alături de Luiza și de brigada sa, rezolvă cazurile.

Mi-a plăcut mult povestea, modul în care au fost rezolvate misterele, iar finalul a fost fix pe placul meu. Vă recomand volumul dacă vă plac romanele polițiste și dacă vreți să citiți despre criminalitatea din România de după Cel De-al Doilea Război Mondial.

AM SCRIS UN ROMAN + GIVEAWAY!!!

Pe canal am vorbit puțin despre romanul meu, Împărăția ultimului cerb și, dacă vreți să citiți cartea, găsiți în descrierea clipulețului toate linkurile spre locurile de unde îl puteți procura. Și, pentru că am trecut de 2.000 de subscriberi pe canalul meu de Booktube, vă invit să vă înscrieți la Giveawayul pe care îl organizez pe contul meu de Instagram, unde aveți șansa să intrați în posesia volumului cu autograf 

De unde puteți procura Împărăția ultimului cerb și Fiind imagine.

Recenzie literară: Recviem pentru umbre de Ioana Mihaela Curaleț (2020)

Pe multe nici nu le cunoștea, avea doar niște idei asupra identității lor. Nici nu le cunoștea numele. Erau ca niște umbre care îi zgâriau sufletul, forțând-o să-și retrăiască amintirile și să le descopere sensul.

Recenzie literară: Pene, morminte și flori (Pene, #1) de M. K. Lynn (2019)

O lume în care Lumina și Întunericul sunt într-un război continuu care se desfășoară chiar sub nasul rasei umane. O lume în care londonezii se intersectează pe stradă cu un Înger sau un Demon, undeori cu un Vampir, o Nimfă sau un Gardian. O lume în care o familie de Îngeri ascunde mai multe secrete decât s-ar crede.

Fleur Brown este fata cea mai mare și iese pe ascuns din casă, la jogging. Într-o zi, salvează un Înger și astfel ajunge să-l cunoască pe Ben, un Gardian care în scurt timp devinde gardianul familiei Brown.
Klauss Brown este un tânăr pictor care cu trei ani în urmă a pierdut dragostea vieții sale - pe Adaya. În prezent, întâlnește o nimfă, pe Loreley, care seamănă izbitor cu iubita lui moartă.
Benjamin Hart este un Gardian care face parte dintr-o echipă ce folosește Magia Luminii pentru a lupta împotriva Demonilor. Ajunge să o cunoască pe Fleur și mai târziu, să devină Gardianul familiei ei.
Între timp, în Leeferion, Sirin, cea de-a doua regină, decide să detroneze regina de drept și să ofere libertate sufletelor prinse în acel loc. Prețul pe care trebuie să-l plătească omenirea este mult prea mare, dar Sirin a luat deja decizia.

Nu era nevoie să le strige în gura mare, volumul nu ajutase niciodată ca o vrajă să se realizeze mai bine. Conta doar tonalitatea și concentrarea, sensul. Fiecare sunet avea un sens. Fiecare silabă avea un rost. Cel ce avea putere asupra numelor putea controla Lumea.

Pene, morminte și flori de M. K. Lynn este un Urban Dark Fantasy cu o multitudine de personaje, explorând lumea magiei în mediul urban, relațiile complicate din sânul unei familii, dorința de a evada din propria piele, lupta pentru idealuri și umanitate.
Mi-a plăcut construcția universului, a relațiilor care se leagă între Îngeri și Gardieni, dar și Leeferionul - un tărâm plasat undeva între lumi, pe care aș vrea să-l revăd în următoarele volume. Pene, morminte și flori este prima carte din seria Pene și cu siguranță voi continua să o citesc.

Al treilea lucru de care își dădu seama fusese durerea. Ea veni treptat, coborând ca o pană pe suprafața apei, atingând ușor luciul, ca mai apoi să se scufunde pentru totdeauna în adâncuri.