Strigă-mă pe numele tău urmărește modul în care se construiește relația dintre două personaje ce provin din lumi diferite. Narațiunea are loc strict din perspectiva lui Elio, astfel încât cititorul cunoaște alte personaje așa cum acestea sunt văzute de către protagonist, fără a avea acces la partea lor de poveste. Elio este tânăr și plin de vise, timid și tăcut, dar o companie plăcută pentru cei care ajung să-l cunoască cu adevărat. Oliver e un american despre care mama lui Elio spune că e ca o vedetă de cinema - atrage atenția tuturor, strălucește în orice anturaj ar ajunge și reușește să fure inima tuturor celor prezenți în cameră.
A fost totuși un moment care nu mi-a plăcut. Prezența a câtorva scene destul de grafice și suspicios de specifice mi-a creat impresia că sunt acolo doar de dragul de a șoca cititorul, pentru că, în cazul meu, nu au avut efectul de a potența trăirile personajelor.
Numărul fiarei de Sergiu Someșan este o lectură plăcută și antrenantă, unde fiecare povestire explorează câte o situație de obicei absurdă - cum ar fi apariția unui ou enorm în munți și modul în care patru drumeți se dau cu părerea despre originea acestuia sau cercetarea unei dispariții misterioase într-un sat uitat de lume, unde se întâmplă lucruri necurate.
Volumul e foarte ușor de parcurs, antrenant și amuzant, complex și plin de imagini fantastice. Vă recomand să-l citiți dacă vă doriți o lectură unde acțiunea are loc pe meleagurile românești și dacă vă plac elementele de fantastic și de horror introduse ingenios într-un decor aparent banal.
O magie de neîmblânzit de Allison Saft este un volum întunecat și liric ce urmărește atât lupta omului împotriva naturii, cât și lupta cu proprii demoni. Nici Margaret și nici Weston nu sunt oameni fericiți sau împliniți, ambii purtându-și doliul și durerea în felul său. Margaret suferă enorm din cauza singurătății, relația ei cu mama fiind un catalizator în ceea ce privește interacțiunile defectuoase cu alți oameni. Tânăra este și marginalizată pe baza religiei tatălui său, un aspect care se discută amplu pe parcursul romanului. Weston pare a fi, la prima vedere, un ratat fără viitor și un vântură-lume, dar în spatele măștii sale de băiat lipsit de griji se ascunde anxietatea și frica față de un viitor anost.
Romanul are o scriitură lirică și plină de frumusețe, blândețe și durere, accentul punându-se foarte mult pe ceea ce înseamnă firea umană și mult mai puțin pe partea fantastică a universului în care are loc acțiunea. Mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre hala, despre sistemul magic și despre Vânătoarea Semilunii și mai puțin despre structura societății din orășelul în care locuiește Margaret.
După evenimentele ce au avut loc în Loveboat, Taipei, Sophie și Xavier se întorc acasă - de data aceasta, în relații cordiale, lăsând trecutul în urmă. Dacă Sophie vrea să exceleze academic, aruncându-se complet în o multitudine de proiecte în primul ei an de facultate, Xavier își dorește liniște și distanțare față de familia sa, cel puțin până când devine major și poate intra în stăpânirea moștenirii lăsate de mama sa. Dar lucrurile se complică pentru cei doi: cel mai important proiect la care lucrează Sophie este considerat drept a fi prea feminin și chiar infantil de către profesorul ei, iar tatăl lui Xavier îi pune un ultimatum: ori termină liceul, ori își ia la revedere de la moștenire. Deciși să lupte împotriva nedreptăților din viața lor, Sophie și Xavier ajung să se alieze pentru a găsi o soluție comună pentru problemele lor: o reuniune a absolvenților taberei Loveboat ce ar putea fi cheia succesului pentru ambii.
Relația amoroasă dintre Sophie și Xavier este unul dintre firele narative principale din poveste, dar nu le eclipsează pe celelalte - maturizarea fiecăruia în parte, influența culturii și a tradițiilor din familie asupra unor tineri ce sunt prima generație de taiwanezi-americani, lupta pentru cel mai mare vis. Deși nu mă număr printre fanele trope-ului friends to lovers, în acest volum relația lui Sophie cu Xavier a evoluat credibil și frumos, cu suișuri și coborâșuri, fiecare ajutându-l pe celălalt să se ridice. Susținerea, respectul și lupta până-n pânzele albe pentru idealuri sunt doar câteva dintre elementele-cheie din relația celor doi și mi-a plăcut enorm dinamica dintre Sophie și Xavier și cum a decis autoarea să-i facă pe cei doi să devină un cuplu.
Salutare și bine v-am găsit în ultima lună din această primăvară!
A fost o lună frumoasă, cu lecturi variate, cu serii începute (shame on me, dar totodată e o serie minunată, imediat vorbesc despre aceasta), așa că nu mă plâng. Să le luăm pe rând:
De mult timp vreau să citesc o carte semnată de Stephen Hawking, și cum randomizerul meu a ales volumul acesta ca următorul meu ebook, prima carte terminată în mai a fost Brief Answers To The Big Questions. Mi-a plăcut mult vocea narativă și modul în care autorul discută subiectele propuse: e posibilă călătoria în timp? există o entitate supremă, acolo undeva, care ne veghează și ghidează? vom călători vreodată dincolo de sistemul nostru solar? Au fost câteva aspecte care personal nu m-au interesat - cum ar fi menționarea de prea multe ori, din punctul meu de vedere, a unui politician, cumva lucrul ăsta nu se plia pe subiectul capitolului. Mai e și aspectul că informația din carte e pe alocuri sumbră de-a binelea: cum zice și autorul, științei nu-i pasă de sentimentele umane, ci doar de fapte.
Clar voi citi și restul cărților semnate de Hawking.
Aveam seria asta pe TBR din 2017, când am adăugat primul volum publicat pe Goodreads. Acum i-a venit timpul și mă bucur enorm că am început Baladele Nlithiei de M.M. Țara. Secretul Regelui Nemuritor este al doilea volum publicat, dar din punct de vedere cronologic al poveștii, este primul, conform informațiilor de pe site-ul editurii, așa că am început seria cu această nuveletă. Este vorba despre doi barzi/hoți, Asht și Lied, care pun la cale un jaf promițător, dar sunt deconspirați și implicați forțat într-o lovitură de stat ce privește regele cetății Osa, supranumit Regele Nemuritor.
Autorul are un stil plăcut de scriere, replicile personajelor sunt amuzante, personajele în sine au o dinamică tare simpatică între ele, protagoniștii par la a fi la prima vedere niște neghiobi, dar rezultatul acțiunilor lor spune contrariul. Lumea creionată de M.M. Țara e complexă, în stil tolkian, și abia aștept să aflu ce se întâmplă mai departe.
Tronul prizonierului de Holly Black este a doua carte din duologia Moștenitorul furat și mă bucur că am ajuns să mai termin o serie începută. Mi-a plăcut mult partea de politică și de zânele-nu-pot-minți-pe-față-așa-că-formulează-ciudat-propozițiile, dar au fost destul de multe fire narative lăsate neîncheiate.
Aș fi vrut ca Wren să participe mai mult la acțiune, nu doar să fie prezentă la fața locului, dar ce am apreciat foarte mult e cum autoarea dezvoltă relația romantică dintre protagoniști, făcând-o credibilă.
Magia realității de Richard Dawkins, ilustrată de Dave McKean şi tradusă de Vlad Zografi, este un volum ce a stat ceva vreme în bibliotecă până să ajung la el. În teorie, este destinat copiilor de la 12 ani în sus, dar în practică, mi se pare o carte potrivită şi pentru cititorul adult care vrea să-şi reîmprospeteze memoria în ceea ce priveşte chimia, biologia şi fizica din liceu, dar într-o formă mult mai fain explicată decât o face programa şcolară.
Ce mi-a plăcut mult de tot este îmbinarea miturilor din antichitate legate de evenimente meteorologice şi nu numai cu explicația ştiințifică în ceea ce priveşte apariția şi producerea acestora.
Paralela dintre mintea umană din trecut, ce tinde să ofere explicații paranormale unor lucruri pe care nu le înțelege, şi aducerea în scenă în prezent a explicațiior ştiințifice şi a descoperirilor de-a lungul timpului a fost fascinant pusă în practică.
Ce sunt cutremurele, de ce apare curcubeul, ce element chimic predomină în cosmos, care este cel mai vechi strămoş al omului, dacă există viață şi pe o altă planetă - sunt doar câteva dintre subiectele atinse în această carte.
Sunt mai mult ca sigură că Magia realității ar fi un cadou potrivit pentru un copil (sau un adult, de ce nu) pasionat de ştiință, în cazul în care sunteți în căutarea unui volum.
Marea Carte cu Dinozauri, ilustrată de Miguel A. Rodriguez Cerro, este o lectură foarte colorată și informativă pentru micul sau marele cititor pasionat de dinozauri. Ilustrațiile sunt superbe, iar cele câteva informații vitale despre speciile abordate - unde au fost descoperite, cum se presupune că au arătat, ce stil de viață au avut - trezesc interesul pentru o cercetare mai amănunțită. Clar e o carte ce merită luată în considerare când mergeți la o zi de naștere și nu știți ce să-i luați micului (sau marelui) sărbătorit.
Nu am putut vorbi de cartea asta la momentul lecturării - am avut onoarea să fiu unul dintre beta readeri. creaturi și Creaturi de Morgan Hexner e o carte de povestiri horror, cu tente psihologice, fantasy, gotice, fiecare povestire acaparând cititorul și jucându-se cu mintea acestuia. Are recenzie aici pe blog.aici pe blog.
Inima dragonului de M.M. Țara este continuarea, din punct de vedere cronologic, a poveștii despre Nlithia. Deși întâlnim câteva personaje din Secretul Regelui Nemuritor, Asht și Lied, povestea îi mai urmărește pe Vel și pe Mira, doi adolescenți ce sunt hoți de buzunare, o mână de magiștri și cel puțin trei rase de creaturi ce au de spus un cuvânt în soarta Nlithiei. În acest volum, Lied iarăși dă cu bâta-n baltă: aruncă asupra regelui o vrajă ce-l adoarme pe acesta, ducând la un dezechilibru magic de proporții apocaliptice, ce riscă să ducă la distrugerea completă a lumii.
Ce mi-a plăcut în această carte a fost dezvoltarea universului în care are loc acțiunea, temele abordate, multiplele popoare ce împânzesc pământul, dragonii, structura sistemului magic din inima cetății Nisal. Ce nu mi-a plăcut a fost rapiditatea cu care au loc evenimentele, felul în care personajele ajung să fie invincibile peste noapte și, orice li s-ar întâmpla, nu pățesc nimic, sunt multe lucruri ce rămân fără explicație sau se întâmplă doar pentru a împinge acțiunea. Nu am apucat să mă atașez de vreun personaj și nu i-am regăsit pe Asht și Lied din volumul anterior, mi s-au părut a fi alte personaje.
Petale însângerate. Fiorii iubirii și ai morții este ultima antologie apărută la editura Petale Scrise, la care am contribuit și eu cu o povestire, Libarca. Așa cum sugerează titlul, cele două teme abordate sunt iubirea și moartea, fiecare autor abordându-le în stilul său. Mi-au plăcut în mod special povestirile O noapte de neuitat, Carbon, D+O+R=Love, Cealaltă casă, Până când moartea ne va despărți.
Tu și universul de Stephen Hawking e o variantă super simplificată pentru micul cititor a volumului pe care l-am citit la începutul lunii, Brief Answers To The Big Questions. Abordează teme precum schimbarea, universul și rolul omului pe pământ, fiind un volum perfect pentru micul aventurier ce vrea să afle mai multe lucruri despre spațiu.
Cum să creezi o bandă desenată de Manuela Manița este genul de manual pe care aș fi vrut să-l am când eram copil și abia descopeream tot ce înseamnă manga și desenul. Este un prim pas foarte succint în ceea ce privește tehnica desenului, cum se creează o bandă desenată, care sunt regulile de bază, a doua jumătate a cărții fiind practic un bloc de desen pentru ca micul pasionat de benzi desenate să exerseze și să creeze propria poveste.
Acestea au fost lecturile lui mai. Voi ce interesant ați mai citit?
Volumul de față cuprinde o serie de povestiri ce explorează genurile horror, sci fi, ficțiunea ciudată, iar stilul autorului oferă numele unui nou subgen: horror lovecraftian. Cunoscut drept tatăl genului horror, deși nu el este inventatorul acestuia, H.P. Lovecraft fascinează cititorul prin temele pe care le abordează - cum ar fi slăbiciunea minții umane în fața necunoscutului și incapacitatea acesteia de a accepta neobișnuitul.
E foarte ușor să te pierzi în lumea alambicată a minții umane ce se trezește față-n față cu ceva nou, misterios, ademenitor, periculos și enigmatic. Vocile personajelor, pentru că o bună parte dintre povestiri sunt narate de către protagoniști, sunt distincte și atragătoare. Cititorul se lasă purtat de imaginile pe care le creează mintea personajelor, de evenimentele în care acestea sunt prinse, dar, mai ales, de senzațiile de frică, descurajare, groază sau scârbă, oroare sau exaltare.
Ce-ar fi dacă... te-ai considera un om simplu, dar după ce ai întâlni-o pe iubirea vieții tale ai descoperi că nu ești tocmai un om obișnuit?
Ce-ar fi dacă... te-ai întâlni cu același om straniu, în același loc, la aceeași oră, mai multe zile la rând?
Ce-ar fi dacă... te-ai căsători din dragoste, dar ai ajunge să locuiești cu soția ta de parcă ați fi colegi de apartament?
Ce-ar fi dacă... viața de apoi ar fi lipsită de foc și smoală, dar plină de putreziciune și mizerie umană?
Ce-ar fi dacă... sora ta întoarsă de la pension ar începe să dea semne că s-a schimbat iremediabil în ceva greu de explicat?
În creaturi și Creaturi, Morgan Hexner explorează subiecte incomode, iar felul în care o face este unul visceral, cinematografic, greu de trecut peste? Deși volumul este o antologie formată din povestiri ce cuprind foarte multe teme și motive, toate textele sunt legate între ele prin senzația de furnicături pe șira spinării și o stare de neliniște atunci când lecturezi cartea. Unele povestiri încep destul de nevinovat, dar pe parcurs autoarea construiește suspansul în așa fel, încât ajungi să citești cu spaimă fiecare rând, așteptându-te să se întâmple ce e e mai rău - și tot ești luat prin surprindere de imaginația lui Morgan Hexner.
creaturi și Creaturi este o antologie despre fricile umane, despre cât de negru poate fi un suflet, despre forțe inexplicabile, dar care dictează destine, dar și despre toate modurile în care o decizie din trecut poate duce la urmări catastrofale.
Mi-a plăcut să urmăresc evoluția scriiturii și schimbarea temelor pe care le abordează autoarea pe parcursul timpului, contextul în care se întâmplă acțiunea, complexitatea personajelor creionate. Chiar dacă au scena pentru scurt timp, Morgan Hexner le dezvoltă foarte amănunțit în cele câteva pagini cât durează povestea fiecăruia, așadar ajungi să le iubești, să le detești, să te bucuri când li se întâmplă lucrurile pe care le merită din plin, dar să și te întrebi, pe alocuri, dacă personajele respective sunt, în esență, Creaturi din alte lumi, niște oameni plini de vicii și regrete sau doar o mână de creaturi lipsite de importanță.
Dacă vă plac elementele de gotic, horror, mister, abordarea în text a unor teme incomode pentru majoritatea cititorilor, imaginile macabre sau de-a dreptul grotești și vreți să citiți un volum de proză scurtă, creaturi și Creaturi de Morgan Hexner s-ar putea să fie volumul perfect pentru această ocazie.
