Bilanț literar: Aprilie 2020

 Salutare!

Luna aprilie a fost una foarte prolifică în ceea ce privește lecturile. Nu cred că am mai avut vreodată un număr atât de mare de cărți citite într-o lună - și nici nu cred că voi mai repeta vreodată aceasta „performanță”. 

Spun performanță, pentru că pentru mine, calitatea va prima mereu în fața cantității - a se citi, nu toate volumele din această postare au fost extraordinare. Dar să lăsăm tonul acesta negativ și să vă povestesc, cronologic, ce am citit în aprilie.

Am început luna cu un jurnal de călătorie, scris de Cristina Zarioiu - Astăzi a fost o zi bună. Pe Cristina am cunoscut-o când mi-am lansat cartea, iar în calitate de scriitoare, am cunoscut-o când am citit volumul Indecizii. Am cumpărat volumul de față imediat ce am avut ocazia și mi-am început a doua lună a primăverii cu lecturarea acestuia. Vă las mai jos recenzia:

Am terminat, după atâta timp, un volum de povestiri scurte - Exhalation: Stories de Ted Chiang.

Am început acest volum în cadrul unui Challenge pe care mi l-am propus - Goodreads Choice Awards 2019, iar această carte a fost acel volum pe care l-am ales la categoria Best Science Fiction. Deși îmi place genul, nu citesc SF atât de des, iar Exhalation e un titlu pe care l-am urmărit pe Social Media de când a apărut. Sinceră să fiu, am rămas un pic dezamăgită: unele povestiri mi-au plăcut, altele m-au plictisit de-a binelea. Mult prea mulți termeni tehnici, pentru mine, dar și elemente de Hard SF; eu fiind o cititoare mai puțin familiarizată cu acest gen, am fost un pic în ceață la anumite pasaje. Stilul lui Ted Chiang e un pic cam greoi pentru mine, dar au fost câteva povestiri care mi-au plăcut și au avut idei destul de ingenioase legate de tehnologia din viitor.

Un alt volum din biblioteca mea - #citescceam este Cele O Sută de Mii de Regate de N. K. Jemisin, fiind primul volum din seria Inheritance. Aceasta este o carte pe care am cumpărat-o, am lăsat-o să zcă în bibliotecă și când am început să o citesc, m-am lăsat absorbită în totalitate de acțiune. E genul de carte la care te gândești zile bune după ce o termini.

Nu știu dacă voi continua seria - dat fiind faptul că finalul este unul relativ închis, iar următoarele două volume se focusează pe alte personaje. Un lucru ce mă împiedică să continui trilogia este faptul că acesta este singurul volum tradus la noi și nu știu dacă se vor traduce celelalte două, dat fiind faptul că la Paladin s-a tradus integral o serie mai recentă și mai populară a autoarei. Dar rămâne de văzut.

Cum ziceam mai sus, nu mă pot lăuda cu multe cărți impresionante citite în aprilie. Broken Knight de L. J. Shen este al doilea volum din seria All Saint High, unde acțiunea are loc din perspectiva a două personaje pe care le întâlnim și în primul volum - Knight și Luna. Broken Knight este un YA Romance (mă rog, New Adult), unde firul narativ urmărește construcția relației dintre un băiat care e îndrăgostit până peste cap de vecina lui, o fată care refuză să vorbească (suferă de muțenie selectivă).

Angry God este al treilea volum din serie, urmărind povestea de dragoste între Vaughn - un adolescent foarte ciudat, artistic și închis în sine, și Lenny, o tânără din Anglia pe care o leagă o serie de amintiri neplăcute de protagonist.

Am citit prima carte, Pretty Reckless, în februarie, o lectură rapidă, ușoară, plină de dramă adolescentină și oferind o imagine despre tineretul din familiile ultra-bogate din America. Ei bine, cele două volume pe care le-am citit luna aceasta sunt despre adolescenții din același univers, chiar din același cartier. Bani, valoare, haine scumpe, prietenii false, amoruri gheboase - despre asta este seria All Saints High, dar autoarea scrie foarte captivant, iar personajele, chiar dacă niciunul nu este un model demn de urmat, te fac să retrăiești pentru ele. Recomand seria dacă vreți un Romance cu adolescenți bogați; plusul este că nu e musai să citiți toate cărțile sau exact în ordinea apariției, pentru că fiecare volum se focusează pe alte personaje.

Și pentru că eram în starea de spirit în care am vrut să continui să citesc despre bărbați „alfa” și femei „ideale”, am ales un volum unde totul se întâmplă în jurul/cu/pentru/din cauza mafiei. Bennett Mafia de Tijan este prima carte citită anul acesta care și-a luat 2 stele de la mine. Volumul urmărește o tânără care în adolescență a fost colegă de cameră cu o fată care s-a adeverit a fi fiica celei mai rău-famate familii mafioate din univers - Bennett, desigur. După ani și ani, mafia princess dispare, iar cel care este capul familiei în prezent - fiul cel mai mare, Kai, decide să o răpească pe protagonistă, care aparent, a ajutat-o pe sora lui să fugă.

Povestea este atât de forțată, personajele atât de plicticoase și controversate - sau mai bine zis, contradictorii la fiecare pas - încât nici nu m-am complicat să încerc să văd părțile forte ale lecturii. Tot ce se întâmplă nu are nici un sens, protagonista e foarte antipatică - nici nu îmi amintesc cum o cheamă; afirmă sus și tare că este puternică, independentă, sigură pe sine, bla bla bla, dar pe parcursul cărții este permanent salvată, calmată, tratată cu grijă de ceilalți. Nu recomand nici cartea, nici autorul (autoarea?); există atâtea cărți care tratează aceleași subiecte, dar cu siguranță o fac mult mai bine.

Și pentru că încă eram în starea de vreau să citesc Romance cu adolescenți, am început seria The Royals, sau Familia Royals, semnată de Erin Watt. Seria s-a tradus integral la noi, mai puțin volumul Tarnished Crown, care este un fragment care se focusează pe relația între fiul cel mai mare din familia Royal, Gideon, și Savannah, iubita lui mai tânără cu vreo 2 ani. 

Primele trei volume, Prințesa de hârtie, Prințul de hârtie și Palatul de hârtie, urmăresc evoluția relației între Ella, o adolescentă orfană care e nevoită să muncească pentru a se întreține și Reed Royal, fratele mai mic a lui Gideon. Ella este ofană și Callum Royal, unul dintre cei mai bogați oameni din lume, o găsește dansând într-un bar pentru bani, spunându-i că este cel mai bun prieten al tatălui ei biologic, în prezent decedat, oferindu-se să se ocupe de ea, să-i asigure educația și o viață decentă. Ella ajunge să locuiască în casa lui Callum, unde-i cunoaște pe cei cinci fii ai săi: Gideon, Reed, Easton, Sawyer și Sebastian. Evident, nici unul din cei cinci nu o place pe Ella, în special Reed, iar de aici începe acțiunea propriu-zisă.

Moștenitorul decăzut și Regatul sfărâmat urmăresc construcția unei relați destul de ciudate între Easton Royal și Hartley Wright - o tânără proaspăt întoarsă din alt oraș, care îl surprinde pe Easton într-o situație compromițătoare și astfel devine ținta atacurilor acestui băiat. Dar pe parcurs, Easton descoperă că Hartley este mai mult decât un chip prea puțin memorabil și că problemele cu care se confruntă sunt greu de suportat.

Seria aceasta are de toate: moștenitori bogați, adolescenți care-și creează singuri probleme atunci când au de toate, inimi sfâșiate, abuzuri de tot felul, societatea dintr-o școală, unde adolescenți trăiesc după legea junglei. Se citește foarte repede, fără însă a oferi ceva memorabil. Și cu această serie, mi-am terminat faza de Romance pentru aprilie.

Cum în aprilie mi-am propus să citesc mai mulți autori români, am lecturat volumul semnat de Octavian Soviany, Casa din Strada Sirenelor, volum pe care mi l-au oferit prietenii de la editura Hyperliteratura.

Am vorbit despre ce impresii mi-a creat pe canal - o povestire în ramă, unde 12 oameni stau la o masă și povestesc tot felul de evenimente sau întâmplări ce cuprind elemente paranormale.

Și dacă tot eram în faza de Mistery (se pare că am ținut-o în faze din astea în aprilie), am citit un volum destinat cititorilor mai mici, copiilor de gimnaziu, Small Spaces de Katherine Arden, primul volum din seria cu același nume. Katherine Arden a scris una dintre trilogiile mele preferate, Winternight, pe care am citit-o, aparent, tot în aprilie, dar anul trecut. Small Spaces urmărește aventurile lui Ollie, o fetiță care și-a pierdut mama și care găsește un volum ciudat, unde se vorbește despre un om care zâmbește, o serie de dispariții și o toamnă misterioasă. În același timp, Ollie pleacă în excursie cu clasa ei la o fermă, unde anumite evenimente din carte par să se suprapună peste ce se întâmplă în acea excursie. 

Katherine Arden știe să creeze suspansul și de foarte mult timp nu am citit o carte care să mă țină cu sufletul al gură în așa hal. Cum spunea cineva pe GR, dacă autoarea ar posta lista ei de cumpărături, aș citi acele câteva rânduri pe nerăsuflate. Momentan, este apărut al doilea volum din serie, care presupune să fie formată din patru cărți, așa că mai aștept cu continuarea. 

Am citit un volum de povestiri scurte, Omulețul din perete și alte povestiri fantastice de Marian Coman, din cadrul #romanianreadathon și #citescceam. Am citit seria Haiganu semnată de acest autor și, dacă romanele lui nu mi-au rămas clar întipărite în minte, volumul acesta m-a impresionat.

Din nou, mister, horror, folclor - totul în doza perfectă pentru a mă ține cu ochii lipiți de pagini. Recenzia o găsiți în filmulețul de pe canalul meu de YouTube.

Am citit un volum la recomandarea partenerului meu de viață, Arta războiului de Sun Tzu. Deși aveam acest titlu pe TBR, nu m-am grăbit să-l citesc până acum. Conține efectiv sfaturi pentru a fi un mai bun ostaș, lecții despre ce trebuie să facă un conducător pentru a câștiga și multă tactică militară, dar toate aceste lecții sunt valabile și pentru zilele noastre, pentru a supraviețui în jungla urbană în care trăim.

 Despre tristețea femeilor frumoase de Andrei Ruse este un volum pe care l-am citit lent.

Conține zece povestiri cu și despre femei, fiecare povestire fiind una nelipsită de mister și nu neapărat mister legat de tărâmul fantasticului, ci acel mister care se regăsește în lucrurile banale, dacă te uiți destul de atent.

Când a avut loc Bookfest litoral în 2019, mi-am cumpărat o carte în engleză cu Artemis Fowl de Eoin Colfer. Nu m-am gândit prea mult - e un volum pe care l-am tot văzut peste tot, parcă apare și un film după el... Ce nu știam eu este că Artemis Fowl e o serie, iar eu m-am întors acasă cu volumul 3.
Artemis Fowl este un băiat geniu, care descoperă că zânele și tot felul de creaturi fantastice chiar există și decide să le exploateze. Povestea este fragmentată, cartea pare neterminată, iar conflictul principal este atât de prost realizat, încât mai aveam un pic și abandonam lectura. Încă o carte de 2 stele în lista mea de lecturi pentru 2020.
Acestea au fost cărțile pe care le-am terminat în aprilie. Voi ce ați citit?

Bilanț literar: Martie 2020

Salutare!

Luna martie a durat cât un an, datorită evenimentelor ce au loc în lume... iar în astfel de clipe, te întrebi ce este cu adevărat important pentru tine, încerci să te ascunzi de realitate în tot felul de activități și contemplezi ideea că nimic nu va mai fi la fel.

Am încercat să rămân pozitivă și să merg mai departe, să-mi păstrez o rutină și să mă țin de aceasta. Mă număr printre acei oameni care se duc în continuare la muncă, pentru că profesia mea nu-mi permite să muncesc de acasă, deci nu am avut mai mult timp pentru citit decât în alte luni. În plus, nu prea am avut spor, așa că am citit puțin, dar s-a nimerit să citesc volume care mi-au plăcut foarte mult.

 Am început luna prin a termina al doilea volum din seria Witcher, Sabia destinului de Andrzej Sapkowski. Voi fi sinceră, nu mi-a plăcut la fel de mult ca primul volum, dar destul cât să vreau să continui seria. Suspicionez că de vină a fost atmosfera din viața reală și nu acțiunea din carte.

Pene, morminte și flori de M. K. Lynn - un Urban Dark Fantasy semnat de un autor român (o autoare, de fapt). Acest volum mi-a fost recomandat și m-am bucurat când m-a contactat autoarea să-mi propună să-l citesc. Este primul volum dintr-o serie și aduce în atenția cititorului o realitate în care există și altfel de creaturi - Îngeri, Demoni, Gardieni. Am scris mai multe despre impresiile mele despre lectură într-un articol pe blog.

Mai țineți minte când mi-am propus să citesc 100 de cărți pe care trebuie să le ai în bibliotecă? Nu am renunțat la idee, deși progresul este unul foarte foarte lent. Anul acesta mi-am zis să citesc mai mulți clasici, inclusiv pe cei din listă, așa că m-am oprit la Vraciul de Tadeusz Dolega-Mostowicz, despre care voi vorbi în curând pe canal.

Acest volum mi-a reamintit de ce am iubit atât de mult literatura clasică în liceu.

Dansul privighetorii de primăvară de Kyung-sook Shin a fost o carte de 4 stele din 5: o poveste despre un popor și un trecut pe care nu l-am cunoscut, personaje deosebit de sensibile, subiecte dure, prezentate într-o formă neobișnuit de frumoasă.

Am citit destul de lent acest volum, dar a meritat tot timpul meu. Voi mai citi cărți semnate de Kyung-sook Shin, mai am destule în wishlist. În plus, acesta este un volum din biblioteca mea, așa că #citescceam decurge bine.

Ultima carte pe care am savurat-o în martie a fost Pământ american de Jeanine Cummins. Și nu exagerez când zic că am savurat-o: e o carte dură, cu un subiect cât se poate de sensibil. Este vorba despre fuga unei femei din Mexic în momentul în care cartelul îi ucide toată familia.

 Romanul explorează probleme precum societatea săracă, cartelurile, visul american, iubirea maternă.  Urmează să vă spun mai multe despre ce impresii mi-a creat cartea... până atunci, voi ce ați citit în martie?

Bilanț literar: Februarie 2020

 O primăvară frumoasă, plină de flori, lumină, lecturi minunate și oameni dragi alături!

În februarie m-am delectat cu lecturi foarte diferite, deși în prima jumătate a lunii am fost foarte atrasă de genurile Mistery și Thriller. Am reușit să citesc și trei autori români, ceea ce e un lucru de apreciat - nu reușesc tot timpul să-mi fac loc în planul meu de lecturi și pentru autorii noștri. Ca de obicei, vă voi povesti despre cărți în ordinea în care le-am citit.

Doi pot ține un secret de Karen M. McManus: un YA Mistery Thriller foarte bine realizat. O adolescentă e nevoită să se mute împreună cu fratele său în orașul în care a copilărit mama lor. Cu cinci ani înaintea acțiunii, o  adolescentă dispare după balul de absolvire, iar acum, criminalul iese la suprafață: mesaje cu amenințări apar la tot pasul și Ellery, protagonista, se trezește prinsă într-o plasă greu de descurcat.

Mi-a plăcut cartea, e relaxantă, povestea e bine închegată, personajele credibile. Mai mult ca sigur mă voi întoarce la această autoare când îmi voi dori o lectură în acest stil, m-a cucerit de la primul ei roman citit, Unul dintre noi minte.

Cimitirul animalelor de Stephen King: un alt Mistery Thriller pe care l-am citit în februarie. În Cimitirul animalelor este vorba despre o familie ce se mută într-un oraș nou și află că aici există un loc special dedicat ultmului drum a animalelor. Circulă legenda că cei care și-au îngropat animalul într-un anumit loc, l-au mai revăzut după... noua familie este dezinteresată de subiect, până în momentul în care pisica familiei moare și tatăl decide să verifice veridicitatea legendelor care circulă prin oraș. 

Am citit doar două cărți semnate de autor - una fiind Carrie, care mi-a plăcut foarte mult, cealaltă fiind cea de față, care mi-a plăcut mai puțin, deși nu pot spune exact ce m-a împiedicat să o îndrăgesc. 

Exuvii de Simona Popescu: am ascultat-o pe Ruxandra de la 4 fără 15 vorbind despre volumul acesta și eram curioasă să o citesc pe autoare. Volumul de față l-am văzut ca pe un poem cap-coadă, cuprinzând mai multe etape sau transformări a eului liric. Mi-a plăcut stilul, povestea, modul de exprimare. Cu siguranță a fost o lectură interesantă.

Nuferi negri de Michel Bussi: un alt Mistery Thriller, cel mai bun din cele patru citite în februarie. Este vorba despre o crimă ciudată în pitorescul sătuc Giverny, locul unde Claude Monet a pictat faimoșii săi nuferi. Mai multe am povestit pe canal:

Scriitura este antrenantă, personajele credibile și dialgurile foarte bine construite - m-am distrat urmărind, printre altele, replicile pe care și le aruncă detectivii între ei.

The Strangers de Margaret Peterson Haddix: ultima carte din categoria Mistery Thriller citită în ultima lună a iernii. A făcut parte din lista de cărți pe care mi le-am ales în cadrul Goodreads Choice Awards 2019, urmărind soarta a trei copii care brusc se trezesc fără mama lor, care pleacă fără a da nici o explicație. Volumul face parte dintr-o trilogie, dar mai mult ca sigur nu voi citi continuarea. Mi-a plăcut cum a început povestea, dar după lucrurile au luat o întorsătură mai puțin interesantă pentru mine.

Pretty Reckless de L. J. Shen: un YA Romance pe care l-am ales când am vrut să citesc ceva ușor, despre adolescenți, cu un pic de dramă. Am mai citit ceva semnat de autoare și mi-a plăcut să-i regăsesc stilul aici. Creează personaje colorate, memorabile, iar problemele pe care le inserează în acțiune, chiar dacă nu toate sunt credibile, fac lectura dinamică.

Inocenții de Ioana Pârvulescu: un roman frescă a societății românești din Brașovul anilor 80, reprezentând copilăria a patru copii puși pe șotii. 

Am mai citit și altceva semnat de autoare și mi-a plăcut să regăsesc același stil plăcut de a nara, prin intermediul figurilor de stil și a exprimărilor ce te duc cu gândul la propria copilărie, chiar dacă aceasta nu a fost neapărat similară cu experiența pe care o are protagonista din Inocenții.

Romanul a fost ca o gură de aer proaspăt, o poveste frumoasă, lipsită de griji mari sau de mistere care te fac să nu dormi nopțile. Inocenții a fost volumul perfect ca să redescopăr un autor român contemporan.

Minus infinit de Renert Dusout: un volum pe care mi l-a trimis autorul spre recenzie. De obicei, accept cărțile pe care știu că le voi citi, iar când mi s-a propus să citesc Minus infinit, am fost de acord pe loc. Această carte nu este prima mea întâlnire cu Renert Dusout; am mai citit Tuturor ne place iadul și știam deja că-mi place stilul în care scrie autorul. Voi spune mai multe despre carte într-o recenzie ce va fi postată  pe blog în viitorul apropiat.

Pavilionul canceroșilor de Alexandr Soljenițîn: ultima carte a lunii, dar ce carte! Am citit-o în original, pentru că mi s-a făcut dor de un autor rus, de un subiect dur și abordat așa cum numai autorii ruși știu să o facă. 

În Pavilionul canceroșilor este vorba despre un salon în spitalul de boli oncologice, acțiunea având loc prin anii 50 ai secolului trecut. În acest salon, cititorul întâlnește tot felul de oameni, pe cei care sunt de partea regimului comunist, pe cei care au suferit din cauza nesupunerii, profesori și muncitori necalificați, studenți și pensionari. Toți acești oameni ajung să împartă aceeași cameră pentru că suferă de o formă sau alta de cancer, dar cartea reușește să facă o multitudine de legături și comparații între cancerul-boală și cancerul-structura societății din acea perioadă.

Autorul creează niște personaje foarte bine definite, pe care le placi sau le urăști, pentru care te bucuri sau pe care ai vrea să le înveți ceva. Soljenițîn scrie dur, dar reușește să țese o anumită sensibilitate în narațiunile sale, a fost o plăcere să-l citesc.

Acestea au fost lecturile lunii. Voi ce ați mai citit?

Bilanț literar: Ianuarie 2020

Uite că s-a și terminat prima lună a lui 2020 :)

Din punct de vedere a lecturilor, a fost o lună tare ciudată: în prima jumătate, deși am început mai multe cărți greluțe, pe care le aveam pe lista mea de foarte mult timp, nu am reușit să citesc prea mult din ce mi-am propus. În schimb, am început un roman de dragoste și după am ținut-o numai în acest gen literar până pe la mijlocul lunii. Dar să vă spun despre lecturile mele în ordine cronologică:

Cum să furi o inimă cu un sărut de L. J. Shen: un fel de Frumoasa și Bestia a zilelor noastre. Ea, fiica unui mafiot italian. El, un senator pus pe făcut curățenie în oraș. Deși ea este „vândută” de către familia sa pentru a-i fi soție și-l urăște de moarte, pe parcursul cărții lucrurile între cei doi se schimbă. Romanul are destule porțiuni clișeice, dar a fost o lectură ușoară. Autoarea poate crea personaje destul de complexe și aș mai citi cărți semnate de L. J. Shen.

S-a întâmplat într-o toamnă, Diavolul în iarnă, Scandal în primăvară, Un bărbat îndrăgostit de Lisa Kleypas: sunt 4 cărți din seria Wallflowers. Primul volum din serie, Secretul unei nopți de vară, l-am citit în iunie și mi-a plăcut, iar în ianuarie, după volumul semnat de L. J. Shen, mi s-a deschis pofta pentru romanele de dragoste. Seria Wallflowers urmărește destinul a patru fete numai bune de măritat din Anglia victoriană. Fiecare volum urmărește o altă fată și cum aceasta îl cunoaște pe bărbatul predestinat. Seria este una amuzantă, ușor de urmărit și o recomand dacă sunteți în căutarea unei lecturi nepretențioase.

Sala de bal de Anna Hope: un roman dureros, un roman plin de lirism, de adevăruri crude despre viață, de sentimentul de deznădejde. Urmărește viața la un azil pentru sărmani și oameni bolnavi mintal la începutul secolului trecut prin ochii a trei personaje: Ella Fay, o tânără internată de curând, John Mulligan, un irlandez ce e de ceva timp pacient în spital și doctorul Fuller, pasionat de muzică și eugenetică.

Am vorbit mai multe despre carte pe canal; dacă v-a plăcut Zbor deasupra unui cuib de cuci, cred că e cartea potrivită pentru voi.

Sorcery of Thorns de Margaret Rogerson: un YA Fantasy ce urmărește o fată deosebită, Elizabeth Scrivener, care a crescut într-o bibliotecă fermecată. Cărțile din biblioteci sunt niște entități aparte, arma potrivită în mâinile potrivite - dacă intră în posesia vrăjitorilor (care le pot citi și le pot folosi deseori în scopuri nu tocmai nobile). Se întâmplă ceva, cărțile o iau razna, iar Elizabeth este prinsă într-un război despre care nu știe nimic alături de unul dintre cei mai temuți vrăjitori, Nathaniel Thorn și ajutorul acestuia, Silas.
Deși mi-a plăcut lumea pe care a construit-o autoarea și acțiunea, partea de relații între personaje mi s-a părut slăbuță, iar pe alocuri forțată. Mi-a plăcut mai mult volumul de debut a lui Margaret Rogerson.

Pe pământ suntem strălucitori o clipă de Ocean Vuong: una dintre cele mai așteptate cărți ale anului, pentru mine. Romanul este scris sub forma unui set de scrisori, unde protagonistul se confesează mamei sale incapabile să citească.

Am avut anumite dubii cât citeam cartea; unele pasaje mi s-au părut pur și simplu excepționale, altele - seci, dar la finalul zilei, Pe pământ suntem strălucitori o clipă a fost o lectură plină de poezie, trăire și mi-a oferit multe subiecte de gândire.

The Darkest Part of the Forest de Holly Black: seria Făpturile Văzduhului, care este una dintre cele mai populare YA Fantasy în momentul de față, m-a inspirat să citesc și alte lucrări mai vechi de-ale autoarei.
Romanul de față urmărește o comunitate dintr-un oraș mic, unde în pădure este un sicriu de sticlă, în care doarme o făptură a văzduhului - fae - de ani buni. Hazel și Ben, doi frați care în copilărie vânau tot felul de creaturi prin pădure, sunt îndrăgostiți de băiatul din sicriu de când se țin minte, însă acesta dispare într-o bună zi. Cam în aceeași perioadă, lucruri deloc bune se întâmplă oamenilor din oraș, iar frații sunt dispuși să descopere ce forță stă în spatele tuturor relelor și a dispariției băiatului din sicriul de sticlă.
A fost o carte ușor de urmărit, cu o lume fantastică, bine construită și o recomand fanilor autoarei.

Ultima carte a lunii și prima carte de 5 stele pe acest an este Grădina de sticlă de Tatiana Țîbuleac. După ce am citit Vara în care mama a avut ochii verzi, mi-am dat seama că am nevoie de scriitura autoarei în viața mea; scrie dur, scrie sincer, scrie într-un fel aparte.

În romanul de față, cititorul urmărește copilăria unei fetițe, Lastocika, o orfană adoptată de o rusoaică în Chișinăul anilor 80 din secolul trecut. Alături de femeia care a adoptat-o, Lastocika strânge sticle și învață limba rusă, cunoaște firea omului și trăiește evenimentele bulversante ale vremii. Mi-a plăcut nespus de mult volumul: aerul de melancolie, recunoașterea locurilor din Chișinău pe care le-am prins și eu, structura societății din acea perioadă.

Acestea au fost cărțile lunii ianuarie. Voi ce ați reușit să citiți? Ce v-a plăcut?

Bilanț literar: Decembrie 2019

 S-a terminat un alt an, s-a terminat un deceniu și parcă abia ieri scriam primul Bilanț literar. Dar iată-ne, într-un an deosebit, 2020, pe care vreau să-l celebrez, printre altele, cu lecturi dosebite.

Contrar altor ani, când mă ambiționam să citesc cel puțin 100 de cărți - și, de obicei, reușeam - în 2020 îmi propun să citesc 53; 53, dar care să merite tot timpul meu. Să revenim însă la ultimile lecturi ale lui 2019.

Regina fără regat de Holly Black - volumul care a încheiat trilogia Făpturile Văzduhului. Am avut așteptări foarte mari, dar care nu s-au adeverit. E vina mea că m-am ambalat atât, voind să aflu cu ce se termină povestea unei muritoare, Jude Duarte, și a unui nemuritor - Regele Cardan.

Dacă primele două volume - Prințul Nemilos și Regele Malefic - au avut o poveste bună și o dezvoltare a personajelor credibilă, în volumul de față totul pare grăbit, ceea ce a atenuat din plăcerea lecturii. Voi adăuga recenzia completă aici când va fi postată pe canalul meu de YouTube.

Mâna stângă a întunericului de Ursula K. Le Guin -  mi-am dorit de o veșnicie să citesc ceva semnat de autoare. Romanul de față descrie călătoria unui muritor în spațiu și întâlnirea acestuia cu membrii unei societăți unde limita dintre bărbat și femeie este ștearsă; unde individul nu se identifică drept reprezentantul unui sex, ci o ființă integră, capabilă să ia forma pe care și-o dorește. Deși mi-a plăcut premisa, pe la jumtatea cărții mi-am dat seama că acțiunea se îndreaptă spre nicăieri - că nu se va întâmpla nimic extraordinar, că totul va fi o poveste ce a stagnat. Deși dezamăgită de volumul de față, nu vreau să renunț încă la această scriitoare, așa că în anul care tocmai și-a făcut apariția voi mai citi neapărat ceva semnat de Le Guin.

Colonelului n-are cine să-i scrie de Gabriel Garcia Marquez - mi-a fost nespus de dor să mă reîntâlnesc cu acest autor. Micro-romanul urmărește viața unui colonel căruia i se promite o pensie ce tot întârzie să apară, iar omul trăiește într-o sărăcie crasă.

Deși nu e o lucrare ce cuprinde prea multe elemente de realism magic, mi-a plăcut și o recomand fanilor lui Marquez.

O zi de decembrie de Josie Silver - o lectură mai mult decât potrivită pentru această perioadă. Laurie e o femeie ce se îndrăgostește la prima vedere de un necunoscut, ca peste un an să-l cunoască drept noul iubit a celei mai bune prietene.

Un roman de dragoste cu o poveste ce durează mai mulți ani, O zi de decembrie nu te pune pe gânduri și nu-ți dă lecții de viață, dar te distrează.

Love Her Wild de Atticus Poetry, un volum de poezie pe care l-am ales pentru Goodreads Choice Awards 2019. Nu sunt fana poeziei moderne, dar mi-au plăcut câteva idei apărute în aceste pagini.

The Railway Children de Edith Nesbit - o poveste pentru copii, singura - din volumul meu preferat din biblioteca mea - pe care nu am citit-o. Este vorba despre copiii unei familii și modul în care aceștia se împrietenesc cu anumiți oameni după ce tatăl lor este învinuit de o faptă pe care nu a comis-o. Dacă eram mai mică, poate că lectura m-ar fi încântat mai mult, dar la vârsta asta, nu am putut să o apreciez la adevărata ei valoare.

Basic Korean. A Grammar and Workbook de Andrew Byon - am început să studiez coreeana din curiozitate și din dorința de a fi capabilă să citesc caracterele din alfabetul lor. Mica mea escapadă în lumea unei limbi străine s-a soldat cu lecturarea acestui manual, foarte util, de altfel, și exerciții în aplicația Duolingo. Deși nu acoperă neapărat toată partea de gramatică a limbii coreene, manualul de față este perfect pentru cineva care vrea să învețe limba, fără a fi presat de timp sau de împrejurări.

Împărăteasa Orhidee de Anchee Min - o carte tulburătoare despre viața unei fete simple devenită împărăteasă. Greutățile prin care trece, impedimentele venite din partea acelora mai sus poziționați decât ea, dar și voința de fier de care dă dovada protagonista sunt esența acestei cărți.

 O recomand dacă vă interesează China Imperială.

Fata de la Savoy de Hazel Gaynor, un volum pe care l-am primit cadou de la Act și Politon, este volumul ce încheie lista mea de lecturi din 2019. Cu o poveste fascinantă despre anii 20 ai secolului trecut, vise devenite realitate, răni vechi și greu de tămăduit, Fata de la Savoy este volumul pe care l-aș recomanda firilor romantice și sensibile.

Așa arată lecturile lui decembrie din 2019. Voi ce ați mai citit? Care au fost cărțile ce v-au impresionat? Care au fost lecturile ce nu v-au dat pe spate în 2019? Un an minunat să aveți, din toate punctele de vedere!

Bilanț literar: Noiembrie 2019

A mai trecut o lună, s-a terminat toamna, a venit perioada în care suntem în căutarea cadourilor, a magiei sărbătorilor de iarnă și a planurilor pentru anul nou care bate la ușă. Decembrie urmează să fie o lună aglomerată, dar până atunci, aș vrea să vă spun ce am reușit să citesc în noiembrie și care sunt impresiile mele.

Voi începe în ordinea în care am citit cărțile, dar pot să mă laud că am reușit să termin câteva care erau de ceva timp pe noptiera mea.

O zi mai lungă decât veacul de Cinghiz Aitmatov - o poveste care mi-a plăcut mai puțin decât alte cărți semnate de acest autor. Explorează două lumi, cea a nomazilor și a tradițiilor lor și a unei societăți imaginare, care-și duce existența undeva în viitorul îndepărtat. Ciudată combinație și care nu m-a impresionat.

Kitchen de Banana Yoshimoto - o carte ce nu s-a tradus la noi, dar pe care voiam să o citesc de foarte mult timp. Un pic ciudățică, înfățișând un grup de oameni ce formează o familie nu chiar obișnuită. Ceva i-a lipsit acestei cărți, pentru că a fost o lectură ușoară, dar nu și memorabilă.

Prin intermediul volumului Carrie l-am descoperit pe Stephen King. Atunci când aud despre un scriitor foarte lăudat, mi-e oarecum frică să încep să-l citesc, din dorința de a nu rămâne dezamăgită. De aceea, am ales să citesc una dintre cele mai apreciate cărți ale scriitorului, să văd dacă e pe placul meu.

Și pentru că a fost noiembrie, o lună în care genurile horror și thriller au mers ca pe roate, Carrie s-a adeverit a fi o alegere inspirată. Impresiile mele le aflați din filmulețul de mai sus :)

Toate numele de Jose Saramago a fost genul acela de carte statică, unde nu se întâmplă nimic, dar se dă impresia că, de fapt, se decide soarta lumii. Poate nu a fost timpul potrivit pentru ea, dar m-a plictisit enorm viața unui bărbat care lucrează într-o arhivă a numelor și decide să cerceteze trecutul unei femei misterioase. Nici stilul lui Jose Saramago nu m-a imporesionat atât de mult încât să vreau să-l recitesc cât de curând.

Puterea de Naomi Alderman e un alt volum pe care-l aveam în bibliotecă și l-am citit în cadrul #CitescCeAm. A stat mult timp neatins și am zis că i-a venit timpul. Este o distopie care prezintă o lume unde femeile dețin Puterea și societatea este modelată după regulile femeilor.

Pe lângă faptul că e comparată mereu cu Povestea slujitoarei și eu nu sunt deloc fana volumului semnat de Atwood, Puterea a fost o carte mult prea fragmentată, cu mult prea multe povești băgate în aceeași oală cu personaje variate, dar a căror esență nu a fost destul dezvoltată.

Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr a fost una dintre cele mai bune cărți citite în noiembrie. Explorează viața a două personaje - o fetiță oarbă din Franța și un băiat orfan din Germania în timpul celui de al Doilea Război Mondial.  

Anthony Doerr are un stil de a scrie plin de metafore și figuri de stil, am văzut că volumul de față e deseori comparat cu Hoțul de cărți, pentru că au teme comune și anumite fire narative care seamănă. Cu toate acestea, mie mi-a plăcut mai mult Toată lumina pe care nu o putem vedea; personajele mi-au fost mai aproape decât acelea din volumul lui Zusak.

Abia anul acesta m-am apucat de thrillere și s-a nimerit să dau peste un volum nepretențios, cu un mister bine dezvoltat, cu o protagonistă ce are multe neajunsuri, dar anume acestea te fac să o placi.

Cu siguranță voi mai citi cărți semnate de Guillaume Musso, poate chiar în viitorul apropiat. Dacă vreți un thriller mai vesel, Central Park e un volum potrivit.

Manuscript Screening Boy and Manuscript Submitting Girl de Mizuki Nomura - o poveste adolescentină despre o fată care vrea să scrie light novels și un băiat care în timpul liber se ocupă cu recenzarea manuscriselor. Un volum fără pretenții, cu un fir narativ previzibil, destul de multe clișee, dar care e tocmai potrivit când sunteți în căutarea unei lecturi relaxante.

Micuțele doamne de Louisa May Alcott cred că a fost cea mai lungită lectură a anului. Am început volumul în august, dar abia spre sfârșitul lui noiembrie am reușit să-l termin. Pe de o parte, povestea era când plictisitoare, când interesantă. Pe de altă parte, stilul în care este scrisă solicita mai multă atenție decât aveam chef să-i ofer. Drept urmare, nu pot să spun că a fost cea mai bună carte despre maturizarea fetelor pe care am citit-o, dar cred că de vină este și vârsta: am citit-o prea târziu.

Am încheiat luna, în schimb, cu o altă carte despre maturizarea și formarea femeilor tinere - Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert. E un volum care mi-a plăcut mult datorită personajelor inedite, a poveștii alerte, a protagonistei care, ajunsă la onorabila vârstă de 90 de ani, povestește fără filtru despre cum și-a petrecut ea tinerețea în New Yorkul anilor 40.

Cu siguranță nu este o lectură pentru copii sau citori ofensați de scene picante, dar dacă aceste aspecte nu vă deranjează, eu zic să faceți rost de volum.

Acestea sunt cărțile citite în ultima lună de toamnă din acest an. Ale voastre care au fost?