Se afișează postările cu eticheta fapturile vazduhului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fapturile vazduhului. Afișați toate postările

joi, 23 mai 2024

Recenzie literară: Tronul prizonierului (Moștenitorul furat, #2) de Holly Black (2024)

Tronul prizonierului de Holly Black este continuarea poveștii din Moștenitorul furat, doar că de data aceasta cititorul urmărește acțiunea din perspectiva lui Oak, fără a avea acces la gândurile lui Suren. Volumul este alert și plin de elemente importante din lumea zânelor: politica, relațiile dintre diferite feluri de creaturi, comploturi complexe și nu în ultimul rând, urmărește mai multe povești de răzbunare. Autoarea se joacă cu mintea cititorului, făcându-l pe acesta să suspecteze, alături de protagonist, tot felul de indivizi în ceea ce privește o gamă de comploturi, trădări și înșelătorii. 


Partea de jocuri politice a fost un pic confuză, pentru că Oak este implicat simultan în vreo trei comploturi și trebuie să iasă învingător din acestea, cu sau fără ajutorul altor creaturi. Cum zânele nu pot să mintă direct, ci să formuleze propozițiile astfel încât să nu spună adevărul, interacțiunile dintre personaje au fost fermecătoare prin arta oratorică de care au dat dovadă.

sâmbătă, 11 ianuarie 2020

Recenzie literară: Regina fără regat (Făpturile văzduhului, #3) de Holly Black (2019)

Într-un univers unde totul devine magie la atingerea regelui, oamenii sunt doar niște marionete, animăluțe de companie sau jucării pentru cei mai puternici - făpturile văzduhului. Dar Jude Duarte, răpită din lumea oamenilor și adusă cu forța în acest regat, este o luptătoare. Se ridică în picioare și îi face față prințului, apoi regelui - lui Cardan, poporului său și inamicilor ce încearcă să-i găsească punctul slab.
 
 
Dacă în Prințul nemilos și Regele malefic Jude descoperă lumea în care e forțată să trăiască și o supune propriei voințe, în Regina fără regat lucrurile se complică: exilată în lumea oamenilor, fata nu-și mai găsește locul și înverșunată, decide să-și înfrunte soarta.
 
 
Regina fără regat de Holly Black încheie trilogia Făpturile văzduhului și a fost o plăcere să aflu cu ce se termină povestea unei muritoare foarte încăpățânate. Recomand seria pasionaților de YA și Fantasy.

joi, 30 mai 2019

Recenzie literară: Regele Malefic (Făpturile Văzduhului, #2) de Holly Black (2019)

Dacă în Prințul Nemilos am urmărit-o pe Jude cum dintr-o copilă muritoare se transformă într-o luptătoare și reușește să mute piesele pe tabla de șah în favoarea sa, în Regele Malefic fata este nevoită să gândească mai reprede, să lupte mai bine și să descurce toate misterele din palat de una singură. Prin ochii lui Jude, cititorul întâlnește personaje pe care le-a cunoscut în primul volum, dar și personaje noi, urmărind evoluția acestora. 
Recenzia completă o găsiți, alături de recenzia pentru Prințul Nemilos, pe canal:

miercuri, 8 mai 2019

Bilanț literar: Aprilie 2019

Salutare!


Sper că ați avut o vacanță pe măsură și v-ați bucurat de vreme frumoasă alături de familie și prieteni. Aprilie a fost o lună plină de călătorii și cum am luat vacanță, m-am bucurat de timpul petrecut cu cei dragi și nu prea am avut chef de citit. Totuși, în prima jumătate a lunii am citit destul de mult și am descoperit o trilogie superbă, care a ajuns direct în topul cărților mele preferate din toate timpurile. Dar să le iau pe rând.
Voi începe cu volumele pe care le-am abandonat, The Forsyte Saga de J. Galsworthy și Întâmplări în irealitatea imediată. Inimi cicatrizate de Max Blecher.


Primul volum din seria Forsyte l-am abandonat după vreo 20-30 de pagini, pentru că m-a plictisit teribil. Nu am reușit să mă conectez la acțiune și să urmăresc ce zic personajele, stilul autorului mi s-a părut greoi.
După experiența FILIT, mi-am dorit foarte mult să-l citesc pe Max Blecher. Am început cartea prin ianuarie, dar nu prea mergea lectura, așa că am lăsat-o pentru altă dată. Când am revenit la volum, nimic nu s-a schimbat: stilul nu mă încântă, poveste începuse să mă plictisească, am ales să abandonez lectura de-a binelea. Poate mă voi întoarce cândva la acest autor, dar nu în viitorul apropiat.
Și acum să vă povestesc despre ce cărți am citit în aprilie. Am terminat Casa de la marginea nopții de Catherine Banner, pe care am început-o în martie. Relatează povestea unui doctor care ajunge pe o insulă la începutul secolului trecut și încearcă să se familiarizeze cu locul și să creeze conexiuni cu oamenii.



Narațiunea urmărește viața doctorului, a familiei acestuia și evenimentele istorice care se petrec în Italia secolului trecut. Mi-a plăcut mult, e o carte care te implică emoțional în tot ceea ce se petrece și care îți oferă mai multe perspective asupra unui eveniment.


Am citit cel de-al doilea volum din trilogia Caraval, Legendary de Stephanie Garber. În acesta, narațiunea are loc din perspectiva surorii mai mici, Tella, care trebuie să plătească o datorie unui prieten care a ajutat-o foarte mult. În Legendary, tânăra participă la o nouă ediție a jocului, însă de data aceasta, miza este mult mai mare. Romanul lui Stephanie Garber este la fel de spectaculos ca și primul volum, atmosfera magică persistă și aici, iar personajele secundare din Caraval încep să prindă contur. Abia aștept să apară cea de-a treia carte.
Următorul volum pe care l-am citit  este Insuportabila ușurătate a ființei de Milan Kundera. Este o carte pe care voiam să o citesc de foarte mult timp și deși mi-a plăcut, nu pot să spun că se numără printre cele mai memorabile cărți.


Am citit romanul pe la începutul lunii și relatează povestea unui cuplu și ciudățeniile soțului și a soției. Ce mi-a plăcut foarte mult a fost limbajul și cu siguranță voi mai citi ceva semnat de acest autor.
Deși mi-am propus să mă abțin, am citit cel de-al doilea volum din seria Făpturile văzduhului - Regele malefic de Holly Black. Cel de-al treilea volum apare abia în noiembrie și știam că odată ce termin de citit această carte, voi rămâne cu numeroase întrebări legate de personaje.

Holly Black are un stil de a te arunca în mijlocul evenimentelor în ultimile 50 de pagini, iar apoi te lasă cu senzația că ai fost păcălit și cu dorința de a afla ce se mai întâmplă. Acest lucru l-am observat, pentru prima dată, în Prințul nemilos, iar schema a fost repetată și în cel de-al doilea volum din serie. Urmează să fac o recenzie pe canal pentru Regele malefic, așa că fiți aproape :)

Nu știu cum am reușit, dar în acastă primăvară m-am lăsat atrasă de genul YA Fantasy și de trilogii, iar cea despre care vă povestesc acum este, din fericire, terminată. Este vorba dspre Winternight Trilogy de Katherine Arden, compusă din volumele The Bear and The Nightingale (tradusă la noi ca Ursul și privighetoarea), The Girl in The Tower și The Winter of The Witch. Am citit cele trei cărți în decurs de o săptămână și jumătate, am fost absorbită în totalitate de universul cărților și de personaje.
În principiu, primul volum poate fi citit ca o carte de sine stătătoare, pentru că are o finalitate. Însă dacă sunteți interesați de soarta protagonistei pe termen lung, celelalte două cărți urmăresc călătoria ei, căutarea și descoperirea sinelui. Pe principiul „încă un capitol și mă culc”, am stat până noaptea târziu să citesc, într-atât eram absorbită de fiecare volum, lucru pe care nu l-am mai făcut de ani buni.


Trilogia Winternight urmărește copilăria, adolescența și maturizarea Vasyei, o fată dintr-un sat din nordul Rusiei, care posedă niște puteri pe care le folosește fără să-și dea seama. Tânăra este singura care poate vedea spiritele din jur, iar oamenii din sat o consideră o vrăjitoare. Deși inițial puterile ei nu deranjează pe nimeni, apariția unui nou preot în sat și schimbările pe care acesta le aduce declanșează o serie de evenimente care duc spre apariția unei entități mitice, menite să distrugă omenirea, iar Vasya se trezește prinsă în lupta dintre două lumi.


Universul creat de Katherine Arden este plin de simboluri și credințe slavice, dar mai ales, de elemente din folclor și personaje din poveștile populare rusești, ingenios (re)interpretate și imposibil de trecut cu vederea. Cărțile Winternight sunt fascinante, personajele - bine realizate și capabile să trezească empatia sau ura, dar și alte sentimente - decorul este pur și simplu fantastic. Vă voi povesti mai multe lucruri despre cele trei volume pe canal, dar pentru mine, această trilogie reprezintă descoperirea anului și se numără printre cărțile mele preferate din toate timpurile.

Acestea au fost lecturile mele din aprilie. Mai puține ca-n martie, ce-i drept, dar asta nu le taie din valoare. Mai, cel mai probabil, va fi o lună și mai săracă în lecturi, pentru că am multe lucruri de făcut legate de facultate, dar sunt curioasă ce descoperiri îmi va aduce.
Voi ce ați citit în aprilie? Ce cărți v-au plăcut? Ce volume nu prea?

vineri, 19 aprilie 2019

Recenzie literară: Prințul nemilos (Făpturile văzduhului, #1) de Holly Black (2018)

Dacă m-ar fi întrebat cineva acum doi ani ce părere am despre genul Young Adult, aș fi zis că nu una bună; aș fi strâmbat din nas. Asta arată cât de ignorantă eram în privința acestui gen, pentru că atunci când auzeam YA, mă gândeam automat la romanele de dragoste de la gheretele de ziare, dar cu adolescenți. Desigur, o bună parte din cărțile acestui gen sunt pline de relații siropoase, dar multe dintre ele tratează și alte subiecte. Iar dacă în toată treaba asta se amestecă și magia... ei bine, eu sunt dispusă să-i dau cărții o șansă.
Prințul nemilos de Holly Black, primul volum din seria Făpturile văzduhului, a ajuns la mine ceva mai târziu, după ce s-a liniștit toată lumea (asta pentru că a apărut volumul doi, hype-ul s-a mutat mai încolo :D) și am putut să-l citesc fără să văd coperta pe tot internetul. Cred că mi-a priit, pentru că habar nu aveam despre ce exact este cartea, dar m-a surprins într-un mod plăcut: povestea în sine, construcția personajelor, evenimentele și lumea în care are loc acțiunea.
Ați citit această carte? Vă tentează seria? Ce impresii aveți despre genul YA?