joi, 27 iunie 2019

Recenzie literară: Prima iubire de Ivan Turgheniev (1860)

În vara anului 1830, tânărul fiu de nobili Vladimir Petrovici descoperă prima iubire. Aceasta i se înfățișează în chipul Zinaidei Alexandrovna, fiica de 21 de ani a vecinilor. Deși știe că sentimentul său este unilateral, decide să devină un prieten bun pentru tânără.
Prima iubire de Ivan Turgheniev urmărește cum un sentiment apare, pentru prima dată, în sufletul unui tânăr și cum acesta îi influențează viața. Turgheniev are un stil foarte frumos de a scrie și vă recomand să citiți această povestire.

joi, 20 iunie 2019

Recenzie literară: The Winter of The Witch (Winternight, #3) de Katherine Arden (2019)

Cel de-al treilea volum din trilogia Winternight de Katherine Arden, The Winter of The Witch, începe sumbru, chiar din momentul în care se termină volumul precedent, The Girl in The Tower: Moscova arde, în jur domnește haosul, iar Vasya se trezește în mijlocul atenției. Un dușman mai vechi este din nou în libertate, stârnind haos în jur; Morozko este undeva departe, încătușat, și trebuie salvat; Solovey dispare, familia ei se află în pericol, iar lumea - cea văzută și nevăzută - riscă să se prăbușească. În The Winter of The Witch, Vasya trebuie să facă față schimbărilor care depind doar de ea, să plece într-o călătorie care s-ar putea să  fie fatală și să încerce să repare tot răul făcut de anumite forțe.

joi, 13 iunie 2019

Recenzie literară: The Girl in The Tower (Winternight, #2) de Katherine Arden (2017)

Cel de-al doilea volum din trilogia Winternight, The Girl in The Tower de Katherine Arden o urmărește pe Vasya din clipa în care fata ia o decizie importantă la finalul primei cărți, The Bear and the Nightingale (Ursul și privighetoarea). Tânăra are de ales între a se întoarce la viața ei de înainte și între a-și urma propriul drum, o alegere deloc simplă, dar pe care Vasya o tratează cu toată seriozitatea.
Fata din turn este o carte magică și dacă sunteți pasionați de magie, folclor și personaje complexe, v-o recomand cu mare drag. Vă las mai jos recenzia:

sâmbătă, 8 iunie 2019

Recenzie literară: Ceva în apă de Catherine Steadman (2018)

Romanul Ceva în apă de Catherine Steadman este un thriller și mi s-a făcut dor de o lectură care să mă captiveze și să mă țină în priză, de aceea am decis să-l citesc.
Erin și Mark fac parte din clasa de mijloc și locuiesc în Londra, Erin este realizatoare de filme documentare, Mark este un investitor bancar cu o viață profesională de succes. Cei doi merg în luna de miere în Bora Bora și găsesc ceva în apă. Acest ceva urmează să le schimbe viața pentru totdeauna și le pune la încercare nu doar relația, ci și valorile morale și viziunea asupra lumii.

Narațiunea are loc din perspectiva lui Erin pe tot parcursul romanului, ceea ce nu oferă prea multe detalii obiective legate de celelalte personaje din jur. Tot ce se întâmplă în viața lui Erin este narat ca un raport, cu unde a fost, ce a făcut și Erin mai are tendința de a descrie cu lux de amănunte unele lucruri care pot fi lăsate în aer.
În ceea ce privește personajele: nu am putut să o plac pe Erin. Ea este cea care ne spune ce se întâmplă și tot ea este cea care ne informează în legătură cum este un personaj sau altul. La un moment dat Erin are de-a face cu manipularea informației. Fiind realizatoare de filme, colaborând cu oameni din diferite categorii, Erin ar trebui să știe mai bine despre importanța informației și cum ajunge aceasta să circule, dar reușește de fiecare dată să facă alegerea greșită. Și ce e mai deranjant, este faptul că face aceeași greșeală de mai multe ori, dar nu învață nimic din urmările deciziilor sale. 
Erin afirmă pe tot parcursul romanului că-l iubește pe Mark și că ar face orice pentru el, însă atunci când are loc un eveniment foarte important pentru ei, despre care ea află prima, decide să nu-i spună nimic.
Mark, pe de altă parte, este un personaj unidimensional, despre care aflăm doar de la Erin și care pare a fi un om de succes, un bărbat foarte chipeș, carismatic și un iubit foarte pasional. Dincolo de această descriere, nu știm ce gândește personajul sau care este motivația din spatele acțiunilor sale.
Personajele secundare apar sporadic, sunt câteva care mi s-au părut interesante, cu o poveste bună în spatele lor, dar prea puțin dezvoltată. La un moment dat, între două personaje se leagă o relație de prietenie și încredere foarte strânsă, o relație care apare de nicăieri și nu are nicio logică, dar aceasta este dezvoltată în așa fel, încât să se plieze de minune pe firul narativ. Un alt personaj este transformat, de către autoare, în cu totul altceva, după ce o bună parte din narațiune este construit într-un fel și îi sunt atribuite anumite trăsături.
Au fost și câteva detalii foarte nerealiste legate de luna de miere a celor doi, detalii care nu m-au deranjat foarte mult, dar care au scăzut din credibilitatea acțiunii. Nu mi-a plăcut deloc deznodământul, pentru că multe evenimente nu sunt credibile, unele personaje își schimbă brusc personalitatea, fără niciun motiv logic, iar Erin nu evoluează deloc pe parcursul romanului. Rămâne a fi aceeași femeie naivă, care ia niște decizii cel puțin negândite și care insistă să informeze cititorul cât de mult îl iubește pe soțul său, însă acțiunile ei spun cu totul altceva.
Per total, Ceva în apă a avut o premisă bună, o poveste care a fost interesantă o vreme, însă cu o protagonistă foarte antipatică și imatură, a cărei acțiuni au fost negândite, pripite sau periculoase în condițiile în care nu ar fi trebuit să fie deloc așa.
Dacă vă plac thrillerele și premisa acestei cărți este interesantă pentru voi, iar personajele imature nu vă deranjează, puteți să-i dați o șansă.

joi, 6 iunie 2019

Recenzie literară: Ursul și privighetoarea (Winternight, #1) de Katherine Arden (2017)

Într-o iarnă crudă, specifică nordului Rusiei de astăzi, o doică le spune copiilor o poveste; o poveste despre fecioare pierdute în pădure în mijlocul iernii și despre ochii imposibil de albaștri a lui Morozko, demonul iernii și a morții. În Lesnaya Zemlya, un sat pierdut în inima iernii, o femeie moare născând-o pe Vasya, făcându-l pe soțul ei să jure că o va proteja pe fetiță cu prețul vieții sale.

The Bear and the Nightingale (Ursul și privighetoarea) este primul volum din trilogia Winternight de Katherine Arden și momentan singurul tradus la noi; trilogia este terminată, așa că abia aștept să aflu ce se întâmplă mai departe.
Dacă vă plac basmele, cărțile despre maturizare și folclorul rusesc, aceasta este cartea pe care e musai să o citiți.

miercuri, 5 iunie 2019

Bilanț literar: Mai 2019

 Ultima lună a primăverii și-a luat zborul și după minunata lună aprilie, în care am citit o minunăție de trilogie (despre care vă voi vorbi cât mai curând posibil pe canal), mai s-a adeverit a fi o perioadă de pauză în ceea ce privește lecturile mele.


Am reușit să citesc șase cărți, însă în a doua jumătate a lui mai am fost foarte ocupată cu facultatea și în același timp, am intrat într-un reading slump când nu voiam să citesc nimic, nu aveam chef de lecturile deja începute și în același timp, niciun alt titlu nou din biblioteca mea nu m-a tentat (deși au apărut foarte multe cărți noi ce s-au lansat în luna respectivă). Reading slumpul meu a fost atât de sever, încât nu aveam chef de literatură sub nicio formă - carte fizică, eBook, carte audio. Încă nu am chef de citit, din păcate.
 Dar să vă povestesc despre lecturile din prima jumătate a lunii, înainte de perioada aceasta de pauză.


 The True Confessions of Charlotte Doyle de AVI - o poveste drăguță și scurtuță despre cum o fetiță nobilă ajunge să facă parte din echipa de mateloți de pe o corabie. Mi-a plăcut, chiar dacă unele aspecte ale narațiunii mi s-au părut un pic trase de păr; recenzia completă o găsiți aici, pe blog.


Blestemul mării de Shea Ernshaw - cartea asta mi-a plăcut foarte mult. E captivantă și știu că am stat seara până târziu ca să o termin; e genul de carte despre care poți să zici că e un page-turner. În Blestemul mării, o întâlnim pe Penny Talbot, o adolescentă ce toată viața sa a trăit în orășelul Sparrow și a fost martora unui eveniment misterios care are loc an de an - sezonul Swan. Dacă vreți să aflați mai multe, vă invit să urmăriți recenzia mea.


 În fiecare lună îmi propun să citesc măcar un titlu din lista mea imensă de to-read, iar Ultima dorință de Andrzej Sapkowski se afla pe aceasta de pe la începutul deceniului :D Este vorba despre primul volum din seria The Witcher, cea care a stat la baza cunoscutului RPG. Am fost plăcut surprinsă de această carte; personajul principal, Geralt din Rivia, este considerat a fi un vânător de monștri, însă lucrurile nu sunt atât de simple: Geralt nu este un oarecare vânător de recompense, iar creaturile pe care le întâlnește pe parcusul călătoriei sale sunt diferite și multe dintre ele au de spus propria poveste. Printre altele, circulă zvonul că mai nou, domnițele demult moarte din familiile de nobili încep să revină la viață, într-o formă nu chiar plăcută și cumva, Geralt se trezește în mijlocul acestui mister pe care trebuie să-l dezlege.
Ultima dorință a fost o lectură antrenantă, cu un protagonist pe care l-am îndrăgit și care are multe trăsături de caracter admirabile. Ideea de magie și întrepătrunderea acesteia cu lumea umană este bine portretizată. Cu siguranță voi citi seria în întregime, cândva. Ultima dorință a fost reeditată anul acesta în cadrul colecției Armada la Nemira, așa că o puteți procura deja din librării.


Și am ajuns la cartea pe care o așteptam cu nerăbdare să apară: pe 7 mai, a apărut cel de-al treilea volum din seria Caraval de Stephanie Garber, Finale. Dacă primul volum din trilogie, Caraval, m-a vrăjit și mi-a arătat minunata lume a lui Legend, iar cel de-al doilea volum, Legendary, m-a făcut părtașă la aventurile unei protagoniste care mereu ajunge în situații ciudate, Finale a fost destul de dezamăgitor. Nu voi spune prea multe, pentru că i-am făcut o recenzie separată (cu spoilere), dar mi s-a părut slăbuț și firul narativ cam încurcat, mai ales în ceea ce privește acțiunile personajelor, corelate cu personalitatea lor din volumele anterioare.


În The Possibility of Somewhere de Julia Day, este vorba despre doi adolescenți care merg la aceeași școală, ambii având ambiții mari în ceea ce privește viitorul lor. Însă diferența dintre ei este imensă. Ash Gupta este un tânăr dintr-o familie bogată, o familie-model pentru comunitatea orașului, cu tradițiile și obiceiurile indiene adânc înrădăcinate în filosofia de viață a acestei familii. La polul opus se află Eden Moore, o fată ce locuiește într-o rulotă, familia ei este săracă și nimeni din cei ce fac parte din aceasta nu au mers niciodată la facultate. Dacă Ash este cineva la care adolescenții se uită cu respect, Eden este fata de redneck. Cei doi nu au nimic în comun, până când nu sunt nevoiți să comunice între ei pentru un proiect, iar mai târziu află despre faptul că școala oferă o bursă pentru facultate, iar ei doi devin astfel rivali. Pe lângă rivalitate, între cei doi apare și un alt sentiment.
The Possibility of Somewhere a fost un YA drăguț, numai bun de citit când vrei ceva lejer, cu un subiect nepretențios și o poveste simpatică.

 
Un motan pe nume Bob de James Bowen a fost singura carte de non-ficțiune pe care am citit-o în mai, dar aceasta m-a surprins plăcut. Autorul povestește într-o manieră simplă despre viața sa și despre cum un motan portocaliu a decis să devină parte din aceasta. Citind cartea, mă simțeam de parcă stăteam la o cafea cu autorul, pentru că stilul de a scrie este unul simplu, dar nelipsit de sensibilitate. James Bowen este un bărbat care a ajuns într-un punct în viață când totul părea pierdut pentru totdeauna, însă a avut tăria de caracter să facă un pas în direcția corectă, iar acolo îl aștepta Bob, care s-a autoadoptat.
Povestea celor doi este interesantă și mi-a plăcut foarte mult să urmăresc ascensiunea lui James Bowen spre normalitate, dar și modul în care a luptat cu proprii demoni și cu nedreptățile ce i s-au ivit în cale de-a lungul timpului. Vă recomand cu mare drag să citiți această carte.
Așa arată luna mai în ceea ce privește lecturile. Tot timpul este loc pentru mai bine, dar știu deja că iunie se preconizează să fie o lună ceva mai diferită pentru mine - am examenele de licență de dat și apoi Elena is a free elf, cum s-ar zice. Nu știu cât voi citi și ce voi citi, dar sper să descopăr niște titluri fantastice (cum s-a întâmplat în aprilie).
Voi ce ați citit în mai? Ce titluri v-au plăcut cel mai mult?