joi, 24 iunie 2021

Recenzie literară: Amândoi mor la sfârșit de Adam Silvera (2017)

Nu vreau să-mi petrec ultima zi întrebându-mă dacă oamenii sunt sinceri când îmi spun vorbe triste. Nimeni nu ar trebui să-și petreacă ultimele ore îndoindu-se de oameni.

joi, 17 iunie 2021

Recenzie literară: Kinderland de Liliana Corobca (2013)

Am ascultat pământul și el respira. Atunci pe drum nu mă temeam de nimic. Dacă vreun fir de iarbă m-ar fi întrebat ceva, i-aș fi răspuns, fără să mă sperii. Mă gândesc dacă în casa noastră tot pământul se aude respirând sau e altcineva. Nu vreau să mă mai tem.

Răutatea nu este întotdeauna opusul bunătății. Noi, copiii, nu înțelegem asta. Nimicul este opusul lor, nimicul înseamnă un fel de politețe, neimplicare, indiferență. Răutatea este vie și este mai aproape de bunătate decât indiferența. Este ca dragostea și cu ura pe care le desparte uneori un singur pas. Răutatea este o simțire cu stări precum remușcarea, căința. Indiferența e o stare moartă, fără simțiri. Cu ea este greu de luptat.


Puternic este acela care știe să obțină energie, forță din inima lui, acela care se alimentează pe sine, construindu-și propria hidrocentrală. Care produce lumină din interior. Acești oameni sunt foarte puțini. De fapt, toți oamenii își au propria hidrocentrală, dar preferă să se alimenteze de la stat. Nu-și dau seama ce sursă de lumină constituie propria lor ființă, câtă bogăție au în ei.

Așteptarea e ca un animal mic, nici domestic, nici sălbatic, când cuminte și adormit, când rău și dezlănțuit, care merge înaintea rațiunii și a gândurilor liniștitoare.

joi, 10 iunie 2021

Recenzie literară: Toate pânzele sus! de Radu Tudoran (1954)

Toate pânzele sus de Radu Tudoran este povestea unui grup de oameni dornici de aventură, adunați pe o corabie sub conducerea unui căpitan iscusit, idealist și romantic. Anton Lupan cucerește oamenii prin sinceritatea, istețimea și corectitudinea sa, iar echipajul Speranței - noul nume pe care-l primește corabia - este pregătit să-l urmeze oriunde.

Mi-a plăcut foarte mult construcția dialogului, felul în care autorul reușește să surprindă vastitatea lumii prin intermediul descrierilor sale și a peripețiilor în care sunt prinse personajele. Viața de la sfârșitul anilor 1800, pirații, călătoriile periculoase și importanța încă majoră a corăbiilor în comerț și comunicare între locuri îndepărtate - sunt aspecte pe care Radu Tudoran le abordează într-un mod aparte, ce te cucerește imediat și te implică în atmosferă. Un aspect care mie personal mi-a plăcut, dar e posibil să nu fie pe placul altor cititori, este faptul că, din când în când, naratorul oprește povestea pentru a-i face cunoștință cititorului cu nautica, înșirând pe mai multe pagini informații despre nave, despre viața marinărească sau despre unitățile de măsură folosite pe mare.

joi, 3 iunie 2021

Recenzie literară: Habarnam în Orașul de Piatră de I. Nosov (2013)

Habarnam în Orașul de Piatră de I. Nosov reprezintă continuarea aventurilor lui Habarnam și a prietenilor săi, niște prichindei tare simpatici, care tratează orice boală cu miere, alimentează mașinile sau avioanele cu sirop și au o viziune deosebită despre viață. Întâlnirea cu prichindeii din Orașul de Piatră, un loc în care predomină geometria, atât în arhitectură cât și în modul de gândire a populației, îi uimește pe prietenii noștri, dar aceștia nu se dau bătuți, fiind dispuși să le arate noilor prieteni cât de frumoasă este lumea dincolo de clădirile perfecte.

Romanul semnat de I. Nosov este o reîntâlnire cu personajele copilăriei, o imersare în lumea unor omuleți care încearcă să vadă doar frumosul, omuleți ce sunt foarte inventivi, haioși, ursuzi, neglijenți sau chiar fixiști. E imposibil să nu găsești un prichindel care să-ți pice cu tronc, pentru mine, Habarnam fiind acel prichindel viața căruia aș urmări-o în încă o mie de volume de peripeții.