vineri, 27 martie 2020

Panică în vremea pandemiei

Doar într-o săptămână, viața s-a schimbat drastic în România. Informațiile despre noul virus, SARS-CoV-2, au circulat de când a apărut - China a dat un semnal de alarmă, dar noi am trecut cu vederea. În China, oamenii au început să moară pe capete, noi ne-am uitat în altă parte - ce ne pasă, dacă nu este vorba despre noi? Dar uite că virusul a ajuns și pe meleagurile noastre...
Panica este peste tot - știri, privirile piezișe aruncate de oameni pe stradă, numeroasele măști chirurgicale pe fețele tuturor. Și, în aceste vremuri întunecate - greu de perceput, atunci când în jur primăvara înflorește de parcă nimic nu ar fi nelalocul său - arma „secretă” este, din punctul meu de vedere, o privire logică asupra lucrurilor. Riscul de infectare există, dar există și metode de protecție care nu trebuie ignorate. Mască, mănuși, distanța de minim 2 metri față de alte persoane, autoizolarea, igiena personală - acestea sunt măsurile pe care trebuie să le luăm toți, indiferent de domeniul de activitate.


Și pentru că în această perioadă totul pare a fi sumbru, atenția mi se îndreaptă spre alte lucruri - ca mecanism de apărare, probabil. Citesc mai mult ca de obicei, iar ultima carte pe care am terminat-o, Dansul privighetorii de primăvară de Kyung-sook Shin, a venit cu o lecție de viața mai mult decât potrivită situației actuale: familia este acel aspect din viața noastră care rămâne mereu pe primul loc. Familia și susținerea oamenilor dragi, timpul petrecut alături de ei, relația care se consolidează în cele mai grele momente - aceste aspecte îmi ridică moralul în aceste vremuri grele.


Scrisul poate fi o formă de relaxare și o formă de evadare din realitate. Se recomandă ținerea unui jurnal în astfel de vremuri, pentru o exteriorizare a trăirilor care ne macină ființa. Un jurnal poate fi câte un rând scris pentru fiecare zi, un paragraf, o pagină, totul ține de persoana care scrie. Cei de la Act și Politon ne invită să scriem împreună un Jurnal de vremuri încărcate -  o colecție de voci care se vor auzite. Condițiile de participare sunt simple: puteți scrie pe blog, puteți face o postare pe rețelele de socializare, puteți realiza un filmuleț sau să vorbiți despre trăirile voastre pe stories, unde să spuneți despre cum vă petreceți timpul acasă sau care este cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o din ultima carte citită. Textul/materialul îl puteți trimite în privat editurii Act și Politon :)
Să ne auzim cu bine și aveți grijă de voi!

joi, 26 martie 2020

Recenzie literară: Dansul privighetorii de primăvară de Kyung-sook Shin (2007)

Cuprinsă de amintiri, Jin părea un pui de pasăre care aștepta cu ciocul dschis să fie hrănit. Gura îi era plină de gustul dulce, iar ochii de lacrimi. Atunci a înțeles că nu se mai putea întoarce în vremea în care era alături de mama ei, acolo unde văzduhul era plin de petalele florilor de păr.


La mâhnire, prospețimea unui copil e ca o adiere caldă.

Uneori, oamenii sunt nevoiți să se avânte în creierii munților pentru a se ascunde. Acolo unde se află de când lumea și pământul stâncile bizare, pinii seculari și tufărișul de tot felul, în adâncul munților, la izvorul naturii.

Dacă se curăță spălându-se, atunci înseamnă că nu e pierdut. E vorba doar de niște pete. Nu trebuie să îi considerăm murdari pe cei ce poartă zdrențe. Asta nu e mizeri, e sărăcie. Iar sărăcia nu e un defect.

duminică, 22 martie 2020

Recenzie literară: Pene, morminte și flori (Pene, #1) de M. K. Lynn (2019)

O lume în care Lumina și Întunericul sunt într-un război continuu care se desfășoară chiar sub nasul rasei umane. O lume în care londonezii se intersectează pe stradă cu un Înger sau un Demon, undeori cu un Vampir, o Nimfă sau un Gardian. O lume în care, o familie de Îngeri ascunde mai multe secrete decât s-ar crede.


Fleur Brown este fata cea mai mare și iese pe ascuns din casă, la jogging. Într-o zi, salvează un Înger și astfel ajunge să-l cunoască pe Ben, un Gardian care în scurt timp devinde gardianul familiei Brown.
Klauss Brown este un tânăr pictor care cu trei ani în urmă a pierdut dragostea vieții sale - pe Adaya. În prezent, întâlnește o nimfă, pe Loreley, care seamănă izbitor cu iubita lui moartă.
Benjamin Hart este un Gardian care face parte dintr-o echipă ce folosește Magia Luminii pentru a lupta împotriva Demonilor. Ajunge să o cunoască pe Fleur și mai târziu, să devină Gardianul familiei ei.
Între timp, în Leeferion, Sirin, cea de-a doua regină, decide să detroneze regina de drept și să ofere libertate sufletelor prinse în acel loc. Prețul pe care trebuie să-l plătească omenirea este mult prea mare, dar Sirin a luat deja decizia.

Nu era nevoie să le strige în gura mare, volumul nu ajutase niciodată ca o vrajă să se realizeze mai bine. Conta doar tonalitatea și concentrarea, sensul. Fiecare sunet avea un sens. Fiecare silabă avea un rost. Cel ce avea putere asupra numelor putea controla Lumea.

Pene, morminte și flori de M. K. Lynn este un Urban Dark Fantasy cu o multitudine de personaje, explorând lumea magiei în mediul urban, relațiile complicate din sânul unei familii, dorința de a evada din propria piele, lupta pentru idealuri și umanitate.
Mi-a plăcut construcția universului, a relațiilor care se leagă între Îngeri și Gardieni, dar și Leeferionul - un tărâm plasat undeva între lumi, pe care aș vrea să-l revăd în următoarele volume. Pene, morminte și flori este prima carte din seria Pene și cu siguranță voi continua să o citesc.

Al treilea lucru de care își dădu seama fusese durerea. Ea veni treptat, coborând ca o pană pe suprafața apei, atingând ușor luciul, ca mai apoi să se scufunde pentru totdeauna în adâncuri.

joi, 19 martie 2020

Recenzie literară: Enigma Otiliei de George Călinescu (1938)

Mai plăcut e să-ţi aduci aminte fericiri trecute, decât ca după o tinereţe uscată să ai târziu ceea ce n-ai avut la vreme.
 
 
 Viaţa avea aspecte multiple şi era stăpânită de legi interioare, sub apăsarea cărora orice om îşi avea iertarea lui. 
 
În artă, voinţa e un element secundar, totul depinde de talent. Cel mai leneş dintre poeţi poate face poezie mare, aproape fără să vrea şi să ştie. 

luni, 16 martie 2020

Recenzie literară: Minus infinit de Renert Dusout (2019)

 - Vei ajunge să te simți extrem de singur în momentul în care vei fi părăsit de toți demonii. Îi vei căuta orb prin toate găurile și cotlanele. Cinci voci sunt mai bune decât o singură tăcere asurzitoare.



Un individ oarecare se trezește într-un bar. Amintirile de înainte de primul pahar de gin, care-i va da și numele, sunt șterse pentru totdeauna. Singurul lucru care contează acum, în acest loc, este prezența altor oameni și cuvintele barmanului - că toți cei de aici mai au de stat până dimineață, timp în care... pot face ce vor.
Minus infinit de Renert Dusout este un roman despre care știam că va fi pe placul meu. Am mai citit o carte semnată de autor - Tuturor ne place iadul - și m-am bucurat să regăsesc același stil nihilist, vocea narativă tranșantă, crudă și lipsită de zorzoane.
Protagonistul, domnul Gin, nu își amintește împrejurările în care a murit: totul este în ceață și cu fiecare pahar dat peste gât, ceața devine din ce în ce mai densă, detaliile vieții sale - mai puțin importante, numărul de întrebări existențiale - în creștere. Dornic să găsească răspunsurile demult râvnite, se apropie de ceilalți clienți din bar, toți purtând nume de băuturi, toți morți în diferite perioade istorice, toți plini de regrete și de amărăciune. Interacțiunea lui Gin cu ceilalți, deși este de scurtă durată, are efectul de a crea impresia că toți aceși străini se cunosc de foarte mult timp. Autorul reușește, prin intermediul dialogurilor iscusit creionate, să contureze fiecare personaj în parte, oferindu-le complexitate și trăsături bine delimitate.
Acțiunea este alertă, iar felul în care s-a terminat cartea m-a surprins plăcut - un final pe măsura narațiunii. Firul narativ este ușor de urmărit, iar pe tot parcursul te regăsești în protagonist - cel puțin, în cazul meu - în întrebările lui, în gândurile despre viață și în ideile nihiliste pe care le evocă. Dacă sunteți în căutarea unui autor român contemporan pe care să-l citiți, vă îndemn să alegeți volumele lui Renert Dusout.

 Îmi amintesc că senzația era că aș fi putut să alerg gol pușcă prin piața mare la ora de vârf și să nu mă deranjeze deloc. Să nu mă facă să mă simt incomfortabil. Să-mi strig în gura mare toată starea, dezbrăcat de haine și de frici și de cazărmi și de umbre. Mai ales de umbre. Poate că asta e fericirea - dezbrăcarea de umbre și demoni.

joi, 5 martie 2020

Recenzie literară: Fata cu ochii de aur de Honore de Blazac (1833)

Literatura clasică franceză are multe de oferit, având în vedere câți reprezentanți minunați are. Honore de Balzac, prin intermediul nuvelei sale, Fata cu ochii de aur, tratează subiectele sale preferate: construcția societății franceze contemporane cu autorul, intrigile amoroase, clasele sociale și normele din acea perioadă, natura umană, în toată splendoarea și decăderea sa.


Balzac știe să creeze personaje în care te regăsești sau pe care le detești, personaje a căror trăsături par să se regăsească și în oamenii din viața de zi cu zi, arătând, încă o dată, că natura umană rămâne a fi aceeași, indiferent de câte secole trec și cum se schimbă regulile în societate. Recomand romanul admiratorilor literaturii clasice franceze.

luni, 2 martie 2020

Bilanț literar: Februarie 2020

 O primăvară frumoasă, plină de flori, lumină, lecturi minunate și oameni dragi alături!


În februarie m-am delectat cu lecturi foarte diferite, deși în prima jumătate a lunii am fost foarte atrasă de genurile Mistery și Thriller. Am reușit să citesc și trei autori români, ceea ce e un lucru de apreciat - nu reușesc tot timpul să-mi fac loc în planul meu de lecturi și pentru autorii noștri. Ca de obicei, vă voi povesti despre cărți în ordinea în care le-am citit.


Doi pot ține un secret de Karen M. McManus: un YA Mistery Thriller foarte bine realizat. O adolescentă e nevoită să se mute împreună cu fratele său în orașul în care a copilărit mama lor. Cu cinci ani înaintea acțiunii, o  adolescentă dispare după balul de absolvire, iar acum, criminalul iese la suprafață: mesaje cu amenințări apar la tot pasul și Ellery, protagonista, se trezește prinsă într-o plasă greu de descurcat.

Mi-a plăcut cartea, e relaxantă, povestea e bine închegată, personajele credibile. Mai mult ca sigur mă voi întoarce la această autoare când îmi voi dori o lectură în acest stil, m-a cucerit de la primul ei roman citit, Unul dintre noi minte.


Cimitirul animalelor de Stephen King: un alt Mistery Thriller pe care l-am citit în februarie. În Cimitirul animalelor este vorba despre o familie ce se mută într-un oraș nou și află că aici există un loc special dedicat ultmului drum a animalelor. Circulă legenda că cei care și-au îngropat animalul într-un anumit loc, l-au mai revăzut după... noua familie este dezinteresată de subiect, până în momentul în care pisica familiei moare și tatăl decide să verifice veridicitatea legendelor care circulă prin oraș. 

Am citit doar două cărți semnate de autor - una fiind Carrie, care mi-a plăcut foarte mult, cealaltă fiind cea de față, care mi-a plăcut mai puțin, deși nu pot spune exact ce m-a împiedicat să o îndrăgesc. 


Exuvii de Simona Popescu: am ascultat-o pe Ruxandra de la 4 fără 15 vorbind despre volumul acesta și eram curioasă să o citesc pe autoare. Volumul de față l-am văzut ca pe un poem cap-coadă, cuprinzând mai multe etape sau transformări a eului liric. Mi-a plăcut stilul, povestea, modul de exprimare. Cu siguranță a fost o lectură interesantă.


Nuferi negri de Michel Bussi: un alt Mistery Thriller, cel mai bun din cele patru citite în februarie. Este vorba despre o crimă ciudată în pitorescul sătuc Giverny, locul unde Claude Monet a pictat faimoșii săi nuferi. Mai multe am povestit pe canal:


Scriitura este antrenantă, personajele credibile și dialgurile foarte bine construite - m-am distrat urmărind, printre altele, replicile pe care și le aruncă detectivii între ei.


The Strangers de Margaret Peterson Haddix: ultima carte din categoria Mistery Thriller citită în ultima lună a iernii. A făcut parte din lista de cărți pe care mi le-am ales în cadrul Goodreads Choice Awards 2019, urmărind soarta a trei copii care brusc se trezesc fără mama lor, care pleacă fără a da nici o explicație. Volumul face parte dintr-o trilogie, dar mai mult ca sigur nu voi citi continuarea. Mi-a plăcut cum a început povestea, dar după lucrurile au luat o întorsătură mai puțin interesantă pentru mine.

Pretty Reckless de L. J. Shen: un YA Romance pe care l-am ales când am vrut să citesc ceva ușor, despre adolescenți, cu un pic de dramă. Am mai citit ceva semnat de autoare și mi-a plăcut să-i regăsesc stilul aici. Creează personaje colorate, memorabile, iar problemele pe care le inserează în acțiune, chiar dacă nu toate sunt credibile, fac lectura dinamică.


Inocenții de Ioana Pârvulescu: un roman frescă a societății românești din Brașovul anilor 80, reprezentând copilăria a patru copii puși pe șotii. 


Am mai citit și altceva semnat de autoare și mi-a plăcut să regăsesc același stil plăcut de a nara, prin intermediul figurilor de stil și a exprimărilor ce te duc cu gândul la propria copilărie, chiar dacă aceasta nu a fost neapărat similară cu experiența pe care o are protagonista din Inocenții.


Romanul a fost ca o gură de aer proaspăt, o poveste frumoasă, lipsită de griji mari sau de mistere care te fac să nu dormi nopțile. Inocenții a fost volumul perfect ca să redescopăr un autor român contemporan.


Minus infinit de Renert Dusout: un volum pe care mi l-a trimis autorul spre recenzie. De obicei, accept cărțile pe care știu că le voi citi, iar când mi s-a propus să citesc Minus infinit, am fost de acord pe loc. Această carte nu este prima mea întâlnire cu Renert Dusout; am mai citit Tuturor ne place iadul și știam deja că-mi place stilul în care scrie autorul. Voi spune mai multe despre carte într-o recenzie ce va fi postată  pe blog în viitorul apropiat.


Pavilionul canceroșilor de Alexandr Soljenițîn: ultima carte a lunii, dar ce carte! Am citit-o în original, pentru că mi s-a făcut dor de un autor rus, de un subiect dur și abordat așa cum numai autorii ruși știu să o facă. 
În Pavilionul canceroșilor este vorba despre un salon în spitalul de boli oncologice, acțiunea având loc prin anii 50 ai secolului trecut. În acest salon, cititorul întâlnește tot felul de oameni, pe cei care sunt de partea regimului comunist, pe cei care au suferit din cauza nesupunerii, profesori și muncitori necalificați, studenți și pensionari. Toți acești oameni ajung să împartă aceeași cameră pentru că suferă de o formă sau alta de cancer, dar cartea reușește să facă o multitudine de legături și comparații între cancerul-boală și cancerul-structura societății din acea perioadă.
Autorul creează niște personaje foarte bine definite, pe care le placi sau le urăști, pentru care te bucuri sau pe care ai vrea să le înveți ceva. Soljenițîn scrie dur, dar reușește să țese o anumită sensibilitate în narațiunile sale, a fost o plăcere să-l citesc.
Acestea au fost lecturile lunii. Voi ce ați mai citit?

duminică, 1 martie 2020

Goodreads Choice Awards 2019 - Bilanț final

În noiembrie, v-am spus despre planul meu ambițios de a citi câte un volum din aproape fiecare categorie din cadrul Goodreads Choice Awards. Nu am ales neapărat volumul care a ieșit câștigător (oricum, în noiembrie nu se știa încă ce volum urma să devină #1 în 2019), dar am ales cărțile a căror premisă a fost interesantă pentru mine.

O parte dintre cărțile respective le-am citit înainte de a face un propriu top, o parte au rămas să fie lecturate în 2020. Mi-am dat timp până la finele lui februarie, așa că în prima zi a primăverii calendaristice, vă spun ce am reușit să fac.


Prima carte pe care am deschis-o în 2020 a fost volumul Pe pământ suntem strălucitori o clipă de Ocean Vuong, concurent la două categorii - Best Fiction & Best Debut Novel.


Pe parcursul lecturii, am avut dubi: erau pasaje care mă făceau să fiu trup și suflet lângă protagonist, dar au fost și fragmente care mă puneau pe gânduri și mă făceau să am dubi în privința cărții; am avut momente în care mă întrebam dacă îmi place ceea ce citesc, dar punctele forte ale cărții au prevalat. Mai multe despre impresiile mele aflați din filmulețul de mai sus.


La categoria Best Mistery & Thriller, am ales să citesc romanul semnat de Riley Sager, Lock Every Door. Ei bine, nici nu m-am atins de el. În februarie, deși atenția mea s-a îndreptat preponderent spre cărțile Mistery & Thriller (de obicei, aceste două genuri nu mă atrag în mod special), nimic nu m-a făcut să vreau să citesc exact acest volum. Așa că la categoria respectivă, avem loc gol.


Una dintre cărțile care mi-au captat atenția în 2019 a fost Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert, pe care o aveam în format audio pe telefon. Am văzut că a ajuns în ultima rundă la categoria Best Historical Fiction și astfel titlul a mai avansat în lista mea de de-citit-în-viitorul-apropiat., așa că s-a numărat printre ultimele cărți citite în anul 2019. Vă las mai jos recenzia mea pentru acest volum.


La capitolul Best Fantasy am ales fără să clipesc volumul lui Katherine Arden, The Winter of the Witch, ultimul din trilogia Winternight, unul dintre cele mai magice romane pe care le-am citit vreodată. Seria Winternight se numără printre preferatele mele și chiar dacă volumul de față nu a luat locul #1, pentru mine este cartea câștigătoare a anului 2019.


The Winter of the Witch este ultima carte din trilogie și încheie povestea Vasyei, a unei fete deloc obișnuite, care reprezintă legătura dintre lumea fizică și cea a forțelor din trecutul poporului ei. La noi s-a tradus momentan doar prima carte din serie, Ursul și privighetoarea, dar sper din tot sufletul să se traducă întreaga trilogie.


Pentru categoria Best Romance, romanul lui L. J. Shen, The Kiss Thief, suna cel mai bine. E prima carte pe care am terminat-o în 2020; în prima jumătate a lui ianuarie, mi s-a trezit pofta de romane de dragoste, așa că dacă tot aveam la-ndemână volumul, l-am citit.

Fiica unui mafiot italian este „vândută” unui senator, care se adeverește a fi omul care e setat pe a distruge familia protagonistei. Tânăra „frumoasă” urăște „bestia”, dar fiind vorba de un roman de dragoste cu diferite clișee clasice... știți voi la ce se ajunge.
Mi-a plăcut stilul în care este scrisă cartea, e antrenantă și se citește foarte repede. Personajele au replici amuzante, iar evenimentele ce au loc nu sunt foarte exagerate. Dacă mai vreau să citesc romane de dragoste, voi căuta titlurile autoarei.


La categoria Best Science Fiction mi-am propus să citesc un volum pe care-l am în wishlist - Exhalation de Ted Chiang. Este un volum de povestiri și deși am început în forță, mi-am pierdut momentumul pe parcurs. Am ajuns la o povestire care e prea tehnică, din punctul meu de vedere, așa că tărăgănez lectura. Momentan nu mi se pare o carte plictisitoare sau proastă, nu vreau să o abandonez, dar cu siguranță va dura ceva timp până voi reuși să o termin.


Categoria Best Horror mi-a atras atenția datorită a două titluri: The Invited de Jennifer McMahon și The Institute de Stephen King. De King am citit relativ recent Cimitirul animalelor și nu mi-a plăcut în mod special, parcă i-a lipsit ceva. În plus, lectura m-a cam obosit și vreau să iau o pauză de la acest autor. The Institute e un titlu pe care-l am în continuare pe lista de lecturi, dar nu pentru viitorul apropiat. The Invited a rămas să adune praf; nu mă mai atrage deloc în momentul de față.


Deși am ales la categoria Best Poetry volumul The Truth About Magic de Atticus Poetry, nu am reușit să-l găsesc, așa că am ales să citesc un alt volum semnat de poet -  Love Her Wild.
„Un volum” e rea mult spus - e o serie de poezii foarte scurte, gen cum sunt acelea de pe Instagram, dar mi-au plăcut. Au fost și câteva idei interesante, dar s-au regăsit printre rânduri și destule truisme. Deși nu sunt fana poeziei moderne, acest volumaș a fost o lectură despre care nu pot spune că mi-a consumat timpul degeaba.


Doi pot ține un secret de Karen M. McManus  se află printre finaliști la categoria Best Young Adult Fiction și am reușit să-l citesc în februarie. Mi-a plăcut poate chiar mai mult decât Unul dintre noi minte -se vede evoluția autoarei și povestea este ceva mai captivantă.


Premisa romanului este că într-un oraș mic, la distanță de câteva zeci de ani, au dispărut două regine ale balului, iar crimele nu au fost niciodată rezolvate. Doi gemeni se mută cu bunica lor și Ellery, în urma unor întâmplări ciudate, se trezește a fi una dintre cele trei tinere propuse să fie reginele balului. În aceeași perioadă, apar mesaje cu amenințări prin oraș, anunțând revenirea criminalului ce a stat în urma omorului ultimei regine a balului. Mi-a plăcut cum a fost scrisă cartea și cum a fost rezolvat misterul. Recomand cărțile semnate de Karen M. McManus dacă vă este dor de un Thriller/Mistery cu adolescenți.


În prima postare legată de Goodreads Choice Awards spuneam că mi-a fost greu să aleg volumul pentru categoria Best Young Adult Fantasy & Science Fiction, dar până la urmă m-am decis să citesc Sorcery of Thorns de Margaret Rogerson.
Pe canalul meu de YT am vorbit despre cartea de debut a autoarei, An Enchantment of Ravens, așa că am avut niște așteptări de la cartea despre care mulți spuneau că e mult mai bună decât primul ei roman.


Sorcery of Thorns urmărește o fată care locuiește într-o bibliotecă magică, unde sunt aduse volume ce conțin vrăji, incantații și blesteme străvechi, cărți pe care doar vărjitorii le pot citi. Dar într-o noapte, ceva se întâmplă în bibliotecă, protagonista, Elizabeth, este singura care se trezește și e prinsă în miezul acțiunii. Cei din jur o învinuiesc că a comis o crimă și o trimit în oraș pentru a fi judecată, iar cel care o escortează se adeverește a fi unul dintre cei mai puternici vrăjitori, Nathaniel Thorn.
Nu voi spune mai multe despre carte, pentru că am detaliat în bilanțul literar pentru ianuarie, doar atât: An Enchantment of Ravens mi-a plăcut mai mult.


În romanul The Strangers, trei copii ce locuiesc cu mama lor află că alți trei copii, cu nume și date de naștere identice ca a lor, dispar. În scurt timp, mama, care nu pleca niciodată de lângă ei, anunță că pleacă în deplasare și după mesajele care vin de la ea sunt din ce în ce mai dubioase. De aceea, copiii decid să ia situația în propriile mâini și să o găsească pe mama lor.
The Strangers de Margaret Peterson Haddix, finalistă la categoria Best Middle Grade & Children`s, a fost o carte care a început bine, dar după jumătatea volumului, văzând încontro se îndreaptă acțiunea, mi-am dat seama că nu e chiar lectura la care mă așteptam. În plus, este primul volum din trilogie, iar elul în care s-a terminat nu mă îndeamnă neapărat să citesc și continuarea.

Acesta este bilanțul meu pentru Goodreads Choice Awards 2019. Mi-a prins bine să ies din zona mea de comfort și să citesc titluri pe care, în alte împrejurări, e posibil să nu le fi ales. Cu siguranță voi repeta experimentul acesta și la anul. Chiar dacă nu am citit tot ce mi-am propus, sunt mulțumită de rezultate.
Voi ce ați mai citit în ultima perioadă? Ce părere aveți despre astfel de premii literare?