joi, 21 ianuarie 2021

Recenzie literară: Toți câinii aleargă după fluturi de Bianca Dragomir (2019)

...- își dădea seama că în libertate nu există nici frică, nici vinovăție, nici moarte. Și, pentru câteva minute, ca într-o meditație transcedentală, se împăca iar cu moartea. Înțelegea. moartea își are propriile reguli. Ea cunoaște libertatea absolută.

A simțit cum privirea ei o apăsa pe stern: într-o luptă nesfârșită între putere și vulnerabilitate, între sensibilitate și răceală, între grație și umilință. O piatră care ar fi vrut să spună și nu, din când în când, dar nu o făcea de teamă că nu va mai fi iubită.

Uneori am impresia că nici nu vreau să-mi controlez durerile. Alunec spre ele și le sunt datoare. Apoi, nu mai am putere să mă întorc. Devine tot mai puțin despre mine. 


- Mi-a fost mereu teamă să ratez vreo întâlnire importantă, vreo iubire definitorie a cărei prezență să mă lase goală. De aceea, am rămas tot timpul în căutare, ca să nu regret ratarea unei despărțiri sau a unei împăcări. De fapt, mi-a fost mereu teamă să nu ratez întâlnirea cu mine însămi.

În plânsul ei se nășteau demoni pe care oamenii îi inventează singuri ca să se autodistrugă, la chemarea abisului. Nu putem atinge frumusețea profundă a ceea ce suntem, fără să plătim cu dorința de a merge spre abis.

joi, 14 ianuarie 2021

Recenzie literară: Catarul de Stanislaw Lem (1976)

Crescusem în aşa măsură, încât marginile trupului începură să se piardă în întuneric. Ră­tăceau pe undeva, la câţiva kilometri depărtare. Nu le mai simţeam. Rămăsese numai interiorul. Era imens. Un spaţiu întortocheat, o prăpastie între gândirea mea şi lume. De fapt, nici lumea nu mai exista. Mă aplecam fără suflare deasupra propriului meu abis. Acolo unde înainte aveam plămâni, mărun­taie, vene, acum erau numai gânduri uriaşe. Mi-am văzut în ele viaţa. Era despicată, turtită, ardea, se carboniza, devenea cenuşă. Se împrăştia într-o pulbere de foc, într-o Sahară neagră. Ea era viaţa mea.



joi, 7 ianuarie 2021

Recenzie literară: (Enigmele Enolei Holmes, #1) Cazul marchizului dispărut de Nancy Springer (2006)

Dacă vreți să vă lăsați purtați de un personaj tare simpatic într-o aventură pe măsură, Cazul marchizului dispărut e cartea de care aveți nevoie. Bonus - este primul volum dintr-o serie formată din 6 cărți, pe care cu siguranță le voi citi în viitor.



sâmbătă, 2 ianuarie 2021

Bilanț literar: Decembrie 2020

Salutare și bine v-am regăsit în noul an! Vă doresc ca acesta să vă aducă lucrurile dorite, împlinirea dorințelor, sănătate și îndeplinirea planurilor voastre!

Lecturile mele din ultima lună a lui 2020 au fost destul de variate, am citit mai mult decât mă așteptam, având în vedere cât de aglomerată a fost această perioadă la locul meu de muncă. Nu s-a lăsat fără o carte abandonată - dar asta e soarta cărților care nu mă pasionează.

Acum și în veac de Grigore Vieru - mi-a fost un mare dor de literatura basarabeană, în special de poeziile copilăriei mele. În acest volum sunt incluse multe poezii semnate de Grigore Vieru, începând cu cele pentru copii, versurile dedicate mamei, patriei, patriotismului. Acum și în veac a fost o reîntoarcere în trecutul meu școlar și în copilărie, m-a făcut nespus de melancolică.

A treisprezecea poveste de Diane Setterfield a fost o lectură superbă, plină de enigmă, suspans, incursiuni în istoria secretă a unor persoane de vază, cercetări și descoperiri macabre. Vă tare recomand să o citiți dacă vă place ficțiunea istorică în combinație cu romanul polițist.


Nu s-a lăsat fără romance - am citit The Hunter de L. J. Shen, primul volum din tetralogia Boston Belles. Urmărește o înțelegere stabilită între un tânăr de bani gata, care e foarte aproape de a-și face familia de rușine și o domnișoară-arcaș ce vrea neapărat să ajungă la olimpiadă. Cei doi sunt firi total opuse, dar când viața îi pune în aceeași încăpere, lucrurile iau o anumită întorsătură.

Îmi place foarte mult cum scrie L. J Shen, de aceea abia așteptam să apară volumul doi din serie, The Villain, unde acțiunea urmărește relația pe care o construiește fratele mai mare a lui Hunter, Cillian, cu Percy, o tânără ce își dă seama din clipa în care-l vede pe Cillian că el e bărbatul vieții sale. Chiar dacă prezentarea sună foarte siropos, L. J. Shen are un stil destul de macabru de a crea personaje și poveștile din spatele acestora, un lucru ce-mi place tare mult și o plasează în lista autoarelor mele preferate de Romance/New Adult.


Și cum am tendința să sar de la un gen la altul, în decembrie am lecturat și câteva volume de literatură pentru copii - primul fiind Fabrica de lipici de Carmen Tiderle, volum pe care l-am primit cadou de la prietenii de la Humanitas Junior. Carmen Tiderle scrie niște poezii tare simpatice, care încântă nu doar copii, ci și un adult care vrea să se întoarcă în acea perioadă.


Celălalt volum citit este o cărțulie ce conține trei povești populare originare din Asia, Tigrul Nerecunoscător, tradusă de Ștefan Liiceanu. Mereu mi-au plăcut  poveștile, iar reîntoarcerea la acestea este o încântare, de fiecare dată, la orice vârstă.

Și dacă tot eram în sfera poveștilor, am lecturat un volum absolut superb, bine organizat, cu o prefață remarcabilă - Arcașul fără arc, volum coordonat de Ștefan Liiceanu. Dacă vreți să faceți cunoștință cu poveștile, pildele și vorbele de duh din China, Japonia și Coreea, puteți începe cu această carte.

Următoarea carte citită în decembrie a fost Whoreshop de Jean-Lorin Sterian, volum pe care l-am primit cadou de la prietenii de la Hyperliteratura. Un grup de imigranți participă la un workshop de scriere creativă, organizat de un neamț, iar la ceva timp, bărbatul publică volumul care conține povestirile participanților la workshop, însușindu-și meritele lor. Ca semn de protest, fiecare decide să le publice în propria țară, volumul de față fiind varianta prezentată de Sterian.

Cartea conține o serie de povestiri scurte, unde acțiunea se bazează pe sexualitate, viață în general, relaționarea cu cei din jur. Unele mi-au plăcut, altele mai puțin, dar cert este că Whoreshop cuprinde mai multe abordări a unor subiecte (încă) tabu și vă recomand să citiți cartea dacă vă place proza scurtă contemporană.

Am terminat de citit un volum care mi-a ajuns direct la inimă, Arthas: Rise of the Lich King de Christie Golden. Urmărește povestea decăderii unui prinț, a transformării acestuia din eroul tuturor într-un antierou sumbru, neînțeles. Dacă vă plac poveștile fantasy cu un astfel de subiect, e musai să o citiți.

Ultimul volum citit în decembrie este O femeie pentru apocalips de Vintilă Horia, volum în care am regăsit din plin lirismul, melancolia și eterna reflectare despre scopul vieții pe care le-am descoperit în Dumnezeu s-a născut în exil. Vă recomand acest volum dacă vă plac cărțile unde lucrurile se defășoară lent, fără a deveni banale.

Și așa am ajuns la volumul abandonat, Cere-mi ce vrei! de Megan Maxwell, primul volum din seria cu același nume. Nu am reușit să trec de primele 3 capitole, construcția poveștii și felul în care interacționează protagoniștii în prima clipă când se cunosc nu a rezonat deloc cu mine. În cazul meu, problema nu a fost subiectul, ci abordarea, așa că am decis să nu pierd timpul cu lecturi care nu mă fac fericită.

În 2021, mi-am propus să citesc ce am mai mult ca niciodată și ceva mai organizat - dacă sunteți curioși, urmăriți #citescin2021 pe profilul meu de Instagram.

Un an minunat, plin de lecturi frumoase să aveți!

vineri, 1 ianuarie 2021

Recenzie literară: O femeie pentru apocalips de Vintilă Horia (1968)

Oare de bucurie vreau să țip? Oare de teamă? sau de-o plăcere stranie, ce încă m-are chip, care-și croiește drum în mine, dincolo de conștiința mea? O adiere de vânt. Parfumul cimbrului, pătrunzând până-n străfundul temerilor mele, aidoma unul balsam neștiut.

Toți suntem ispitiți și gata în fiece clipă să trădăm câte-o certitudine onestă în numele unei incerte bucurii, ce-și licărește promisiunea la limita simțurilor noastre.