joi, 19 noiembrie 2020

Recenzie literară: Regele Ugu. Mumia și comoara blestemată de Adam Stower (2019)

Mi-a plăcut să mă reîntorc în universul romanelor semnate de Adam Stower, iar Anca Bărbulescu face o treabă fantastică cu adaptarea numelor personajelor în limba română :)



marți, 17 noiembrie 2020

Recenzie literară: Fum de Ivan Turgheniev (1867)

Bilanț literar: Octombrie 2020

Salutare  și bine v-am regăsit în ultima lună a acestei toamne! Sper că schimbarea orei nu v-a afectat prea mult și că vă bucurați de lecturi interesante.

În octombrie am citit destul de variat și per total, sunt mulțumită de ce cărți au ajuns să-mi bucure atenția.


Voi începe în ordine cronologică, prima carte terminată în octombrie fiind La paradisul femeilor de Emile Zola. Un roman clasic pe care mă bucur că l-am descoperit mai bine mai târziu decât niciodată. Relatează povestea unei tinere din provincie care vine la Paris să-și caute un rost în viață, ajungând să fie vânzătoare în scandalosul magazin La paradisul femeilor. Impresiile mele despre carte le găsiți mai sus.

Seduce Me at Sunrise de Lisa Kleypas urmărește povestea amoroasă a uneia dintre surorile Hathaways. De data aceasta, este vorba despre sora fragilă, pe care toți o consideră mult prea slabă și o femeie ce nu are cum să își trăiască viața așa cum pot ceilalți. Ei bine, fata demonstrează altceva...


Tempt Me at Twilight este cartea surorii mijlocii din familia Hathaway, care-și dorește un mariaj liniștit, alături de un om potolit, care nu iese în evidență. Dar soarta îi pregătește alt fel de uniune. Din nou, Lisa Kleypas atrage cititorul prin intermediul unor personaje plăcute, ușor clișeice, dar pe care le urmărești cu interes.


Married By Morning este povestea de dragoste a singurului bărbat din familia Hathaway și e una dintre cărțile ce mi-a plăcut mai mult decât restul, datorită felului în care personajul principal este construit pe parcursul celorlalte romane, ca să-l descoperi în totalitate în acest volum. Nici aleasa inimii lui nu este mai puțin atrăgătoare, ca personaj, nu neapărat ca aspect fizic.


Love in the Afternoon este volumul ce încheie povestea celor din clanul Hathaway, axându-se pe relația amoroasă a mezinei. Acest roman e ceva mai serios, aducând în discuție PTSD-ul și modul în care acesta (ar fi fost) este perceput în societatea victoriană.


Regele Ugu de Adam Stower este o carte pentru copii tare simpatică, tratând subiecte precum prietenia și aventura, foarte frumos exemplificate. Personajele sunt drăguțe, atmosfera una de poveste și te transpune în totalitate în acea stare de spirit pe care o aveai când erai mic și te aventurai în cine știe ce peripeție alături de prietenii tăi.
Tot în octombrie am terminat de citit o non ficțiune, Sensul iubirii: Revoluția științifică a relațiilor de dragoste semnată de Dr. Sue Johnson. Mai multe detalii legate de această lectură găsiți în articolul dedicat volumului.


Cititorul de Bernhard Schlink este un volum ce face parte din categoria cărților pe care, oarecum, regret că nu le-am descoperit mai devreme. În același timp, mă gândesc că poate la o altă vârstă aș fi văzut diferit atât povestea, cât și motivațiile personajelor.


Vechiul oraș imperial de Yasunari Kawabata a fost un roman scurt, dar cald, unde accentul a fost pus mai mult pe oraș în sine: tradiții, modul în care curge timpul peste acest loc, istoria într-o permanentă mișcare, impactul evenimentelor din secolul trecut asupra populației locale.


Pasageri. Antologia de proză scurtă a Școlii de vară Gheorghe Crăciun este un volum pe care l-am primit de la prietenii de la editura Paralela 45. Unele dintre povestiri mi-au plăcut, pe altele nu am reușit să le descifrez, dar mi-a plăcut aerul de exercițiu care planează asupra fiecărui fragment lecturat.


Poartă-ți plugul peste oasele morților de Olga Tokarczuk a fost o carte pe care am citit-o cu sufletul la gură. Foarte atmosferică, plină de mister, perfectă pentru serile reci de toamnă.

Și, ca să închei acest bilanț întârziat pe o notă optimistă, am abandonat un roman în octombrie.


Regatul sufletelor de Rena Barron este un volum pe care l-am câștigat la un concurs semnat de Cărți cu Colți (organizează des concursuri tare faine pe contul ei de Instagram, vă recomand să o urmăriți) și m-am bucurat, pentru că aveam cartea pusă pe lista de To-Read pe Goodreads.
Vreo 70 de pagini lecturate și am luat decizia să nu mă mai torturez. Povestea nu m-a prins deloc, deși premisa era promițătoare. Mult prea multe lucruri se întâmplau și nu se întâmplau - povestea nu se mișca dintr-un punct mort, dar tot ce înseamnă construcția lumii, felurile de magie, clanurile, viața de la palat, toate mi-au făcut impresia că au fost prezentate cititorului mult prea devreme, mult prea repede, acaparând tot acel spațiu destinat dezvoltării protagonistei. Nu regret că am abandonat o lectură ce nu mă încânta, regret faptul că am avut alte așteptări.

Acestea fiind spuse, cum a fost luna voastră în materie de lecturi? Ce cărți au rămas cu voi, zile întregi după ce le-ați terminat, ce cărți ați abandonat, ce lecturi ați mai descoperit?

joi, 29 octombrie 2020

Recenzie literară: Vechiul oraș imperial de Yasunari Kawabata (1962)

Un copil drept precum cedrii ar fi minunat, dar aşa ceva nu există, şi chiar dacă ar exista, la un moment dat tot ar da de greu. Eu cred că important e ca pomul să crească, chiar dacă se îndoaie sau se pleacă...

joi, 22 octombrie 2020

Recenzie literară: Cititorul de Bernhard Schlink (1995)

Ştiu, neasumarea este o variantă obscură a trădării. Din afară nu se vede dacă cineva se leapădă de celălalt sau doar păstrează discreţie, menajează, evită unele chestiuni penibile sau neplăcute. Dar cel ce nu-şi asumă o stare de lucruri o ştie cu precizie. Iar unei legături i se ia pământul de sub picioare prin simpla neasumare, în egală măsură ca şi prin variantele spectaculoase ale trădării.

Recenzie literară: Sensul iubirii: Revoluția științifică a relațiilor de dragoste de Sue Johnson (2013)

 Iubirea, un concept atât de vast și atât de important pentru ființa umană, nu a fost studiată serios până în trecutul recent. Văzută inițial strict ca un sentiment menit să apropie doi indivizi pentru a procrea și pentru a transmite genele mai departe, s-a demonstrat în numeroase studii că iubirea este o emoție ce modelează individul la nivel microscopic și macroscopic, oferindu-i o multitudine de șanse și fiind un stâlp de susținere atunci când sentimentul înflorește în preajma acestuia sau invers, o capcană ce îl ține captiv în propria neputință atunci când iubirea îi este refuzată.

Sensul iubirii: Revoluția științifică a relațiilor de dragoste de Sue Johnson nu se numără printre cărțile pe care le-aș citi în mod normal, dar titlul și premisa m-au convins să o lecturez. Autoarea explică foarte bine și minuțios tot ceea ce înseamnă studiile despre acest sentiment, tipurile de atașament existente, felul în care iubirea poate salva vieți - la propriu - sau distruge destine. 

O non-ficțiune foarte prietenoasă cu un cititor ce este străin de acest gen literar, Sensul iubirii se axează pe mai multe aspecte: studiile despre emoții și importanța acestora în formarea armonioasă a individului; tipurile de atașamente pe care le pot avea oamenii, în funcție de bagajul lor emoțional - sigur, anxios sau evitant; exemple de situații în care cuplurile nu pot ajunge la un numitor comun, iubirea fiind un concept ce nu mai există sau care s-a alterat atât de mult, încât nu mai este de ajuns pentru a ține doi oameni împreună. Psiholog specializat pe terapia de cuplu, Sue Johnson aduce în cartea sa exemple de cupluri pe care le-a întâlnit în cariera sa, cupluri ce au venit cu o problemă majoră - sau chiar mai multe - iar cu ajutorul raționamentelor și a diferitor tactici, i-a ajutat pe acei oameni să se regăsească și să repare ce nu mergea bine. 

Cartea aceasta este scrisă într-un stil lejer și foarte accesibil publicului larg, exemplificând concepte mai dificile sau explicând anumite situații în termeni colocviali. Mi-a plăcut mult acea porțiune unde autoarea vorbește despre fiecare tip de individ, pe care îl categorisește ca fiind: un individ evitant - care fuge de a-și exprima nemulțumirea sau frustrarea sau dorința în fața partenerului și nu numai; individul anxios - care trece direct la atac, verbal, emoțional sau fizic, atunci când nu se mai simte iubit sau stăpân pe situație; individul cu un atașament sigur - care este capabil să-și recunoască sentimentele prin care trece și să le discute cu partenerul, ajungând astfel la un numitor comun cu acesta.

Sensul iubirii: Revoluția științifică a relațiilor de dragoste este o non-ficțiune pe care o recomand cititorilor pe care-i pasionează psihologia relației de cuplu și tipurile de comportamente, văzute prin prisma unui sentiment deloc neglijabil - iubirea.

PS: Cartea o găsiți publicată  la Act și Politon. Mulțumesc editurii pentru volumul oferit <3

joi, 15 octombrie 2020

Recenzie literară: Regele Ugu de Adam Stower (2017)


Cât de importantă este o prietenie? Cât de grav este atunci când la școală te așteaptă bătăușul-șef, gata mereu să te pună la colț? Pentru Andi Firicel, aceste două întrebări sunt vitale. Prima, pentru că-și dorește să găsească un prieten - iar Regele Ugu se adeverește a fi omul potrivit. A doua, pentru că Michi Înhățău, băiatul rău, nu se va lăsa până când nu-l va distruge.

Regele Ugu de Adam Stower este un volum frumos, amuzant, plin de imagini memorabile și ilustrații care completează atmosfera poveștii.