duminică, 3 martie 2024

Bilanț literar: Februarie 2024

Salutare!


Februarie a fost luna în care am continuat lecturile începute în ianuarie, dornică să termin mai întâi lecturile din prima lună din an.

Prima carte finisată în februarie a fost Cel mai îndepărtat țărm de Ursula K. Le Guin, al treilea volum din seria Terramare și care mi-a plăcut cel mai mult. Urmărește atât povestea lui Ged, personajul care este liantul celor trei volume, cât și a prințului Arren, care parcurge cu brio călătoria eroului. Acțiunea are loc în lumea din ce în ce mai vastă pe care o construiește autoarea și mi-a plăcut să o descopăr. Cartea mi-a făcut poftă să văd animația de la Studio Ghibli care se bazează pe universul din Terramare.


Citesc non ficțiune foarte rar, dar aveam The Genius of Birds de Jennifer Ackerman pe listă de mult timp. Cartea e scrisă într-un mod accesibil, limbajul nu e pretențios, iar informațiile sunt prezentate cititorului într-o formă plăcută. Sunt citate numeroase studii legate de inteligența păsărilor, și nu doar a papagalilor sau ciorilor, am aflat foarte multe lucruri interesante despre păsările ce împânzesc orașele, cum ar fi vrăbiile, sau păsările ce locuiesc în inima junglei. Recomand volumul dacă vă pasionează păsările și vreți să aflați mai multe despre abilitățile lor cognitive.


Din păcate, nu s-a lăsat fără cărți abandonate. The Witch and the Tsar de Olesya Salnikova Gilmore avea o premisă foarte interesantă - personajul din folclorul rusesc, Baba Yaga, pleacă din pădure pentru a merge la Moscova din 1500, pentru că un mare rău se abate asupra poporului. Din păcate, autoarea s-a rezumat la a-i oferi protagonistei doar numele de Baba Yaga, nu și trăsăturile specifice acestui personaj, astfel încât Yaga e doar o altă fetiță (are sute de ani dar arată de 30) naivă, care habar nu are pe ce lume trăiește și gafează în cele mai simple (chiar jenante) împrejurări. Voiam o carte unde este explorat folclorul rusesc, dar nu am găsit din acesta decât numele/denumirile.


Dagon și alte povestiri macabre de H.P. Lovecraft a ajuns în atenția mea într-un moment în care voiam să citesc ficțiune, dar nu aveam chef să mă apuc de un roman. Foarte fain scrise povestirile, fiecare având potențial de a se transforma într-un roman stufos. Mi-au plăcut majoritatea povestirilor, ceea ce rar mi se întâmplă când citesc un volum de proză scurtă. Acum îmi este clar de ce autorul este considerat un etalon pentru literatura horror - fără să fie scârbos sau să folosească cuvinte pompoase, H.P. Lovecraft te face să vrei să fugi din calea personajelor pe care le aduce la viață.


Numărul fiarei de Sergiu Someșan a fost o surpriză foarte plăcută - am citit povestirile scurte aproape într-o zi. Sunt originale, amuzante, fiecare având potențial de a deveni o carte separată - clar mai citesc alte volume semnate de autor - sunt curioasă acum de romanele semnate de Someșan.

Venomous: How Earth`s Deadliest Creatures Mastered Biochemistry de Christie Wilcox a fost o non ficțiune informativă și interesantă pe partea de știință, biologie, studiul otrăvurilor, dar vocea narativă nu mi s-a părut amuzantă, cum se dorea. De altfel, autoarea povestește niște întâmplări din viața ei care mă fac să mă întreb dacă ea, ca persoană, are spirit de auto conservare. Au fost explicate niște concepte legate de biologie și chimie pe care eu le cunosc pentru că am studiat materiile astea la facultate, dar pentru cineva care nu are legătură cu domeniul, explicațiile mi s-au părut ușor ambigue și complicate de dragul de a fi complicate.


Mi-a plăcut tare mult Echo North și am vrut să citesc și companion novel pentru aceasta, Wind Daughter de Joanna Ruth Meyer. Au fost aspecte ce mi-au plăcut și momente care m-au scos din atmosferă, au fost și unele detalii care s-au repetat în ambele cărți, iar protagonista din acest volum nu are tocmai genul de personalitate care să-mi placă, însă autoarea creionează lumea în care are loc acțiunea foarte fain.

Acestea au fost lecturile lui februarie. Voi ce ați mai citit?

joi, 29 februarie 2024

Recenzie literară: Daughters of the Lake de Wendy Webb (2018)

Daughters of the Lake de Wendy Webb este un volum misterios și captivant prin întrepătrunderea celor trei fire narative. Prezentul, în care Kate încearcă să uite de problemele personale, dedicându-se trup și suflet unei aanchete personale, pentru a afla cine e străina ce i-a apărut în vise și pe care Lacul Superior a aruncat-o la mal. Trecutul, țesând o poveste stranie și înduioșătoare de dragoste, punându-se accent pe normele sociale ale vremii. Și un fir narativ amplasat în atemporalitate, unde forțe mitologice se strecoară în lumea oamenilor, schimbând-o pentru totdeauna.

Deși inițial nu e clară legătura între cele trei povești, autoarea le combină pe parcurs într-un mod natural și antrenant, conturând abil personajele. În mijlocul acțiunii se află Kate, o femeie dezamăgită de propria persoană și de deciziile pe care le-a luat de-a lungul timpului, dornică să înceapă totul de la capăt și să afle cine este străina ce-i apare în vise. Kate este ajutată de vărul ei - un personaj secundar simpatic, ce aduce comicul în scenă - și un detectiv care ascunde propriile secrete.

joi, 22 februarie 2024

Recenzie literară: Copiii vulpii (Hoții din umbră, #1) de Kevin Sands (2021)

Copiii vulpii de Kevin Sands este un volum antrenant, dinamic și cu o lume complexă. Originea magiei e foarte bine explicată, la fel și cum e construită societatea din care fac parte cei cinci copii, categoriile sociale și locul acestora, importanța țesătorilor și a obiectelor pe care aceștia le dețin.

Kevin Sands scrie foarte cinematografic și nici nu-ți dai seama cum zboară timpul citind această carte. Personajele sunt bine conturate, povestea fiecăruia e ingenios introdusă în narațiune, dialogurile sunt amuzante, pline de ironii abil plasate și sarcasm cât cuprinde. Cei cinci sunt firi foarte diferite, obișnuite să lucreze pe cont propriu, iar felul în care ajung să formeze o echipă mi-a plăcut enorm. Se completează reciproc, învață să colaboreze și să aibă încredere unul în celălalt și până la finalul romanului dinamica dintre cei cinci este una îmbucurătoare.

joi, 15 februarie 2024

Recenzie literară: Legendarii (Legendarii, #1) de Tracy Deonn (2020)

Legendarii de Tracy Deonn este un volum YA Fantasy captivant, cu o multitudine de elemente inspirate din legenda Reglui Arthur și a Cavalerilor Mesei Rotunde. Mi-a plăcut felul în care autoarea construiește Societatea Legendarilor, istoricul acestei societăți secrete, felul în care protagonista navighează prin această lume. Bree evoluează destul de mult - de la o fată care duce un trai obișnuit, Bree este aruncată în lumea unor forțe pe care inițial nu le înțelege și sub nicio formă nu le poate controla. Totodată, descoperă despre puterile din interiorul ei, fapt ce-i dă peste cap viața de zi cu zi.

Un aspect ce diferențiază acest volum de altele din gen este modul în care Tracy Deonn pune accent pe rasism, pe felul în care personajele de culoare suferă de-a lungul istoriei și sunt marginalizate. Construcția magiei se diferențiază și ea în funcție de rasă, fiecare având o altă rădăcină și cultivându-și puterile și în funcție de situația geo-politică a vremii.

joi, 8 februarie 2024

Recenzie literară: Daniel Martin de John Fowles (1977)

Volumul semnat de John Fowles este un bildungsroman, urmărind viața protagonistului din fragedă copilărie până în prezentul acțiunii, protagonistul rememorând și retrăind evenimentele vitale din trecut ce l-au modelat și l-au adus în punctul curent al vieții. Daniel Martin se confruntă cu trecutul său - relația rece pe care a avut-o cu tatăl său, dar care l-a definit ca om. Legăturile pe care le-a creat în timpul facultații, rememorând Oxfordul anilor 1940 și oamenii pe care i-a întâlnit în acea perioadă. Relațiile amoroase din tinerețe, puternice și eșuate, acoperite de regret. Întors în Anglia, protagonistul începe să-și redescopere adevărata identitate, dorindu-și să-și organizeze viața și să încheie toate socotelile lăsate în aer, fie că e vorba de ceva material sau de relațiile pe care le are cu oamenii.

Daniel Martin de John Fowles este un roman filosofic, în care descoperim încetul cu încetul personajul principal și aflăm cele mai ascunse gânduri ale acestuia. Pentru Martin, realitatea este o povară, iar fuga lui de responsabilitate i-a definit, ani la rândul, relațiile pe care i-a avut cu oamenii dragi. Pe lângă călătoria fizică în care pornește, Daniel Martin se aventurează și într-o călătorie lăuntrică, menită să scoată la suprafață cele mai intime frici și cele mai tainice dorințe.

sâmbătă, 3 februarie 2024

Bilanț literar: Ianuarie 2024

 Salutare în noul an și la cât mai multe lecturi faine!


Ianuarie a început binișor - m-am axat mai mult pe a termina cărțile începute anul trecut (în decembrie), dornică să mă lămuresc dacă am făcut o pauză de la citit pentru că intram în reading slump sau pentru că titlurile respective nu mă atrăgeau.

Când am devenit oameni. Incredibila poveste a evoluției noastre de Michael Bright, cu ilustrații de Hannah Bailey și în traducerea lui Matei-Măceșaru-Szorenyi este un volum absolut superb despre istoria omului - evoluția acestuia, locurile unde s-au găsit urme ale oamenilor primitivi și a predecesorilor acestora, cât și paragrafe informative despre antropologie. Mi-a plăcut enorm acest volum, i l-am citit lui Bebuț și dacă momentan e absorbit doar de imagini, sunt sigură că în următorii ani va aprecia și informațiile relatate.


The Echo of Old Books de Barbara Davis e o ficțiune istorică ce a început destul de lent, dar cam după 1/3 povestea și-a luat avânt. Ashlyn este o tânără ce se ocupă cu restaurarea cărților vechi și în posesia ei ajung două volume nesemnate, care abordează aceeași poveste, dar din două puncte diferite, iar cei doi autori necunoscuți se învinuiesc reciproc de anumite lucruri. Dornică să afle cine sunt autorii și cât de veridică este povestea, Ashlyn începe să sape în trecut.

Foarte frumoasă, lirică, emoționantă și tristă narațiunea, atât cea dintre paginile volumelor misterioase, cât și cea a lui Ashlyn. Scriitura este accesibilă și înflorată pe alocuri, mi-a făcut plăcere să lecturez povestea așternută de autoare.


După volumul precedent am vrut să citesc ceva lejer, un romance, alegând Reign de Cassandra Robbins, dar experiența a fost un fiasco și am abandonat lectura. Povestea urmărește o protagonistă ce-și prinde iubitul cu cea mai bună prietenă în pat (în casa ei). Fiind solista unei trupe rock, protagonista decide să îmbrățișeze o carieră solo, iar pentru asta are nevoie de un mentor, și astfel intră în scenă protagonistul - un geniu al muzicii, masculul alfa, cuceritorul tuturor inimilor și a altor părți din corpul femeilor. De obicei nu mă deranjează exagerările astea, dar m-am oprit din lectură în clipa în care protagonistul intră peste protagonistă și o forțează să întrețină relații intime pentru a o „învăța minte să-l respecte” și ”inspira să creeze muzică de calitate”, evident ei brusc îi place să fie abuzată și i se pare normal ce se întâmplă. În mod normal nu citesc dark romance, dar volumul nu era prezentat drept fiind asta, așa că mi-am luat țeapă strict din descriere. Cum nu sunt adepta unor astfel de personaje și nu-mi place să citesc despre relații toxice, am abandonat cartea.


Aveam Amintiri din casa morților de F. M. Dostoievski pe TBR din 2013 (de altfel, e cea mai veche carte de pe TBR pe Goodreads) și mă bucur că am ajuns să o citesc, fie și datorită unui maraton de lectură, unde una dintre cerințe era să citești cartea pe care o ai de cel mai mult timp în lista de TBR.
Romanul este un pic diferit față de la ce mă așteptam să citesc - este un jurnal al unui fost deținut din Siberia, viața în temniță și dificultatea traiului atât cauzată de clima deloc prietenoasă, cât și de contingentul de oameni alături de care protagonistul își petrece zece ani - ucigași cu sânge rece, hoți, tâlhari, escroci, criminali. Volumul este puternic autobiografic, iar vocea narativă încearcă să transmită cât mai veridic și detașat trăirile din inima Siberiei, să ofere portrete cât mai detaliate a oamenilor alături de care se află protagonistul, să transmită, sub forma unui reportaj complex, atmosfera vieții de deținut. Este un volum pe care să-l savurezi în doze mici pe timp de iarnă, cu un ceai cald alături.


Secretul din pădure de Kate Alice Marshall - absolut fascinantă şi dinamică povestea asta! Nu sunt mare cititoare de thrillere, aproape că nu am ghicit cine e the bad guy, am presupus care e adevărata identitate a unui personaj, dar per total a fost plină de răsturnări de situații şi protagonista a avut o evoluție credibilă. Recomand.


Două furnici și un elefant de Augustin Cupșa, ilustrată de Andreea Dobreci,
 urmărește șase călătorii în care se aventurează cele trei personaje. Protagoniștii mi s-au părut plictisitori, pe alocuri vocea narativă încerca să fie amuzantă, dar parcă forțat.


Ultima carte terminată în ianuarie este Ruthless Vows de Rebecca Ross, volum ce încheie duologia Scrisori fermecate. Mi-a plăcut nespus de mult - primul volum, Rivali divini, a fost una dintre cele mai bune cărți citite în 2023 și abia așteptam să ajung la deznodământul poveștii. Voi vorbi mai multe într-o recenzie pe canal, dar până atunci tot ce pot spune este că am urmărit cu sufletul la gură evenimentele și foarte multe lucruri au fost realiste și exemplar executate.

Acestea au fost cărțile din ianuarie. Voi ce ați mai citit?

joi, 1 februarie 2024

Recenzie literară: Radio Popov și Copiii Uitați de Anja Portin (2020)

Deși este un roman destinat publicului tânăr, am văzut Radio Popov și Copiii Uitați ca pe o poveste ce abordează subiecte suficient de mature, cum ar fi abandonul, singurătatea, chiar și depresia printre copii. Relația lui Alfred cu părintele său m-a întristat și revoltat de fiecare dată când tatăl băiatului era menționat sau apărea în peisaj. La polul opus se află relația copilului cu Amanda, o relație frumoasă de prietenie, bazată pe respect mutual, înțelegere și dorința de a face lumea mai bună.

Radio Popov și Copiii Uitați de Anja Portin e o lectură ce te îndeamnă la reflectare și apreciere a oamenilor de calitate din viață, dar oferă și o fereastră spre o categorie vulnerabilă, cea a copiilor uitați și neglijați, care deseori se comportă în societate de parcă acasă totul este în regulă.