joi, 12 septembrie 2019

Recenzie literară: Un gentleman la Moscova de Amor Towles (2016)

Bunele minere nu sunt ca bomboanele, Nina. Se poate să nu le alegi pe cele care ți se potrivesc cel mai bine și bineînțeles că nu se poate să le pui la loc în cutie pe cele din care ai mâncat jumătate.

Soarta n-ar avea reputația pe care o are, dacă ar face pur și simplu ceea ce pare că o să facă.

 Probabil că suntem vrăjiți pe veci de splendorile pe care n-avem ochi să le vedem în adolescență și ne scapă, pentru ca apoi, în tinerețe, să aibă parte din când în când de privirea noastră disprețuitoare, iar la maturitate să le acordăm ceva considerație, însă cu măsură.

   
Niciodată n-o să se mai plimbe pe Nevski Prospekt, oricum o să se numească el, fără să aibă un insuportabil sentiment al pierderii. Și exact așa și trebuie. Exact sentimentul acela al pierderii trebuie să-l anticipăm, pentru el trebuie să ne pregătim și pe el trebuie să-l prețuim până în ultima zi, căci, în definitiv, numai inima frântă reneagă tot ce e efemer în iubire.

Dacă vă îndoiți vreodată, doar să vă aduceți aminte că, spre deosebire de adulți, copiii vor să fie fericiți. Așa că încă vor ști să facă cele mai mari plăceri din cele mai simple lucruri.

Însă uneori, Sofia, cea mai bună atitudine pe care am putea s-o avem te face la prima vedere să te împotrivești. De fapt, aproape întotdeauna te face să te împotrivești.

luni, 9 septembrie 2019

Amintirile verii - KFC Summer

Vara acestui an a fost plină de evenimente în viața mea personală - am terminat facultatea și m-am mutat în alt oraș, ceea ce înseamnă un singur lucru: viața de adult a început de-a binelea.
Dar asta nu înseamnă că nu am avut parte de amintiri frumoase și de mini-călătorii care mi-au oferit inspirația de care aveam nevoie pentru a lucra la niște proiecte personale.
Și ce înseamnă vara fără fast-food? fără calorii în cantități imense, după plajă? fără cartofi prăjiți și pui picant?
 
 
Buzzstore și KFC s-au aliat pentru a oferi buzzerilor oportunitatea de a testa noutățile verii ce tocmai și-a luat zborul. În restaurantele KFC din toată țara au apărut în meniu Summer Twisterul, Holiday Burgerul, Crispy Boxul, Summer Bucketul și înghețata Kream Ball. Cei de la Buzzstore ne-au trimis vouchere pentru a ne delecta papilele gustative cu un Summer Twister, un Crispy Box și un Holiday Burger.
 
 
Am început cu twisterul, un produs pe care-l comandăm cu mare drag și restul anului, dar am vrut să încerc varianta de vară. Are două bucăți de crispy strips, baby spanac, brânză feta, castraveți și roșii proaspete, asezonat totul cu sos Garlic Lemon. 
 
 
E o variantă răcoritoare a aceluiași twister clasic, l-am savurat. Am comandat Summer Twister și înainte de a folosi voucherul de la BuzzStore și mi-ar place ca această variantă să revină și la anul.
 

Crispy Box, ce conține trei bucăți de crispy strips și o porție de cartofi mi-a plăcut la fel de mult ca de fiecare dată; KFC nu-și schimbă gustul de pe o zi pe alta :) 
 
 
Ce mi-a plăcut mult, surprinzător, au fost cartofii: ori s-a schimbat furnizorul, ori cei de la KFC au început să adauge mai multă sare. Nu îmi plăceau cartofii de la KFC cine știe ce, dar mai nou au un gust mult mai bun. Sper să rămână așa.
 
 
Holiday Burger, care vine în variantele picantă și nepicantă, a fost o noutate pentru mine. Eu nu prea mănânc burgeri de la KFC, așa că eram curioasă despre ce gust are acesta. Am comandat varianta picantă, deși îl puteți solicita și nepicant.
 
 
 Conține două bucăți de pulpă de pui, Cheddar, castraveți murați, ardei copți, salată, toate asezonate cu sos Sweet & Sour, ceea ce-i oferă un gust dulce-sărat-acrișor. Mie personal combinația aceasta nu mi-a plăcut în mod special, dar prietenul meu a apreciat-o.
Ca încheiere, am mai fost la KFC vara asta și pot să zic că Summer Bucketul de acest an a fost la înălțime, iar aripioarele Hot Wings pe care le-am prins au fost delicioase.

joi, 5 septembrie 2019

Recenzie literară: Confesiunile unei măști de Yukio Mishima (1949)

Ce faci când încerci să-ți găsești identitatea, dar nu o poți face pentru că trăiești într-o societate ce nu permite abaterea de la normă?
Ce faci când îți dai seama pe cine iubești, dar ești educat de mic să urmezi anumite principii, să te uiți la anumiți oameni, să primești în viața ta un alt suflet doar după ce acesta îndeplinește anumite criterii?


Protagonistul din Confesiunile unei măști de Yukio Mishima se află în fața propriei vieți: observând-o cum se desfășoară aceasta, departe de sentimentele sale, decid să-și păstreze masca, chiar dacă aceasta îl costă mult mai mult decât are de gând să plătească.
Un roman despre autoanaliză, acceptarea sinelui și viața dincolo de propriul corp, Japonia din timpul războiului și reacția societății la acesta, Confesiunile unei măști este lucrarea care l-a consacrat pe Yukio Mishima și l-a plasat în topul celor mai apreciați autori niponi.

duminică, 1 septembrie 2019

Bilanț literar: August 2019

 Salutare și bine v-am regăsit pe blog în prima zi a acestei toamne!
August a fost o lună plină de timp liber, soare, mare și vacanță, mi-am făcut plinul la cărți (trăiască Gaudeamus Litoral!), am avut onoarea să primesc câteva cărți și de la o editură, cu alte cuvinte, am citit mult și variat. 


În acest bilanț literar, mă pot lăuda cu faptul că nu am abandonat nicio lectură în ultima lună și că am citit atât cărți frumoase, cât și volume populare, dar care pe mine m-au dezamăgit. Fiind o lună atât de prolifică din acest punct de vedere, am reușit să scriu și câteva recenzii pe blog, dar urmează să fac și filmulețe noi pentru canalul meu, așa că rămâneți alături pentru a citi/asculta impresiile mele :)


Și-n mintea mea dansam desculță de Olivia Zeitline este o carte pe care am primit-o de la editură, Act și Politon, care s-a adeverit a fi o adevărată lectură de vară: ușoară, nepretențioasă, o carte numai bună de luat pe plajă. Am scris mai multe despre ea aici.


Un gentleman la Moscova de Amor Towles este o carte pe care am început-o în vacanța de Paște și am terminat-o abia acum. Acțiunea se desfășoară în Moscova secolului trecut, mai exact, într-un singur loc: în hotelul Metropol, unde o Fostă Persoană, Contele Alexandr Rostov, este în arest la domiciliu și observă cum lumea din jurul lui se schimbă drept urmare a venirii bolșevicilor la putere. E o carte ce se citește lent, dar este minunată și abia aștept să vă vorbesc pe canal despre ea.


O viață măruntă de Hanya Yanagihara - cartea populară care m-a dezamăgit total. Relatează povestea a patru prieteni în New york și problemele cu care se confruntă aceștia pe parcursul timpului. Abia i-am dat 2 stele, a fost o lectură menită să te manipuleze emoțional, fără a aduce un aport în lumea lierară în ceea ce privește povestea sau structura personajelor. În plus, m-a băgat în reading slump și eu am terminat-o în primele zile ale lui august. Dacă nu vă este frică de spoilere, am spus cam tot ce m-a deranjat la această carte pe Goodreads.


An Enchantment of Ravens de Margaret Rogerson - a fost volumul care m-a scos din reading slumpul creat de cartea de mai sus. Este o poveste fantasy despre o adolescentă care este un pictor talentat și cei din neamul zânelor apelează la ea pentru a li se face portrete. Isobel, protagonista, ajunge să-i facă portretul Prințului Toamnei, Rook și acesta este nemulțumit de rezultat, răpind-o din lumea ei pentru a fi dusă la palat și judecată. Cartea este o poveste simpatică, romantică și nepretențioasă, dar frumos scrisă. Bonus - este un roman de sine-stătător așa că dacă vreți să citiți un fantasy drăguț dar nu aveți chef să vă dedicați trilogiilor, îl recomand.


Decameronul de Giovanni Boccaccio - un clasic pe care l-am citit în cadrul provocării mele 100 de cărți pe care trebuie să le ai în bibliotecă. A fost o carte voluminoasă, pe care nu am citit-o constant. Este o serie de povestiri amuzante, majoritatea erotice, spuse de zece tineri care pe vremea ciumei decid să plece din oraș și să se ascundă la țară, până când trece urgia. În acest timp, se distrează împărtășind diferite ovestiri. Unele mi-au plăcut, altele m-au plictisit, dar per total, a fost o carte interesantă din punct de vedere a efectului acsteia pentru literatura vremii.


Peter Pan de J. M. Barrie - mi s-a făcut dor de o carte pentru copii și pentru că o aveam pe acasta la-ndemână, am lecturat-o. Relatează povestea unui băiat care nu vrea să devină adult și peripețiile acestuia lângă alți copii ca el, aventura pe care o au împreună și lupta pe care o duc cu un pirat răutăcios. Pentru că am văzut animațiile și filmul, cartea nu mi-a oferit nimic nou, dar mi-a plăcut să mă întorc în lumea magică a lui J. M. Barrie.


Acolo unde cântă racii de Delia Owens - cartea preferată citită în august, i-am dat 5 stele și e inclusă în lista mea cu favorite. Explorează copilăria Kyei Clark în mlaștinile din Carolina de Nord, în anii 50 ai secolului trecut și crima care e comisă în aceste mlaștini prin anii 60. Scriitura este una lirică, plină de sentimente și descrieri minunate ale naturii și a făpturii umane. Am îndrăgit protagonista și m-am atașat de ea, dar nici personajele secundare nu au întârziat să mă încânte. Vă spun mai multe pe canal, voi posta aici linkul când apare recenzia.


Sirena și alte povestiri de Giuseppe Tomasi di Lampedusa. Un volum pe care l-am citit cu drag și am admirat stilul scriitorului. Cele patru povestiri, mai ales Sirena, mi-au încântat câteva după-amiezi leneșe petrecute pe plajă. Recenzia volumului o găsiți aici, pe blog.


Clubul norocoaselor de Amy Tan - povestea a patru tinere din SUA, a căror mame au emigrat din China în secolul trecut, formând un Club al norocoaselor și împărtășind povești și experiențe. Cartea explorează relația mamă-fiică și cât de diferită poate fi aceasta în funcție de împrejurări, perioadă istorică, evenimente personale și nelipsitul conflict dintre generații. A fost o lectură relaxantă, mi-ar fi plăcut să mă implic mai mult în acțiune, dar poveștile se întrerupeau în cel mai interesant moment, din punctul meu de vedere.


Scrisorar de Mihail Șișkin este o altă carte minunată pe care am citit-o în august. Este o serie de scrisori schimbate între Sașa și Volodia, pline de sentiment, dor, dorință, dragoste, singurătate și durere. Evenimentele din lumea exterioară se răsfrâng asupra lumii interioare a protagoniștilor, iar timpul începe să-și piardă din relevanță o dată ce Sașa și Volodia ajung în anumite etape din viețile lor. Urmează să-i fac o recenzie pe canal.


Chip străin de Kobo Abe - după ce am citit Femeia nisipurilor, m-am gândit să citesc și altceva semnat de autor. Chip străin urmărește confesiunea unui om care își pierde fața și e nevoit să poarte o mască. Acest eveniment are un puternic impact emoțional asupra individului, influențându-i mult viața socială, statutul pe care-l are și atitudinea oamenilor din jur.
Unele pasaje din carte au fost de-a dreptul înfricoșătoare, altele - mai plictisitoare. Per total, mi-a plăcut cartea, dar nu are cum să bată Femeia nisipurilor.
Acestea au fost cărțile pe care le-am citit în august. Mai am câteva pe care le citesc acum, pe care sper să le termin în septembrie care, apropo, va fi o lună plină de începuturi pentru mine, așa că cine știe ce și cât voi reuși să lecturez.
Ce ați citit în această vară? Care cărți v-au impresionat? Ce autori preferați ați descoperit?

joi, 29 august 2019

Recenzie literară: Portret al artistului la tinerețe de James Joyce (1916)

Stephen Dedalus este un om a cărui maturizare o observăm prin intermediul acestui bildungsroman. Copil într-o familie irlandeză, unde religia, pe de o parte și știința, pe de altă parte, îi influențează mintea tânără, Stephen observă schimbările care intervin în societate și în viața sa.
Copilăria, adolescența și maturitatea unui intelectual sunt surprinse în romanul cu tente autobiografice, Portret al artistului la tinerețe de James Joyce.
 

luni, 26 august 2019

Recenzie literară: Sirena și alte povestiri de Giuseppe Tomasi di Lampedusa (1957)

 Ca întotdeauna, amintirile mele îndepărtate sunt în special amintiri de „lumină”: la Sciacca văd o mare incredibil de albastră, aproape neagră, care scânteiază furios sub soarele de amiază, unul dintre acele ceruri ale amiezului de vară siciliană, încețoșat din cauza zăpușelii, o balustradă care mărginește un povârniș deasupra mării, un soi de chioșc în care există o cafenea, în stânga celui care privește marea. (Cafeneaua mai există și astăzi).


 Sirena și alte povestiri de Giuseppe Tomasi di Lampedusa este un volum pe care l-am ales după copertă - Sirena che viene assalita de gabbiani de Giovanni Segantini - care este cât se poate de reprezentativă pentru conținutul volumului.
Deși di Lampedusa este considerat a fi autorul unui singur roman, Ghepardul, povestirile acestuia sunt deseori neglijate, dar după ce am parcurs cartea, mi-a părut rău că unele dintre ideile expuse nu au fost explorate mai mult, în mai multe pagini, în mai multe romane.
Volumul debutează cu povestirea Amintiri din copilărie, care explorează o bucată din copilăria autorului. Multitudinea de pasaje descriptive te transpun într-o lume demult pierdută, într-o Sicilie a anilor 1900, începutul unui secol și impactul schimbărilor asupra unei familii nobile. Din păcate, s-a păstrat doar un fragment din toată lucrarea lui di Lampedusa, numeroasele note de subsol din acest volum menționând că anumite detalii s-au pierdut datorită caracterului mult prea initim sau a tendinței de a pune anumite persoane din familie într-o lumină cât se poate de proastă.

Căldura era teribilă și la Augusta, dar nemaifiind reflectată de ziduri, nu-ți mai provoca o stare de prostrație animalică, ci un soi de euforie abia perceptibilă, iar soarele, lipsit acum de severitatea lui de călău, se mulțumea să fie un zâmbitor, chiar dacă brutal, dăruitor de energie, ba chiar și un magician care punea diamante mișcătoare în fiecare ușoară încrețitură a mării.
 
A doua povestire, Bucuria și legea, reprezintă o zi din viața unui funcționar și apropierea sărbătorilor de iarnă, impactul unui cadou asupra statutului său social și reflectarea despre familie și valorile după care se ghidează aceasta. Un fragment cu influență cehoviană, mi-a plăcut mai puțin și cred că de vină a fost lungimea acestuia; dacă era o povestire mai complexă, cred că aș fi reușit să pătrund în miezul problemei.


Cuvintele importante nu pot fi țipate; „urletul de amor” sau cel de ură se întâlnesc doar în melodrame sau la oamenii primitivi, ceea ce e de fapt același lucru.

Cea de-a treia povestire, Sirena, debutează cu viața unui tânăr care, alergând după doi iepuri în același timp, îi pierede pe ambii și își petrece zilele morocănoase într-o cafenea, unde cunoaște un om mai în vârstă, un bătrân acid și foarte direct. Între ei se leagă o prietenie ciudată și bărbatul îi povestește tânărului despre o sirenă. Este povestirea ce mi-a plăcut cel mai mult, datorită explorării personalităților personajelor.

Noi, bătrânii, vă părem nebuni cu toții vouă, tinerilor, dar de cele mai multe ori e exact invers.

Ultima povestire din volum, care este de fapt începutul unui roman, pe care autorul nu a reușit să-l termine niciodată, este Pisoiașii albi. Cuprinde primele câteva capitole din roman și explorează viața unei familii siciliene îmbogățite peste noapte, despre care circulă fel și fel de zvonuri. E păcat că di Lampedusa nu a transformat ideea într-un roman; este promițătoare, iar multitudinea de personaje diferite care au apărut în povestire mi-au stârnit curiozitatea.

Sirena și alte povestiri de Giuseppe Tomasi di Lampedusa a fost cartea perfectă pentru un sfârșit de vară. Nu este o carte de povestiri pretențioasă, mai degrabă menită să te transpună în trecutul Italiei și în inima familiilor ce fac parte din diferite pături sociale de la începutul secolului trecut. 
Pasajele descriptive ale Siciliei, a casei  și a ținuturilor în care a copilărit autorul, dar și construcția personajelor și umorul fin de printre rânduri au făcut din această carte o lectură plăcută, un volum numai bun de savurat pe plajă.

joi, 22 august 2019

Recenzie literară: Leagănul pisicii de Kurt Vonnegut (1963)

 Când un eveniment istoric trezește curiozitatea, oamenii care au trăit acele clipe, mai ales dacă sunt oameni de știință, reprezintă un reper pentru un jurnalist, John, care decide să scrie despre ei. În special, îl interesează un anumit doctor Hoenikker și invenția acestuia, care-l va aduce pe tânărul John pe o insulă cu reguli ciudate și cu oameni ce i se închină unui zeu în viață...
Leagănul pisicii de Kurt Vonnegut este un SF ușor de urmărit, cu numeroase situații jenante, amuzante și care dau de gândit. Recomand cartea cititorilor pasionați de acest gen și care sunt în căutarea unei povești dinamice.