sâmbătă, 3 decembrie 2022

Bilanț literar: Noiembrie 2022

Cum a fost ultima lună a toamnei pentru voi?

Am citit multe ebooks la început de lună, dar nu am sărit nici peste cărțile fizice - că tot a fost Black Friday, mi-am luat titluri noi, așa că am ce citi următoarele luni.

Acest har necruțător de Emily Thiede este o carte despre  condiția umană și despre singurătate. Atunci când află că este o Finestra, viața Alessei se schimbă: devine ceva mai mult decât un om, dar amplasarea ei pe un piedestal o îndepărtează de tot ce îi era mai drag, fata simțindu-se exclusă, îndepărtată, chiar respinsă, deși, aparent, are parte de toată iubirea din jur. Singurătatea și disperarea pe care o simte fata sunt emoții pe care autoarea le amplasează iscusit și frumos în acțiune, fiind imposibil să nu fii empatic cu protagonista.


Beladona de Adalyn Grace este un roman gotic, plin de mistere și taine întunecate, suspiciuni și fantome, oameni dubioși și interese necurate. În noua ei viață, unde Signa trebuie să intre în societate și să devină femeia perfectă pentru a fi curtată și apoi luată de soție, fata începe să descopere adevărata față a înaltei societăți, iar ceea ce găsește diferă foarte mult față de aspirațiile sale.


Apotecara pierdută de Sarah Penner este o lectură interesantă și antrenantă despre istorie, infidelitate, răzbunare și dorința de cunoaștere. Acțiunea are loc pe trei planuri, cititorul observând, în paralel, cum se desfășoară viața Nellei, a Elizei și a lui Caroline. Narațiunea are loc la persoana I-a, drept urmare, cititorul este foarte bine familiarizat cu ce gândește fiecare dintre cele trei femei și care sunt motivele care le împing să acționeze într-un fel sau altul. Totuși, autoarea nu reușește să le ofere voci distincte, astfel încât singurul indicativ că povestea are loc din perspectiva unui anumit personaj sunt denumirile capitolelor.


Cele șapte morți ale lui Evelyn Hardcastle de Stuart Turton este un roman captivant și plin de tensiune. A fost foarte interesant să citesc despre ziua fatidică, văzută prin ochii unui personaj nou, Aiden încercând să folosească toate resursele disponibile pentru a afla ce se întâmplă în conacul Blackheath. Lucrurile nu sunt simple pentru Aiden, pentru că, pe lângă faptul că trebuie să nu lase personalitatea gazdei sale să iasă la suprafață, trebuie să se ferească de un anumit personaj, care-l vânează și care ține cu tot dinadinsul să prevină descoperirea criminalului. 

Deși în fiecare lună sper că nu voi avea lecturi abandonate, lucrurile stau altfel. Am început să citesc The Do-Over de T. L. Swan pentru că mi-au plăcut foarte mult două cărți din seria asta, însă povestea protagonistului m-a plictisit teribil și am decis să nu forțez nota.


Casa somnului de Jonathan Coe e o carte pe care o aveam de ceva timp pe listă, însă am citit câteva capitole și nu m-a atras deloc, așa că am abandonat lectura.


Brocart de toamnă de Teru Miyamoto a fost o carte cu multă retrospecție, ormărind, prin intermediul unei corespondențe, viața a doi foști soți, care se întâlnesc după zece ani. Mi-a plăcut să urmăresc schimbarea care survine în destinul celor doi, cum li se schimbă viziunea despre lume, cum trecutul le influențează iremediabil viitorul.


Când înfloresc macii de Mihai Ștefan a fost o carte ce m-a atras prin premisa ei, însă nu m-a prins povestea, vocea narativă s-a adeverit neinteresantă pentru mine și am abandonat lectura.

Legenda lupului străin de Bianca Vîlcu e un titlu care mi-a stârnit curiozitatea, însă Mirana, protagonista, mi-a fost pe loc antipatică și nu am putut trece peste acest aspect, chiar dacă povestea în sine e intrigantă.

La Procesul margaretelor de Issabela Cotelin m-a plictisit vocea narativă și nu eram deloc empatică cu trăirile protagonistei, drept urmare, am abandonat lectura.

Castelul din nori de Kerstin Gier este ultima carte citită în noiembrie - și ce carte! Merită să fie mult mai cunoscută. E o poveste despre un hotel vechi, boem și plin de magie, o internă care gândește și acționează exact ca o fată de 17 ani, despre mistere și taine de familie, dar și despre un complot ingenios. Povestea e perfectă pentru perioada sărbătorilor - simpatică, magică, nepretențioasă.


Crush de Dora Pavel este ultima carte abandonată pentru luna noiembrie (și sper să fie și ultima pe anul acesta). Nu am rezonat cu vocea narativă și povestea nu mi-a stârnit interesul.

Acestea au fost cărțile din ultima lună de toamnă din acest an. Voi ce ați mai citit?

joi, 1 decembrie 2022

Recenzie literară: The Ballad of Never After de Stephanie Garber (2022)

The Ballad of Never After de Stephanie Garber este o carte magică, plină de surprize, mistere și ghicitori, căutarea adevărului și acceptarea faptului că schimbarea va veni, indiferent de cât de mult încerci să o întârzii.

Relațiile romantice în The Ballad of Never After sunt mai complicate ca niciodată, iar o parte dintre acestea se dezvoltă cu rapiditate, arătând adevărata natură a oamenilor și a Sorților. Dragostea este o emoție puternică, atot-curpinzătoare, care ghidează deseori acțiunile oamenilor, iar Stephanie Garber o pune în lumina reflectoarelor în cele mai fascinante moduri.

joi, 24 noiembrie 2022

Recenzie literară: Marea, dimineața de Margaret Mazzantini (2011)

Marea, dimineața este o poveste despre oameni simpli prinși în plasa conflictelor ce îi dezrădăcinează. Atât pentru Farid și Jamila, cât și pentru Vito, marea este o forță aparte, o ușă ce duce spre salvare sau spre pierzanie.

Autoarea are un stil simplu, dar plăcut de a scrie, reușind să transmită nenumărate stări prin care trec personajele prin intermediul unor descrieri sumare, dar care au un impact major asupra cititorului. Ororile războiului, felul în care se schimbă lumea și cum oamenii de rând sunt cei care poartă povara alegerilor și deciziilor clasei conducătoare sunt iscusit împletite în narațiune, oferind nu doar o poveste despre viață și destin, ci și o adevărată lecție de istorie. 

joi, 17 noiembrie 2022

Recenzie literară: Ultimul gambit de Jennifer Lynn Barnes (2022)

Ultimul gambit încheie povestea unei moștenitoare apărute de nicăieri și a celor patru nepoți Hawthorne, care ajung să fie implicați peste măsură în tot ce se întâmplă în viața lui Avery. Misterele nu întârzie să apară, noi și noi puzzleuri sunt rezolvate, iar secretele vechi, prăfuite și periculoase, riscă să schimbe totul.

Mi-a plăcut acest volum, deși, recunosc, mai puțin decât precedentele. În mare, m-a scos din atmosferă Avery și cu indeciziile ei în ceea ce privește pe care dintre cei doi frați - Grayson sau Jameson - îl place mai mult. Drama amoroasă, deși avea sens pentru poveste, a fost prea împinsă în fața cititorului și asta m-a făcut de mai multe ori să mă opresc din citit. Dar, odată ce Avery începe să acționeze și să se gândească la cum să dezlege misterul, povestea curge ca de la sine.

joi, 10 noiembrie 2022

Recenzie literară: Once Upon a Broken Heart de Stephanie Garber (2021)

Once Upon a Broken Heart de Stephanie Garber este un roman magic, acțiunea fiind una alertă și plină de mister. Autoarea reușește să împletească iscusit atât un fir narativ plin de ghicitori și miracole, cât și o poveste de dragoste schimbătoare, plină de elemente care te fac să te întrebi ce așteptări au personajele și ce le împinge spre anumite alegeri.

Evangeline Fox este o protagonistă simpatică: naivă și totodată sigură pe ea, altruistă și totuși pe alocuri egoistă, curioasă precum o vulpe, mereu dispusă să ofere o a doua șansă. Prințul Inimilor, Jacks, pe care cititorul îl întâlnește pentru prima dată în seria Caraval, e un personaj bine conturat - plin de mistere, mereu pus pe rele, cu planuri malefice sau doar menite să încurce și păcălească muritorii. Jacks e construit în așa fel încât e ușor să-ți dai seama că nu e o ființă umană, acest tip de construcție amintindu-mi de Morozko din Ursul și privighetoarea, un alt personaj care nu e om.

joi, 3 noiembrie 2022

Recenzie literară: Zborul albinelor de Sofia Segovia (2015)

Zborul albinelor de Sofia Segovia este o lectură domoală, o poveste despre Revoluția mexicană și gripa spaniolă din 1918, despre reforma agrară, despre schimbare și despre lupta tradiției cu progresul. Simonopio, copilul minune pentru unii, copilul sărutat de diavol, pentru alții, este un personaj-enigmă, care urmărește tăcut ce se întâmplă în familia Morales - viețile lor puse la punct, munca dificilă pe care o duce tatăl, având grijă de pământurile care au aparținut familiei timp de generații întregi, iubirea și dăruirea de care dă dovadă mama, visurile și aspirațiile copiilor. Fiind un băiat cu totul și cu totul neobișnuit, Simonopio e mereu urmărit de albinele sale, acestea făcând parte din ființa lui, făcându-l să vadă lumea mult mai clar.

Am apreciat stilul autoarei - cursiv, liric, emoționant. Descrierile au fost mereu pitorești, construind lumea în care se desfășoară acțiunea, iar modul autoarei de a creiona personajele este unul gradual, astfel încât cititorul descoperă personajul puțin câte puțin, urmărindu-l cum crește, visează, se maturizează, luptă pentru idealuri.

luni, 31 octombrie 2022

Bilanț literar: Octombrie 2022

 Salutare!

Octombrie a fost o lună caldă, în care am citit mai mult decât credeam că voi face. În prima jumătate nu am avut deloc chef de citit, dar am recuperat, oarecum, pe parcurs. De altfel, am observat și o schimbare în tabieturile mele - nu am mai putut citi mai multe cărți simultan, cum obișnuiesc de ani buni. Dar poate că schimbarea e ceva de ce aveam nevoie - e un farmec aparte în a te dedica sută la sută unei singure povești.

Zborul albinelor de Sofia Segovia este, indubitabil, una dintre cele mai bune cărți citite de mine anul acesta. M-am reîntâlnit cu realismul magic, m-am îndrăgostit din nou de acest element literar, am savurat fiecare propoziție.

Povestea în totalitate m-a marcat, intrigat, întristat, dar m-a și făcut să simt că în lumea asta există o multitudine de istorii și vieți despre care habar nu am, ce curg după un alt timp, într-un alt ritm, creionând o realitate aparte.

Somn ușor, vise plăcute! este un volum semnat și ilustrat de către Kristina Andres, despre prietenia între un iepure și un vulpoi, care nu pot să adoarmă dacă nu-și spun reciproc noapte bună. O serie de istorisiri simpatice, numai bune de citit celor mici înainte de culcare.


Regatul pernelor încâlcite este o povestioară tare aiurită - în cel mai bun sens al cuvântului - semnată de Bogdan Tiberiu Dumitrescu și ilustrată de Adela Maria Calistru. Creionează o poveste nu tocmai obișnuită despre o prințesă - care trebuie să salveze regatul, dar se adeverește a fi o prințesă cum nu te aștepți. Tare simpatică a fost povestea, iar ilustrațiile au subliniat aiureala istorisirii.


Marea, dimineața de Margarent Mazzantini este un volum scurt, dar emoționant. Relatează povestea a două destine - cel al mamei și al copilului, care fug de război, plecând din deșert în căutarea mării - și cel al adultului care se află pe celălalt mal, observând valurile de imigranți.


Este o carte despre ce înseamnă să fii om, despre visurile pe care le ai în cele mai negre clipe, despre repetitivitatea istoriei.

Once Upon a Broken Heart de Stephanie Garber este un volum pe care am vrut să-l citesc de foarte mult timp, dar așteptam să fie terminată duologia (jokes on me, autoarea s-a gândit să o facă trilogie, lucru ce am aflat când am terminat cartea, asta e). După evenimentele din Caraval, cititorul o urmărește de data asta pe Evangeline, o fată ce crede în iubire și în finaluri fericite, însă viața îi aduce o surpriză neplăcută. 

Setată pe a-și readuce iubirea vieții sale în viața ei, Evangeline încheie un pact cu Prințul Inimilor, Jacks, însă pactul are un preț mult prea mare, iar fata se trezește într-o aventură pe care nu și-a dorit-o.

Ultimul gambit încheie seria Jocurile Moștenirii, semnată de Jennifer Lynn Barnes și eram tare curioasă să aflu cu ce se termină povestea. 

Autoarea a anunțat că urmează să continue aventura fraților Hawthorne - practic, din trilogie seria asta se transformă cel puțin în tetralogie, dar eu nu voi continua lectura. Consider că povestea lui Avery a avut un final bun și restul mi se pare o scriitură forțată, doar pentru că seria e populară și publicul cere mai mult (în special #TeamGrayson).

Iernile sufletului de Katherine May este o carte domoală, care te invită la introspecție. Autoarea se îmbolnăvește și astfel este nevoită să-și oprească viața, să facă un pas în spate, să își revizuiască visele, aspirațiile și așteptările de la viață. Forțată să coboare din roata în care a alergat ani la rândul, autoarea începe să se obișnuiască cu noua ei realitate, împărtășind experiențele despre aceasta.

Mi-a plăcut mult scriitura, unele etape din existența autoarei, felul în care luptă într-un mod deloc agresiv cu adevărurile crunte. Totuși, au fost și suficiente pasaje unde autoarea se exteriorizează și sunt aspecte în personalitatea ei care o creionează în culori sumbre, iar eu nu am rezonat cu ideile și concepțiile pe care le promovează în ceea ce privește maternitatea și viața de familie, în general.


12 luni magice de Katerina Kulik, volum ilustrat de Natalia Șerstiuk, este o poveste despre câțiva prieteni, care trăiesc în pădure și se bucură de tot ceea ce are de oferit fiecare lună din an. Scriitura e simpatică, iar modul în care autoarea îndeamnă cititorul să vadă frumosul în viața de zi cu zi este înduioșător.

Tare mi-a plăcut de protagonistul din Incredibilul Sylvester, scris și ilustrat de Dana Kaveli - un șoricel care vrea să fie acceptat de către societate și care-și găsește pasiunea în cântatul la vioară. E genul de carte ce te face să crezi că binele încă există și că se ascunde în cele mai banale lucruri.


The Ballad of Never After de Stephanie Garber este continuarea poveștii din Once Upon a Broken Heart. Odată ce Evangeline descoperă minciuna lui Jacks, e decisă să se îndepărteze de acesta, dar un pericol nou planează asupra ei și atunci fata trebuie să aleagă între două rele. Mi-a plăcut mult povestea, ritmul acesteia, dinamica, dar și construcția și evoluția personajelor.

Abia aștept să apară și continuarea - probabil că va fi cea mai râvnită carte a lui 2023.

Luna asta nu s-a lăsat fără cărți abandonate, din păcate. Prima a fost Fiica zeiței lunii de Sue Lynn Tan - o repovestire a unei legende chinezești, despre zeița lunii. Deși premisa a sunat foarte bine, scriitura a lăsat de dorit: protagonista e progresistă, feministă și mult prea modernă pentru contextul în care are loc acțiunea, e fadă și lipsită de judecată, iar lipsa ei de motivație de a lupta pentru ce a zis că are de gând să lupte m-a făcut să abandonez povestea.

Icebreaker de Hannah Grace trebuia să fie un cute sports romance despre un jucător profesionist de hochei și o patinatoare. Din păcate, limba română nu are un cuvânt echivalent cu englezescul cringe pentru a descrie calitatea dialogurilor și personalitățile protagoniștilor, care au fost sub orice critică - scriitură slabă, personaje care se comportă de parcă ar avea cu vreo 15 ani mai puțin, glorificarea unui comportament iresponsabil și infantil. Nu a fost pentru mine.

Acestea sunt lecturile din octombrie și sunt curioasă ce ați mai citit, ce v-a încântat, ce v-a întristat, ce ați abandonat?