Se afișează postările cu eticheta maior candea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta maior candea. Afișați toate postările

marți, 4 aprilie 2023

Recenzie literară: Uniforme însângerate de Cătălin Dumitrescu (2022)

După douăzeci de ani, Ovidiu Dumbravă încă luptă cu criminalitatea. Este anul 1989 și realitatea devine ambiguă, evenimentele politice mișcă lumea, iar o crimă aparent banală - uciderea unui țigan la marginea unei clădiri abandonate - se adeverește a fi mai mult decât o răfuială între clanuri.
Deși își dorește o viață liniștită, Ovidiu este încă tulburat de trecutul său - de felul în care partizanul Andrei Rogozanu i-a trădat tatăl, de modul în care acesta încă este în viață, dar și de felul în care o veche cunoștință, generalul Cândea, îi spune să renunțe la cazul curent pentru că Dumbravă este depășit.


Uniforme însângerate este un roman plin de detalii istorice, arătând cum tot felul de personalități din acea perioadă au fost implicate în căderea regimului comunist, dar și cum acesta încă era în picioare în România, contrar tuturor schimbărilor din jur. Povestea personajelor se împletește cu istoria, destinele unor oameni simpli sunt umbrite de deciziile conducătorilor, iar Cătălin Dumitrescu știe să țină cititorul atent la tot ce se întâmplă.
Autorul evocă într-un mod atractiv atmosfera, evenimentele vremii, viața de zi cu zi a oamenilor de rând. Mi-a plăcut relația lui Dumbravă cu superiorul său, Cândea, felul în care cei doi încearcă să deslușească ițele cazului și astfel ajung să se reîntâlnească cu oamenii pe care-i credeau pierduți pentru totdeauna - de exemplu, cu o veche cunoștință, care se ascunde sub un alt nume și se întoarce în țară în cele mai periculoase împrejurări.
Uniforme însângerate e un roman despre patrie și naționalism, așa cum este văzut de oamenii de rând, dar și despre manipulare, putere și cenzură. Mi-a plăcut felul în care s-a maturizat Ovidiu Dumbravă și cum încearcă, la câteva decenii după primul lui caz răsunător, să-și facă meseria ca la carte.