joi, 10 august 2017

Recenzie literară: Tovarășa Singurelu de Dorin Radu (2017)

„Nu putea avea încredere în nimeni. Devenise, ca mulți alții, unealta partidului. Cu creier, cu trup, cu suflet. Făcea parte din sistem. Funcționa inerțial. [...] Îl transformaseră în „omul nou” pe care și-l dorea partidul.”
Vasile Pitulice, Prim-Secretar al Comitetului Județean de Partid, organizează o ședință la care sunt chemate două persoane ce dețin funcții importante. Mioara Singurelu, fostă șefă la Uniunea Tineretului Comunist Județean (U.T.C.), promovată într-o funcție distinsă la Comitetul Județean de Cultură, este o femeie trecută de 35 de ani, foarte serioasă pe plan profesional, dar nemulțumită de noul șef de la U.T.C., tovarășul Marin Găinușă, un individ enervant, cam fără personalitate, aterizat în funcție naiba știe de unde. 
În cadrul întrunirii se discută organizarea concursului Mâini tinere de aur, al cărui scop este promovarea și încurajarea tineretului din clasa muncitorească și a intelectualilor, o idee propusă de tovarășa Singurelu înainte de a părăsi postul de la U.T.C.. Deși bani alocați pentru așa ceva sunt puțini, iar premiul cel mare este o excursie prin țară, Pitulice îi desemnează pe cei doi, Singurelu și Găinușă, să se gândească bine la concurs și să prezinte un plan de desfășurare care ar implica costuri puține și multă dedicație din partea participanților. Puși în această situație, Tovarășul Marin și tovarășa Mioara, deși nu se plac deloc unul pe celălalt, trebuie să lucreze împreună, fapt ce va duce la multe situații complicate, amuzante, neplăcute, chiar dezastruoase.
Tovarășa Singurelu este o carte ce prezintă, prin intermediul personajelor sale (numeroase, de altfel), imaginea societății românești din anii '80, ilustrând atât clasa conducătoare, cât și pe cea muncitoare. Pe parcursul romanului, cititorul întâlnește foarte multe personaje, fiecare cu povestea sa, dar și cum au ajuns să urce pe scara socială. Astfel, în peisaj apare doctorul Grozav, un individ ciudățel, afemeiat și cu viziuni cam nepotrivite pentru sistemul socialist; șoferul Stelică, pentru care frecventarea școlii este un chin și o mare nedumerire; profesoara Alis, o femeie depresivă ce spune lucruri nepotrivite; Gheorghiță, un băiat muncitor, dar cam îndepărtat de realitate și tot așa. Miezul însă rămâne Mioara Singurelu, pe care cititorul o urmărește pe tot parcursul cărții. Gândurile acesteia, acțiunile, dar și modul în care interacționează cu alții o fac un personaj bine conturat.
Anul acesta mi-am propus să citesc autori români contemporani, deoarece cred cu tărie că în România de azi există cărți bune, iar Tovarășa Singurelu mi-a întrecut așteptările. Când am început să o citesc, aveam un singur gând: „te rog, fii o carte bună, care să îmi placă”. Și așa a fost - acțiune dinamică, personaje interesante, reale, un limbaj potrivit. Cred că limbajul a fost elementul care mi-a plăcut cel mai mult - un limbaj natural, care a conturat personajul. Înjurături, dezacorduri, glumițe - totul ca în realitate, fără menajamente pentru cititor (pentru acel cititor sensibil, care nu suportă înjurături - adică felul în care vorbește omul în realitate - în opere literare). 
Tovarășa Singurelu are potențial și cred că merită mult mai multă expunere. Consider că pentru generația mai în vârstă, cea care a prins regimul Marelui Conducător, ar fi o lectură mai palpitantă decât a fost pentru mine, deoarece sunt sigură că anumite elemente îmi scapă, dat fiind faptul că nu am trăit în acei ani.
Finalul, deși pe moment m-a dezamăgit, la o examinare mai amănunțită, a fost mai mult ca potrivit; cred că a fost cea mai bună variantă din toate cele posibile și i-a conferit romanului un farmec aparte.
Cartea de debut al domnului Dorin Radu ajunge în lista de lecturi favorite ale anului 2017; nu știu dacă autorul mai plănuiește să scrie ceva în viitorul apropiat, dar cu siguranță aș mai citi ceva semnat de dumnealui.

22 de comentarii:

  1. Să știi că mie chiar îmi plac cărțile care abordează astfel de teme, îmi place să citesc despre regimurile totalitare, deși istoria nu a fost punctul meu forte :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și mie, din când în când, mai ales dacă sunt dinamice :)

      Ștergere
  2. Interesant, nu am citit astfel de cărţi ce fac referire la acea perioadă deoarece nu am trăit-o, dar mă atrage gândul ca pe viitor o fac.

    RăspundețiȘtergere
  3. Captivanta recenzie. Am sa o caut cu siguranta

    RăspundețiȘtergere
  4. Lista cu cărţid e citit tocmai ce s-a mărit! Oare când să am timp să e citesc pe toate :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu mă întreb același lucru... am atâtea volume care stau și așteaptă de ani de zile =))

      Ștergere
  5. Mi-ar placea sa citesct un astfel de subiect. Cu prima ocazie, o s-o adaug si eu.

    RăspundețiȘtergere
  6. Fac parte din generatia mai coapta si am prins-o pe viu pe aceasta tovarasa de la UTC, asa ca imi doresc sa citesc cartea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper să îți placă, mai ales dacă zici că ai prins perioada respectivă :)

      Ștergere
  7. Interesant subuectul. Imi plac cartile care nu au un final previzibil, asa ca si eu ii voi acorda atentie pe viitor ^_^

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o carte realistă, dar asta nu-i taie din farmec. Mie finalul mi-a plăcut foarte mult :)

      Ștergere
  8. Imi place foarte mult modul in care ai scris recenzia. Nu stiu daca as reusi sa citesc aceasta carte pana la capat, nu pare a fi genul meu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc Cătălina; așa e, fiecare e cu gusturile proprii în materie de lectură :)

      Ștergere
  9. am citit cartea si mi-a placut foarte mult!!!Dorin chiar e talentat si astept cu nerabdare urmatoarele lui carti!

    RăspundețiȘtergere
  10. O carte interesanta dar nu atat de interesanta sa ma atraga sa o citesc in perioada urmatoare. Am prins ceva din perioada dictaturii si nu tin mortis sa imi aduc aminte de ea :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu prea am citit cărți cu o astfel de tematică și probabil de aceea mi-a plăcut, că a fost ceva nou pentru mine (și bine scris) :)

      Ștergere