joi, 30 ianuarie 2020

Recenzie literară: Pe pământ suntem strălucitori o clipă de Ocean Vuong (2019)

Am atâtea lucruri să-ți spun, Ma. Am fost suficient de nătâng cândva să cred în puterea cunoașterii de a limpezi, însă unele lucruri sunt atât de voalate, sub straturi de sintaxă și semantică, sub zile și ore, nume uitate, salvate și lepădate, încât simplul fapt de a ști că rana există nu ajută cu nimic la revelarea ei. 

Nu știu ce spun. Bănuiesc că vreau să spun că uneori nu știu ce sau cine suntem. Zile în care mă simt om, și alte zile în care mă simt mai degrabă un sunet. Ating lumea nu ca mine însumi, ci ca un ecou al celui care am fost. Mă auzi acum? Mă citești?

Erau culori, Ma. Da, simțeam culori când eram cu el. Nu cuvinte - ci umbre, penumbre.

Îți amintești cea mai fericită zi din viața ta? Dar cea mai tristă? Te-ai întrebat vreodată dacă tristețea și fericirea se pot amesteca pentru a alcătui un sentiment mov-închis, nici bun, nici rău, ci remarcabil prin simplul fapt că nu a trebuit să trăiești nici de-o parte, nici de cealaltă?

Se spune că un cântec poate fi un pod, Ma. Dar eu spun că e și pământul care ne ține. Și poate cântăm ca să nu cădem. Poate cântăm ca să ne ținem.

Nu e o întâmplare, Ma, că virgula seamănă cu un făt - acea curbă a continuității. Cu toții am fost cândva înăuntrul mamelor noastre, rostind, cu întreaga noastră ființă curbată și tăcută, mai mult, mai mult, mai mult. Insist: faptul că suntem vii este suficient de frumos pentru a fi demn de a fi reprodus. Și ce dacă? Și ce dacă tot ceea ce-am făcut cu viața mea a fost să o înmulțesc?

duminică, 26 ianuarie 2020

Cele mai bune cărți citite în 2019

Dacă ar fi să vorbim despre cărți, privind în urmă, 2019 a fost un an cât se poate de frumos. Am citit volume surprinzătoare, am descoperit autori noi, mi-am permis să abandonez cărți care nu meritau timpul meu, deși în alți ani mă ambiționam cu înverșunare să termin orice carte începută.


 Și ca să nu lungesc această postare prea mult, vreau să menționez cele mai bune cărți citite în 2019, în ordine cronologică:

De ce fierbe copilul în mămăligă de Aglaja Veteranyi:


Pachinko de Min Jin Lee:


Casa de la Riverton de Kate Morton:


Nono de Renata Carageani:


Șoseaua Jellicoe de Melina Marchetta:


The Travelling Cat Chronicles de Hiro Arikawa:


Casa de la marginea nopții de Catherine Banner:


Winternight Trilogy de Katherine Arden (Linkurile pentru recenziile celorlalte două cărți le găsiți în primul comentariu de la videoclipul de mai jos):


The Seven Husbands of Evelyn Hugo de Taylor Jenkins Reid:


Prima iubire de Ivan Turgheniev:


Confesiunile unei măști de Yukio Mishima:


Un erou al timpului nostru de Mihail Lermontov:


Acolo unde cântă racii de Delia Owens:


Scrisorar de Mihail Șișkin:


Jucătoarea de Go de Shan Sa:


Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr:


Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert:


Împărăteasa Orhidee de Anchee Min:


Fata de la Savoy de Hazel Gaynor:


Acestea au fost cele mai frumoase lecturi ale anului 2019. Și pentru că ne-am strâns peste 1000 de iubitori de lectură pe canalul meu de Youtube, urmează să organizez un giveaway în viitorul apropiat, așa că fiți cu ochii pe conturile mele de social media (menționate în dreapta sus pe blog).
Care au fost cele mai memorabile cărți citite de voi în 2019?

joi, 23 ianuarie 2020

Recenzie literară: Sala de bal de Anna Hope (2016)

 Începu să bage de seamă lucruri peste care înainte trecea cu vederea:strălucirea frunzelor noi ale bătrânului stejar; felul în care rândunelele se înălțau spre soare, mai sigure de ele acum, și se scăldau în lumina lui, cu piepturile sclipind argintii, împletind și țesând raze. Nu i se părea drept ca el să vadă acele lucruri, și ea, la fel ca celelalte femei, nu.


Își închipui că ea l-ar pofti să intre în casă și s-ar întinde amândoi pe pat.[...] Că i-ar povesti în șoaptă la ureche toate câte le văzuse în preumblările lui. Cum uneori frumusețea vieții și a lumii îl lovea asemenea unei fierbințeli, dar cum era amestecată cu ură și denaturată de ea. 

joi, 16 ianuarie 2020

Recenzie literară: Ultima dorință de Andrzej Sapkowski (1993)

Ultima dorință de Andrzej Sapkowski este un volum ce aduce în fața cititorului o lume fantastică, fascinantă, plină de tot felul de creaturi: vampiri, spirite, ființe din alte lumi, prințese cu puteri nimicitoare, monștri seducători, obiecte ce au suflet, prezențe ce se adeveresc a fi altceva decât  ce pretind să fie. Andrzej Sapkowski reușește să creeze o lume inedită, plină de simboluri și elemente din folclorul slavic plasate cu dibăcie în acțiune, transformând astfel cartea într-o lectură pe care o parcurgi cu cel mai mare drag.


Primul roman din seria The Witcher a fost o lectură antrenantă, cu un protagonist pe care l-am îndrăgit de la bun început și care are multe trăsături de caracter admirabile. Ideea de magie și împletirea acesteia cu lumea umană este bine reprezentată, iar elementele de folclor și mitologie slavică au fost ingredientele mele preferate din carte.

sâmbătă, 11 ianuarie 2020

Recenzie literară: Regina fără regat (Făpturile văzduhului, #3) de Holly Black (2019)

Într-un univers unde totul devine magie la atingerea regelui, oamenii sunt doar niște marionete, animăluțe de companie sau jucării pentru cei mai puternici - făpturile văzduhului. Dar Jude Duarte, răpită din lumea oamenilor și adusă cu forța în acest regat, este o luptătoare. Se ridică în picioare și îi face față prințului, apoi regelui - lui Cardan, poporului său și inamicilor ce încearcă să-i găsească punctul slab.
 
 
Dacă în Prințul nemilos și Regele malefic Jude descoperă lumea în care e forțată să trăiască și o supune propriei voințe, în Regina fără regat lucrurile se complică: exilată în lumea oamenilor, fata nu-și mai găsește locul și înverșunată, decide să-și înfrunte soarta.
 
 
Regina fără regat de Holly Black încheie trilogia Făpturile văzduhului și a fost o plăcere să aflu cu ce se termină povestea unei muritoare foarte încăpățânate. Recomand seria pasionaților de YA și Fantasy.

joi, 2 ianuarie 2020

Recenzie literară: Fata de la Savoy de Hazel Gaynor (2016)

- Lucrurile sunt foarte simple: o persoană poate să fie nepunctuală sau dezordonată, însă dacă vrea să se descurce în viață, în mod cert nu poate să aibă ambele metehne.

Dansul ar trebui să fie la fel de natural ca inspirația și expirația. Ar trebui să fie ca cititul unei cărți; nu citești fiecare cuvânt pe litere, ci te pierzi printre propoziții, paragrafe și capitole, până când te transpui cu totul într-un alt loc.


Ne grăbim mereu să ajungem undeva, ne gândim la ce urmează, fără să observăm ce ni se întâmplă acum. Viața nu ni se întâmplă, dragule, trebuie să o facem noi să se întâmple. Nu sta acolo să te întrebi „ți ce fa vi dacă”. 

Uneori, visurile noastre devin realitate. Alteori, ne înspăimântă și ne frâng inimile. Alteori trebuie să le dăm drumul. Acesta este mersul lucrurilor. Aceasta este calea celor care pleacă în căutarea aventurilor.



Teddy spunea cândva că viața este la fel de fragilă precum aripa unui fluture și că trebuie să ne purtăm cu grijă cu ea. Uneori stă de bună voie în mâinile noastre, alteori zboară pe lângă noi, dar în cele din urmă - indiferent de distanță și de complicațiile care se ivesc - lucrurile pe care le iubim cu adevărat se vor întoarce întotdeauna.

miercuri, 1 ianuarie 2020

Bilanț literar: Decembrie 2019

 S-a terminat un alt an, s-a terminat un deceniu și parcă abia ieri scriam primul Bilanț literar. Dar iată-ne, într-un an deosebit, 2020, pe care vreau să-l celebrez, printre altele, cu lecturi dosebite.

Contrar altor ani, când mă ambiționam să citesc cel puțin 100 de cărți - și, de obicei, reușeam - în 2020 îmi propun să citesc 53; 53, dar care să merite tot timpul meu. Să revenim însă la ultimile lecturi ale lui 2019.


Regina fără regat de Holly Black - volumul care a încheiat trilogia Făpturile Văzduhului. Am avut așteptări foarte mari, dar care nu s-au adeverit. E vina mea că m-am ambalat atât, voind să aflu cu ce se termină povestea unei muritoare, Jude Duarte, și a unui nemuritor - Regele Cardan.


Dacă primele două volume - Prințul Nemilos și Regele Malefic - au avut o poveste bună și o dezvoltare a personajelor credibilă, în volumul de față totul pare grăbit, ceea ce a atenuat din plăcerea lecturii. Voi adăuga recenzia completă aici când va fi postată pe canalul meu de YouTube.

Mâna stângă a întunericului de Ursula K. Le Guin -  mi-am dorit de o veșnicie să citesc ceva semnat de autoare. Romanul de față descrie călătoria unui muritor în spațiu și întâlnirea acestuia cu membrii unei societăți unde limita dintre bărbat și femeie este ștearsă; unde individul nu se identifică drept reprezentantul unui sex, ci o ființă integră, capabilă să ia forma pe care și-o dorește. Deși mi-a plăcut premisa, pe la jumtatea cărții mi-am dat seama că acțiunea se îndreaptă spre nicăieri - că nu se va întâmpla nimic extraordinar, că totul va fi o poveste ce a stagnat. Deși dezamăgită de volumul de față, nu vreau să renunț încă la această scriitoare, așa că în anul care tocmai și-a făcut apariția voi mai citi neapărat ceva semnat de Le Guin.


Colonelului n-are cine să-i scrie de Gabriel Garcia Marquez - mi-a fost nespus de dor să mă reîntâlnesc cu acest autor. Micro-romanul urmărește viața unui colonel căruia i se promite o pensie ce tot întârzie să apară, iar omul trăiește într-o sărăcie crasă.


Deși nu e o lucrare ce cuprinde prea multe elemente de realism magic, mi-a plăcut și o recomand fanilor lui Marquez.


O zi de decembrie de Josie Silver - o lectură mai mult decât potrivită pentru această perioadă. Laurie e o femeie ce se îndrăgostește la prima vedere de un necunoscut, ca peste un an să-l cunoască drept noul iubit a celei mai bune prietene.


Un roman de dragoste cu o poveste ce durează mai mulți ani, O zi de decembrie nu te pune pe gânduri și nu-ți dă lecții de viață, dar te distrează.


Love Her Wild de Atticus Poetry, un volum de poezie pe care l-am ales pentru Goodreads Choice Awards 2019. Nu sunt fana poeziei moderne, dar mi-au plăcut câteva idei apărute în aceste pagini.


The Railway Children de Edith Nesbit - o poveste pentru copii, singura - din volumul meu preferat din biblioteca mea - pe care nu am citit-o. Este vorba despre copiii unei familii și modul în care aceștia se împrietenesc cu anumiți oameni după ce tatăl lor este învinuit de o faptă pe care nu a comis-o. Dacă eram mai mică, poate că lectura m-ar fi încântat mai mult, dar la vârsta asta, nu am putut să o apreciez la adevărata ei valoare.

Basic Korean. A Grammar and Workbook de Andrew Byon - am început să studiez coreeana din curiozitate și din dorința de a fi capabilă să citesc caracterele din alfabetul lor. Mica mea escapadă în lumea unei limbi străine s-a soldat cu lecturarea acestui manual, foarte util, de altfel, și exerciții în aplicația Duolingo. Deși nu acoperă neapărat toată partea de gramatică a limbii coreene, manualul de față este perfect pentru cineva care vrea să învețe limba, fără a fi presat de timp sau de împrejurări.


Împărăteasa Orhidee de Anchee Min - o carte tulburătoare despre viața unei fete simple devenită împărăteasă. Greutățile prin care trece, impedimentele venite din partea acelora mai sus poziționați decât ea, dar și voința de fier de care dă dovada protagonista sunt esența acestei cărți.


 O recomand dacă vă interesează China Imperială.


Fata de la Savoy de Hazel Gaynor, un volum pe care l-am primit cadou de la Act și Politon, este volumul ce încheie lista mea de lecturi din 2019. Cu o poveste fascinantă despre anii 20 ai secolului trecut, vise devenite realitate, răni vechi și greu de tămăduit, Fata de la Savoy este volumul pe care l-aș recomanda firilor romantice și sensibile.


Așa arată lecturile lui decembrie din 2019. Voi ce ați mai citit? Care au fost cărțile ce v-au impresionat? Care au fost lecturile ce nu v-au dat pe spate în 2019? Un an minunat să aveți, din toate punctele de vedere!