luni, 31 octombrie 2022

Bilanț literar: Octombrie 2022

 Salutare!

Octombrie a fost o lună caldă, în care am citit mai mult decât credeam că voi face. În prima jumătate nu am avut deloc chef de citit, dar am recuperat, oarecum, pe parcurs. De altfel, am observat și o schimbare în tabieturile mele - nu am mai putut citi mai multe cărți simultan, cum obișnuiesc de ani buni. Dar poate că schimbarea e ceva de ce aveam nevoie - e un farmec aparte în a te dedica sută la sută unei singure povești.

Zborul albinelor de Sofia Segovia este, indubitabil, una dintre cele mai bune cărți citite de mine anul acesta. M-am reîntâlnit cu realismul magic, m-am îndrăgostit din nou de acest element literar, am savurat fiecare propoziție.

Povestea în totalitate m-a marcat, intrigat, întristat, dar m-a și făcut să simt că în lumea asta există o multitudine de istorii și vieți despre care habar nu am, ce curg după un alt timp, într-un alt ritm, creionând o realitate aparte.

Somn ușor, vise plăcute! este un volum semnat și ilustrat de către Kristina Andres, despre prietenia între un iepure și un vulpoi, care nu pot să adoarmă dacă nu-și spun reciproc noapte bună. O serie de istorisiri simpatice, numai bune de citit celor mici înainte de culcare.


Regatul pernelor încâlcite este o povestioară tare aiurită - în cel mai bun sens al cuvântului - semnată de Bogdan Tiberiu Dumitrescu și ilustrată de Adela Maria Calistru. Creionează o poveste nu tocmai obișnuită despre o prințesă - care trebuie să salveze regatul, dar se adeverește a fi o prințesă cum nu te aștepți. Tare simpatică a fost povestea, iar ilustrațiile au subliniat aiureala istorisirii.


Marea, dimineața de Margarent Mazzantini este un volum scurt, dar emoționant. Relatează povestea a două destine - cel al mamei și al copilului, care fug de război, plecând din deșert în căutarea mării - și cel al adultului care se află pe celălalt mal, observând valurile de imigranți.


Este o carte despre ce înseamnă să fii om, despre visurile pe care le ai în cele mai negre clipe, despre repetitivitatea istoriei.

Once Upon a Broken Heart de Stephanie Garber este un volum pe care am vrut să-l citesc de foarte mult timp, dar așteptam să fie terminată duologia (jokes on me, autoarea s-a gândit să o facă trilogie, lucru ce am aflat când am terminat cartea, asta e). După evenimentele din Caraval, cititorul o urmărește de data asta pe Evangeline, o fată ce crede în iubire și în finaluri fericite, însă viața îi aduce o surpriză neplăcută. 

Setată pe a-și readuce iubirea vieții sale în viața ei, Evangeline încheie un pact cu Prințul Inimilor, Jacks, însă pactul are un preț mult prea mare, iar fata se trezește într-o aventură pe care nu și-a dorit-o.

Ultimul gambit încheie seria Jocurile Moștenirii, semnată de Jennifer Lynn Barnes și eram tare curioasă să aflu cu ce se termină povestea. 

Autoarea a anunțat că urmează să continue aventura fraților Hawthorne - practic, din trilogie seria asta se transformă cel puțin în tetralogie, dar eu nu voi continua lectura. Consider că povestea lui Avery a avut un final bun și restul mi se pare o scriitură forțată, doar pentru că seria e populară și publicul cere mai mult (în special #TeamGrayson).

Iernile sufletului de Katherine May este o carte domoală, care te invită la introspecție. Autoarea se îmbolnăvește și astfel este nevoită să-și oprească viața, să facă un pas în spate, să își revizuiască visele, aspirațiile și așteptările de la viață. Forțată să coboare din roata în care a alergat ani la rândul, autoarea începe să se obișnuiască cu noua ei realitate, împărtășind experiențele despre aceasta.

Mi-a plăcut mult scriitura, unele etape din existența autoarei, felul în care luptă într-un mod deloc agresiv cu adevărurile crunte. Totuși, au fost și suficiente pasaje unde autoarea se exteriorizează și sunt aspecte în personalitatea ei care o creionează în culori sumbre, iar eu nu am rezonat cu ideile și concepțiile pe care le promovează în ceea ce privește maternitatea și viața de familie, în general.


12 luni magice de Katerina Kulik, volum ilustrat de Natalia Șerstiuk, este o poveste despre câțiva prieteni, care trăiesc în pădure și se bucură de tot ceea ce are de oferit fiecare lună din an. Scriitura e simpatică, iar modul în care autoarea îndeamnă cititorul să vadă frumosul în viața de zi cu zi este înduioșător.

Tare mi-a plăcut de protagonistul din Incredibilul Sylvester, scris și ilustrat de Dana Kaveli - un șoricel care vrea să fie acceptat de către societate și care-și găsește pasiunea în cântatul la vioară. E genul de carte ce te face să crezi că binele încă există și că se ascunde în cele mai banale lucruri.


The Ballad of Never After de Stephanie Garber este continuarea poveștii din Once Upon a Broken Heart. Odată ce Evangeline descoperă minciuna lui Jacks, e decisă să se îndepărteze de acesta, dar un pericol nou planează asupra ei și atunci fata trebuie să aleagă între două rele. Mi-a plăcut mult povestea, ritmul acesteia, dinamica, dar și construcția și evoluția personajelor.

Abia aștept să apară și continuarea - probabil că va fi cea mai râvnită carte a lui 2023.

Luna asta nu s-a lăsat fără cărți abandonate, din păcate. Prima a fost Fiica zeiței lunii de Sue Lynn Tan - o repovestire a unei legende chinezești, despre zeița lunii. Deși premisa a sunat foarte bine, scriitura a lăsat de dorit: protagonista e progresistă, feministă și mult prea modernă pentru contextul în care are loc acțiunea, e fadă și lipsită de judecată, iar lipsa ei de motivație de a lupta pentru ce a zis că are de gând să lupte m-a făcut să abandonez povestea.

Icebreaker de Hannah Grace trebuia să fie un cute sports romance despre un jucător profesionist de hochei și o patinatoare. Din păcate, limba română nu are un cuvânt echivalent cu englezescul cringe pentru a descrie calitatea dialogurilor și personalitățile protagoniștilor, care au fost sub orice critică - scriitură slabă, personaje care se comportă de parcă ar avea cu vreo 15 ani mai puțin, glorificarea unui comportament iresponsabil și infantil. Nu a fost pentru mine.

Acestea sunt lecturile din octombrie și sunt curioasă ce ați mai citit, ce v-a încântat, ce v-a întristat, ce ați abandonat?

joi, 27 octombrie 2022

Recenzie literară: Pulbere de stele de Neil Gaiman (1997)

 Tristran, un tânăr de optsprezece ani, locuiește în Satul Zidului, un loc mic și liniștit aflat la periferie cu o altă lume. Tânăr și îndrăgostit, Tristran îi promite fetei pe care o iubește că-i va aduce steaua pe care cei doi au văzut-o căzând undeva dincolo de Zid. Timp de sute de ani, Zidul a fost păzit și accesul dincolo de cărămizile acestuia se permitea o dată la nouă ani, când se organiza un bâlci, însă Tristran ascunde un secret pe care puțini îl știu și astfel, dornic să cucerească inima Victoriei, se aventurează în Țara Zânelor. Ce nu știe Tristran este că steaua căzătoare atrage atenția nu doar unui tânăr îndrăgostit, ci și unor forțe malefice, care pot controla lumea.

Pulbere de stele este o poveste dinamică, plină de imagini desprinse din alte lumi, unde magia plutește în aer și mereu se întâmplă ceva inexplicabil. Povestea curge de la sine, iar numeroasele fire narative se întrepătrund abil, astfel încât mereu știi unde lași un personaj atunci când te întorci la el.

marți, 25 octombrie 2022

Am scris un nou roman - Străjerul Nopții de Mangan

 Dacă mă urmăriți pe canalele mele de Social Media (aveți linkurile în dreapta), ați observat că la mijlocul lui octombrie, mai exact pe 14, s-a lansat noul meu roman, Străjerul Nopții de Mangan. Ideea în sine mi-a venit spontan, la fel și titlul - de obicei, proiectele mele care vin „la pachet” cu titlul sunt acelea la care lucrez intens. Proiectele „nenumite” așteaptă cuminți în foldere, până când îmi vine și titlul :)

Să ne întoarcem la Străjerul Nopții de Mangan - e un roman Fantasy, cu elemente de Romance, stand alone, ceea ce înseamnă că nu e parte dintr-o serie și nu va avea o continuare. E un roman drag mie și sper să vă bucure la fel de mult cât m-a bucurat pe mine în perioada scrierii.

Synopsisul îl las mai jos:

Atunci când blestemele aruncate de Mira se adeveresc, totul în jurul ei se năruie.

O promisiune făcută pe patul de moarte trebuie îndeplinită și fata pleacă într-o călătorie pe care nu o poate duce la bun sfârșit de una singură.

Aventurându-se într-o lume interzisă, ce se deschide dincolo de hotarele cunoscute oamenilor, Mira îl întâlnește pe Străjer, care încheie cu ea un pact: viața tinerei pentru îndeplinirea promisiunii.

Dar Străjerul nu este ceea ce pare; călătoria, începută sub o stea nefastă, o va duce pe Mira spre inima tărâmurilor, spre existența creaturilor venite din Întuneric și spre propriile frici.

Nimic nu este simplu într-o lume în care oamenii sunt efemeri, iar Mira va descoperi că prețul pe care trebuie să-l plătească pentru pactul încheiat este mult, mult prea mare…

Romanul poate fi procurat de aici și-l puteți adăuga pe lista de TBR, să-i oferiți recenzii și note pe Goodreads și pe Storygraph.

joi, 20 octombrie 2022

Recenzie literară: Mici focuri pretutindeni de Celeste Ng (2017)

Familia Richardson locuiește într-un orășel idilic, Shaker Hights, unde totul funcționează după reguli, oamenii sunt corecți, ordonați, generoși, ospitalieri și nimic nu poate distruge această orânduială. Elena Richardson, care de mică știa cum urmează să i se desfășoare viața, este dată peste cap atunci când acceptă să închirieze o proprietate unei mame singure și fiicei acesteia. Mia Wareen este fotograf și lucrează cu jumătate de normă unde apucă, iar fiica ei adolescentă, Pearl, ajunge să se împrietenească cu copiii familiei Richardson, petrecând mult timp în compania acestora. Din motive necunoscute Elenei, toții copiii Richardson sunt atrași de noii lor chiriași, iar misterul din jurul trecutului Miei o deranjează pe doamna Richardson. 

Mi-a plăcut mult să urmăresc povestea unui orășel prin intermediul personajelor sale - a copiilor și a adolescenților, care, pe de o parte, trăiesc după regulile adulților, dar care ajung să ia decizii ce le schimbă viața. A adulților ce simt nevoia să schimbe lumea după propria viziune despre realitate, refuzând sau de-a dreptul obligându-i pe cei din jur să se supună regulilor create de ei. 

joi, 13 octombrie 2022

Recenzie literară: Mici favoruri de Erin A. Craig (2021)

 În Amity Falls, un orășel izolat de restul lumii, oamenii trăiesc într-o armonie perfectă. Ellerie Downing, alături de tatăl ei, se îngrijește de albine și nimic nu pare să prezică schimbarea ce urmează să vină. Timp de zeci de ani, așezarea a fost izolată de restul lumii, iar pentru a supraviețui, anual oamenii din Amity Falls pleacă în orașele mai mari, printr-o trecătoare în pădure, pentru a face schimb de bunuri. Pădurea este un loc sumbru și plin de mistere și mai ales de pericole despre care își amintesc numai bătrânii, însă un eveniment groaznic scutură comunitatea din încheieturi: o caravană plecată după provizii nu se mai întoarce, lucruri ciudate încep să se întâmple în oraș, iar Ellerie simte cum viața începe să se năruie.

Erin A. Craig scrie foarte captivant, arătând o lume restrânsă, dar plină de secrete, prin intermediul unei adolescente. Mi-a plăcut mult cum a construit-o pe Ellerie și familia acesteia, dar în special, am apreciat dinamica relațiilor interumane, fluctuarea acestora. Felul în care Ellerie relaționează cu fratele ei geamăn, Sam, a fost una fascinant de urmărit, pentru că cele două personaje suferă schimbări majore, fiecare urmând un drum pe care nu îl prevezi la începutul narațiunii.

joi, 6 octombrie 2022

Recenzie literară: Surorile Hollow de Krystal Sutherland (2021)

Surorile Hollow de Krystal Sutherland e un roman întunecat, plin de mistere de-a dreptul lugubre. Autoarea știe să creeze suspansul și să construiască atmosfera - una malefică, întunecată. Am apreciat cum a fost construit firul narativ, dar și felul în care se desfășoară căutările lui Gray.


Am apreciat versatilitatea de care dă dovadă autoarea, demonstrând că poate scrie nu doar o carte despre depășirea fricilor, cât și o carte despre secrete de familie, blesteme vechi, mistere bine păzite, inimi negre și pline de răzbunare.

sâmbătă, 1 octombrie 2022

Bilanț literar: Septembrie 2022

Salutare!

Luna septembrie a început destul de prost la capitolul lecturi - nu știu dacă am fost vreodată într-un reading slump atât de sever! Cu toate acestea, am reușit să citesc câteva cărți despre care vreau să vă vorbesc mai jos.


Camerista de Nita Prose - un thriller (sau cel puțin, asta se vrea a fi) - o carte pe care am citit-o greoi, pentru că deseori nu se întâmpla mai nimic, iar autoarea a făcut o ciorbă destul de ciudată spre final. Am spus mai multe în recenzia de pe blog.


Cazul inimii furate de M. K. Lynn, primul vomul din seria Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris m-a surprins plăcut. Am avut ocazia să citesc un ARC și m-am distrat urmărind evenimentele. Recenzia mea o găsiți tot pe blog.


Domnița lacului de Andrzej Sapkowski încheie povestea din ciclul Witcher, fiind un volum extraordinar de dezamăgitor pentru o serie atât de promițătoare.
Personaje importante au murit doar pentru a șoca. Femeile în continuare se urăsc între ele și creează un Consiliu unde să își arate cât de scumpe le sunt hainele și cât de frumoase sunt ele, denigrându-le pe cele din jur. Bărbații sunt obsedați de atrocitatea războiului.
Ciri e brusc o călătoare în timp și lumi; Yennifer devine un cal de bătaie; Geralt e mut mai tot timpul.
Alegerea autorului, de a nara povestea din viitor prin intermediul a două personaje de care sincer nu-mi pasă, personaje care încearcă să separe mitul de realitate, a îngreunat foarte mult lectura.
Finalul... tot ce pot să spun e că mi l-am imaginat pe autor dând a lehamite din mână, pentru că efectiv s-a săturat de personajele sale. Pe principiul merge și așa.

Prima carte abandonată pe semptembrie a fost Cartea Blestemelor de Andrei Ruse. Din păcate, nu m-am înțeles cu stilul (mult prea arhaic) de scriere și în primele 60 de pagini nu s-a întâmplat mai nimic. Îmi place cum scrie autorul, am mai citit ficțiune semnată de Andrei Ruse, dar Cartea Blestemelor (deși mi-am dorit foarte mult să fie pe placul meu) nu m-a convins.


Surorile Hollow de Krystal Sutherland e un roman întunecat, plin de mistere de-a dreptul lugubre. Autoarea știe să creeze suspansul și să construiască atmosfera - una malefică, întunecată. Am apreciat cum a fost construit firul narativ, dar și felul în care se desfășoară căutările lui Gray.


Mi-a plăcut modul în care autoarea a modelat personajele - a fost ușor să mă conectez la trăirile acestora, să fiu empatică, să încerc să înțeleg punctul lor de vedere. Cele trei surori sunt foarte diferite, fiecare având o personalitate complet aparte, iar legătura strânsă între ele, aproape paranormală, a fost un aspect pe care l-am apreciat în narațiune.

Mici focuri pretutindeni de Celeste Ng este un roman ce explorează teme precum familia, rasa, apartenența la o comunitate, relația mamă-copil, dar și ce înseamnă să fii o mamă bună sau o mamă rea. Argumentele aduse de cele două tabere - părinții adoptivi, îndestulați, dar care nu sunt chinezi și mama biologică, o imigrantă săracă, dar care-și iubește cu ferocitate copilul - sunt valide și pe tot parcursul romanului te întrebi cine are dreptate în toată situația asta.

Mici favoruri este un ya sumbru, un adevărat thriller cu tente gotice. Viața izolată a unei comunități, unde străinii nu apar decât rareori, familiile se cunosc de generații întregi și se ajută reciproc în orice împrejurare, începe să se schimbe treptat. Ellerie, care e mult prea matură pentru vârsta pe care o are, e nevoită să devină adult peste noapte și să urmărească, oarecum neajutorată, cum oamenii din jur se schimbă și lucuri necurate se întâmplă cu recoltele, animalele și sufletele acelora pe care îi considera prieteni. 

Erin A. Craig scrie foarte captivant, arătând o lume restrânsă, dar plină de secrete, prin intermediul unei adolescente. Mi-a plăcut mult cum a construit-o pe Ellerie și familia acesteia, dar în special, am apreciat dinamica relațiilor interumane, fluctuarea acestora. Felul în care Ellerie relaționează cu fratele ei geamăn, Sam, a fost una fascinant de urmărit, pentru că cele două personaje suferă schimbări majore, fiecare urmând un drum pe care nu îl prevezi la începutul narațiunii.

Pulbere de stele este o poveste dinamică, plină de imagini desprinse din alte lumi, unde magia plutește în aer și mereu se întâmplă ceva inexplicabil. Povestea curge de la sine, iar numeroasele fire narative se întrepătrund abil, astfel încât mereu știi unde lași un personaj atunci când te întorci la el.

Mi-a plăcut povestea țesută de Neil Gaiman - foarte colorată, pe alocuri chiar expresivă, iar fiecare pagină ascunde un mister nou, o creatură ce iese în calea protagoniștilor pentru a le schimba soarta. Firul romantic a fost cam sec, pentru că a apărut de nicăieri, iar pe alocuri acțiunea sare în față cu câteva luni sau săptămâni și lucrurile sunt cam grăbite.

Din păcate, nu s-a putut fără abandonuri. Am încercat să citesc Corabia magiei de Robin Hobb - formatul Armada e total nepotrivit pentru mine, așa că am trecut pe varianta audiobook, dar nici așa nu m-am înțeles cu stilul autoarei, povestea zici că bate pasul pe loc, așa că ne-am luat la revedere una de la cealaltă.

Ulise de James Joyce este un mare experiment, pe care eu nu am putut să-l urmăresc, și sincer, subiectele care sunt dezbătute mă plictisesc teribil, așa că am decis să mă opresc aici.


Inimă de cerneală de Cornelia Funke e tipul de carte care a început plictisitor și nimic nu s-a schimbat după câteva capitole - în plus, protagonista mi s-a părut foarte nesuferită, așa că nu am mai continuat povestea.

Acestea au fost cărțile lunii septembrie. Ce lecturi faine v-au bucurat în acest început de toamnă?