Recenzie literară: Orfanele de Alex Constantin Manea (2020)

 La vârsta de 105 ani, domnul Ștefan se stinge din viață, lăsând în urmă două fiice, Romina și Sanda. Două firi total opuse, cele două trebuie să își pună în ordine lucrurile și mai ales, gândurile, apropiindu-se și ele de finalul călătoriei. Nimeni nu s-a așteptat ca tatăl lor să trăiască atât, iar o viață îndelungată, plină de povești, le pune pe cele două surori în ipostaza de a-și revedea propriile vieți și realizări de-a lungul timpului.

Mi-a plăcut mult romanul, datorită unor personaje principale care știu că drumul lor ia sfârșit și fiecare gestionează în felul său îmbătrânirea și, mai ales, uitarea. Felul în care scrie autorul este unul plăcut, captivant. Povestea nu este alertă, iar tot ce se întâmplă are loc într-un fel de lentoare, însă Alex Constantin Manea are acel ceva în felul său de a scrie, care te ancorează în poveste și te face să citești în continuare, să afli ce se mai întâmplă.

Recenzie literară: Copacul dorințelor: Amintiri din copilărie de Mihai Mănescu (2022)

Copacul dorințelor este un volum care se citește repede și te duce, alături de Mara, în Humuleștiul lui Ion Creangă, în lumea copilăriei, așa cum aceasta este trăită de Nică - fără nicio grijă. Mara, care a trebuit să se maturizeze înainte de vreme, încearcă să recupereze timpul pierdut alături de copilul mereu pus pe șotii cum este Nică.

Subiectul nu este deloc unul ușor, iar autorul reușește să prezinte această realitate - a copiilor ce se luptă cu cancerul în ultimul stadiu - într-un mod complex, arătând perspectiva unui astfel de pacient. Copacul dorințelor este o carte ce aduce în atenția cititorilor conceptul de hospice și cum funcționează acesta, spunând, prin Mara, povestea fiecăruia dintre copiii care ajung mult prea devreme la capătul drumului.

Recenzie literară: Baltagul de Mihail Sadoveanu (1930)

Într-un sat de munte, Vitoria, soția oierului Nechifor Lipan, își așteaptă soțul, însă acesta întârzie să se întoarcă acasă și femeia intră la bănuieli. Plecat la Dorna pentru a vinde niște oi, Nechifor nu revine acasă atunci când trebuie, iar întârzierea lui inițial o sâcâie pe Vitoria, însă odată cu trecerea zilelor, femeia devine din ce în ce mai neliniștită, fiind sigură că ceva rău i s-a întâmplat soțului ei. Așa cum veștile despre Nechifor întârzie să apară, Vitoria este sigură că acesta a fost ucis și decide să plece pe traseul pe care l-a parcurs soțul ei pentru a descoperi adevărul. 

Baltagul de Mihail Sadoveanu este un roman cu elemente de epopee, protagonista - Vitoria Lipan - fiind un personaj mânat de un puternic simț al răspunderii, dar și de dorința de a descoperi adevărul. Pentru Vitoria, găsirea lui Nechifor este o datorie morală și femeia dă dovadă de o îndârjire mai rar întâlnită în ceea ce privește resursele pe care le îndreaptă spre descoperirea adevărului.

Recenzie literară: War Crimes de Christie Golden (2014)

Cele două facțiuni rivale, Alianța și Hoarda, se întâlnesc în Pandaria, tărâmul pe care l-au descoperit și pentru care au luptat, fiecare facțiune încercând să domine noul teritoriu. Motivul întrunirii este unul cât se poate de sumbru - procesul lui Garosh Hellscream, cel care până nu demult conducea Hoarda. Atrocitățile comise de acesta au zguduit nu doar facțiunea pe care a condus-o, ci și lumea întreagă, iar soarta fostului conducător urmează să fie pecetluită de procesul în care reprezentanții dragonilor de bronz, cei care pot manipula timpul, vin în ajutorul acuzatorilor și a apărătorilor deopotrivă. 

War Crimes de Christie Golden este acel gen de carte ce prezintă toate fețele unei situații, pornind de la acuzațiile aduse unui conducător care a considerat just să procedeze, de-a lungul timpului, așa cum a făcut-o, să ia deciziile pe care le-a luat, pentru a duce facțiunea sa spre noi victorii. Totodată, apărarea, care este formată din lideri ce nu aprobă deloc acțiunile lui Garrosh, trebuie să găsească acele mici victorii și gesturi care îi oferă credibilitate fostului conducător și să aducă în lumina publicului lucrurile bune pe care le-a făcut.

Romanul lui Christie Golden este unul dinamic și care urmărește cele trei piste ale unei situații: viziunea câștigătorului, viziunea aceluia care a pierdut și adevărul, care e mereu undeva la mijloc. War Crimes e un roman dinamic, din care cititorul află mai multe lucruri despre cei care conduc marile facțiuni, dar și despre soldații simpli sau civilii care ajung să facă parte dintr-un eveniment ce schimbă soarta universului. 

Mi-a plăcut mult antagonistul, Garrosh, care este un personaj complex și e devotat trup și suflet cauzei, pentru el, scopul scuzând mijloacele. Un conducător care face alegeri deloc simple, Garrosh este privit cu ură atât de Alianță, cât și de Hoardă, creaturile din Pandaria și proprii semeni. Totuși, dacă acuzația nu trebuie să se chinuie pentru a crea un caz solid împotriva fostului conducător al Hoardei, apărarea e nevoită să sape foarte adânc pentru a găsi acele lucruri și evenimente care să-l pună pe Garrosh într-o lumină bună.

Romanul este unul alert, informativ, potrivit pentru cititorii pasionați de universul WoW, dar și pentru cei cărora le plac poveștile cu antagoniști bine construiți și romanele în care personajele sunt mereu în căutarea adevărului.

Recenzie literară: Toate păcatele noastre de Mihail Victus (2021)

Toate păcatele noastre este un roman despre legăturile de familie, influența unei educații stricte, bazate pe religie, autocunoașterea și afirmarea sinelui. Acțiunea este observată strict din perspectiva Irinei, care se adeverește un narator bun, care nu ascunde nimic din trecutul ei și a lui Horia. 

Traumele prin care trec Irina și Horia, crescând, definesc esența lor și principiile lor de viață, fiecare dintre cei doi frați analizând diferit trecutul și stabilind limite privind relațiile lor cu alți oameni. Mi-a plăcut mult povestea relatată de Irina, dar și seria de întrebări ce apar pe parcurs, întrebări ce o macină și care o fac să chibzuiască, pe alocuri, dacă încrederea ei în Horia este una bazată pe rațiune sau doar pe atașamentul ei de soră.

Recenzie literară: Loveboat, Taipei (Loveboat, Taipei, #1 ) de Abigail Hing Wen (2020)

Loveboat, Taipei este, în primul rând, un volum despre identitate și despre regăsire. În America, Ever este o chinezoaică și părinții ei, care ar fi avut cariere bine privite în China, sunt nevoiți să muncească pe brânci pentru a o întreține pe ea și pe sora ei mai mică. În Taipei, Ever este văzută ca o americancă, pentru că nu vorbește limba și e clar că nu e din partea locului. Deși toată viața a fost privită ca o străină, în tabără Ever poate respira în liniște, pentru că nu e singura chinezoaică și are ocazia să cunoască tot felul de oameni ce sunt în aceeași poziție socială.

Frământându-se între datorie și vis, Ever încearcă să-și înțeleagă părinții și motivațiile lor, dar gustă și din libertatea oferită de o vară departe de casă, descoperind pe parcurs ce-și dorește, de fapt, cât de adânci îi sunt rădăcinile și ce își dorește de la viață.