joi, 18 iulie 2019

Recenzie literară: Stoner de John Williams (1965)

Într-o lume în care William Stoner ar fi trebuit să devină agricultor, acesta a descoperit literatura și a dedicat ei toată viața sa, devenind profesor universitar. Cu toate acestea, viața într-un mediu academic s-a adeverit a fi alta, diferită față de cea pe care o cunoaște majoritatea oamenilor care trec pragul unei instituții de învățământ superior.
Stoner de John Williams este un roman despre un șoarece de bibliotecă ce descoperă târziu pasiunile sale, dar li se dedică trup și suflet, chiar dacă asta înseamnă să se îndepărteze de oamenii ce-l înconjoară.

joi, 11 iulie 2019

Recenzie literară: Un artist al lumii trecătoare de Kazuo Ishiguro (1986)

Un artist al lumii trecătoare de Kazuo Ishiguro a fost un roman ca un portret: pe o pânză mare a unui popor au început să apară culori, evenimente și emoții, toate rotindu-se în jurul ființei umane, a imaginii în societate și a unui subiect crunt: războiul.
Matsuji Ono este un pictor apreciat înainte de intrarea Japoniei în Cel De-al Doilea Război Mondial, însă o dată cu terminarea conflictului, se trezește în mijlocul unui pustiu: dintr-un motiv pe care încearcă să-l înțeleagă pe parcursul romanului, toți prietenii săi rup orice relație cu el. Cu toate acestea, Ono are multe gânduri bune de transmis și multe adevăruri de ascuns...

sâmbătă, 6 iulie 2019

Recenzie literară: The Seven Husbands of Evelyn Hugo de Taylor Jenkins Reid (2017)

Evelyn Hugo, o vedetă a cinemaului din anii 50-80 ai secolului trecut, duce o viață izolată. Deși toată presa își are ațintită atenția asupra acestei femei, Evelyn o ignoră și alege să nu creeze nicio legătură cu oamenii din afară. Până în clipa în care decide să-și spună povestea vieții și să dezlege misterul din spatele celor șapte căsătorii pe care le-a avut de-a lungul timpului. 
Monique Grant este o jurnalistă mediocră, cu o carieră care se îndreaptă spre nicăieri și cu o viață personală inexistentă. După un eșec major, femeia este surprinsă de vestea că marea Evelyn Hugo vrea ca ea, Monique, să-i ia un interviu.
Legătura dintre cele două este una bizară, iar calea care o duce pe una spre cealaltă - foarte întortocheată. Recenzia mea pentru romanul The Seven Husbands of Evelyn Hugo/ Cei șapte soți a lui Evelyn Hugo de Taylor Jenkins Reid o găsiți mai jos :)

luni, 1 iulie 2019

Bilanț literar: Iunie 2019

 Bună!
Luna aceasta am început-o cu restanțele din luna aprilie; v-am mai spus în bilanțul anterior că în mai am avut un reading slump destul de serios, de aceea, nu am mai apucat să citesc mai mult din cele două cărți pe care le voi menționa mai jos. 


Prima carte începută în aprilie și terminată abia în iunie este Ceva în apă de Catherine Steadman. Este considerată a fi cartea verii (cel puțin, e cartea verii ce vine de la editura Nemira) și se axează pe povestea unui cuplu, care merg în luna de miere în Bora Bora și acolo găsesc ceva în apă, acest ceva punându-le la încercare nu doar relația, ci și viziunea asupra lumii și valorile morale.


 I-am făcut o recenzie pe blog unde puteți citi ce impresii mi-a creat această carte și care aspecte au fost mai evidente.


Căderea uriașilor de Ken Follett. Romanul acesta l-am citit foarte încet, pe de o parte, datorită reading slumpului, pe de altă parte, pentru că este o cărămidă de carte și este scris într-un stil destul de greoi. Căderea uriașilor este primul volum din Trilogia Secolului și înfățișează perioada Primului Război Mondial, cum a izbucnit acesta, cum s-a desfășurat și cu ce s-a terminat. Această relatare are loc prin intermediul a mai multor personaje, de origine diferită: englezi, germani, ruși, americani, ruși americanizați, făcând parte din pături sociale diferite, arătând atât perspectiva nobililor și a celora aflați la conducere, dar și a oamenilor din pătura de mijloc, muncitori și croitorese, indivizi cu o moralitate bine pusă la punct sau lichele. Romanul urmărește soarta acestor personaje și a familiilor lor în contextul conflictului principal, războiul, dar și a conflictelor de interese, ambiții, orgolii, dragoste și ură. Căderea uriașilor este un roman care nu merge citit reprede, dar care prin complexitatea sa oferă diferite perspective asupra societății vremii și a evenimentelor ce au avut loc. Nu știu dacă voi citi și celelalte două cărți, dar aceasta mi-a plăcut și multe dintre personaje au fost interesante.


Comoara din insulă de Robert Louis Stevenson este un volum pe care l-am ales datorită provocării literare despre care v-am vorbit aici. Vedeți în articol despre ce exact este vorba.
În Comoara din insulă, un adolescent se trezește cu un pirat la ușa casei sale; după câteva secrete împărtășite, omoruri meschine și comploturi eșuate, un grup de gentlemani se aventurează pe mare, în căutarea comorii ascunse de pirați pe o insulă. Este o carte-aventură, foarte captivantă, un clasic de care mi-a fost dor. Am avut cartea audio de aici, mi-a plăcut vocea naratoarei și vă recomand să vă uitați prin colecția lor, au destul de multe titluri clasice bune.


The Seven Husbands of Evelyn Hugo de Taylor Jenkins Reid este povestea vedetei de cinema ai anilor 50-80, Evelyn Hugo. Aceasta are o poveste a vieții interesantă, fiind căsătorită de șapte ori. Totuși, nimeni nu a reușit să afle adevărul din spatele acestor decizii până în clipa în care Evelyn, o doamnă în  vârstă de 79 de ani, nu solicită să fie intervievată de Monique Grant, o jurnalistă puțin cunoscută.


Mi-a plăcut mult cartea pentru că lucrurile iau o întorsătură la care nu mă așteptam. Evelyn are o voce caldă, însă nu omite niciun detaliu important din viața ei, chiar dacă acesta nu o pune în cea mai bună lumină. Vă voi vorbi mai multe despre acest roman pe canal și voi lăsa linkul aici când voi posta recenzia.

 
The Eyes of a Blue Dog de Gabriel Garcia Marquez. Acest autor este unul dintre preferații mei din toate timpurile și mi s-a făcut dor să citesc ceva semnat de el. The Eyes of a Blue Dog este o serie de povestiri scurte, unde tema principală este moartea. Mi-a plăcut să regăsesc stilul inconfundabil a lui Marquez în aceste pagini, personajele rupte dintr-o altă lume și jocul etern al irealului în realitatea de zi cu zi.


Secretul unei nopți de vară de Lisa Kleypas este primul volum din seria Wallflowers și o urmărește pe Annabelle Peyton, o tânără frumoasă și inteligentă, dar fără zestre, în căutarea unui soț de viță nobilă. În vânătoarea ei însă, apare Simon Hunt, un bărbat din pătura mijlocie, care îi pune bețe-n roate.
Romanul acesta l-am citit pentru că mi-am propus să citesc în fiecare lună câte un titlu mai vechi din lista mea de to-read; s-a adeverit a fi un roman din categoria Historical Fiction și Romance, însă acest lucru nu m-a deranjat. Relațiile dintre personaje se construiesc credibil, e bine reprezentată Anglia anilor 1840, când Vechea Anglie începe să cedeze normelor Noii Anglii și felul în care societatea percepe aceste schimbări. Seria Wallflowers este compusă din cinci volume, fiecare urmărind soarta unei domnișoare necăsătorite din anturajul de prietene a lui Annabelle, așa că iau în considerare posibilitatea de a continua seria atunci când vreau să citesc ceva ușor, drăguț și nepretențios.


Stoner de John Williams era pe lista mea de to-read de foarte mult timp. Și pentru că în luna aceasta mi-a venit pofta de cărți clasice, am ales acest titlu. Mi-a plăcut povestea - viața unui om și toate lucrurile banale care se întâmplă în jur - chiar dacă acțiunea a fost destul de lentă.


Este o carte despre muncă, despre pasiune și despre eșecul ce nu lipsește din viața omului. Voi vorbi pe canal despre roman în curând și voi adăuga aici recenzia la timpul potrivit.


Am citit și un volum de poezii de Evgheni Evtușenko, citite de către autor. Simțeam nevoia să citesc poezie și mi-au plăcut. Nu se numără printre poeții mei preferați, dar are o voce foarte indignată și puternică în versurile sale și dacă asta căutați în poezie, vă recomand.


Se pare că iunie este luna nostalgiilor - pe lângă dorul de clasici, s-a adăugat și dorul de Haruki Murakami. Am citit Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și anii săi de pelerinaj și dacă la început eram sceptică cu privire la subiect, spre final mi-a plăcut foarte mult acel sentiment de lipsă de finalitate a unei acțiuni. Romanul urmărește viața lui Tsukuru Tazaki și povestea prieteniei lui cu patru colegi din liceu, despre care nu mai știe nimic și decide să reia legătura. Stilul lui Murakami s-a regăsit și în acest volum, chiar dacă nu au fost la fel de multe elemente de ireal.


 Rămânem la scriitori japonezi și de data aceasta, am citit un roman semnat de Kazuo Ishiguro, Un artist al lumii trecătoare.


La fel ca Stoner, este un roman în care firul narativ aproape că nu se mișcă din loc, însă oferă o imagine de ansamblu asupra lumii din jur - Japonia anilor 40, imediat după război, atmosfera și gândurile oamenilor de rând cu privire la viața de zi cu zi și schimbările care au modelat națiunea. Kazuo Ishiguro are un stil de a scrie un pic mai greoi, însă merită să-l citiți.


Am citit și o povestire - Prima iubire de Ivan Turgheniev. Sunt familiarizată cu opera acestui scriitor, dar am vrut o lectură ușoară și scurtă și am ales acest volum de povestiri.

Am citit doar Prima iubire, unde este vorba despre un adolescent de 16 ani și o tânără de 21 de ani și dacă vreți să începeți să citiți literatura clasică rusă, vă recomand să începeți cu acest volum.

Un alt volum scurt pe care l-am citit luna aceasta este Cititorul de la 6:27 de Jean-Paul Didierlaurent, un volum destul de ciudățel. Este vorba despre un bărbat care muncește la o tipografie și tratează mașinăria de acolo ca pe o creatură vie. În fiecare dimineață, el merge cu transportul public și citește pagini răzlețe pe care le culege din acea mașinărie.
Prima jumătate mi-a plăcut, dar spre final mi s-a părut o carte nefinisată; nu se întâmplă nimic excepțional, personajul principal nu crește, bate pasul pe loc. Totuși, i-am dat 3 stele pentru idee și prima jumătate a cărțuliei.


Am citit și Evgheni Oneghin de Alexandr Pușkin. Este povestea vieții a lui Evgheni Oneghin și dragostea pe care i-o poartă Tatiana Larina, o tânără nobilă. Relația dintre cei doi este imposibilă, dar mi-a plăcut modul în care este reprezentată atmosfera și societatea din care cei doi fac parte.


Persuasiune de Jane Austen a fost un roman care m-a cam plictisit. Deși îmi era dor de niște clasici, stilul autoarei nu m-a convins.


În această lună, am reușit să abandonez o lectură de care mă țineam cu dinții - este vorba despre Cimitirul din Praga de Umberto Eco. Cu acest autor am o relație ciudată; fie-mi place o carte, fie nu. Am citit Pendului lui Foucault și mi-a plăcut nespus de mult; am citit Numele trandafirului și a fost o carte tare plictisitoare. În Cimitirul din Praga este vorba despre un bărbat care-și dă seama că e posibil să fie cineva care duce o viață dublă, însă nu-și amintește deloc momentele când se schimbă dintr-o persoana în alta. Din fericire, are un jurnal unde scrie despre aceste lucruri. Totuși, am abandonat lectura pentru că majoritatea acțiunii este, de fapt, un monolog al personajului despre anturajul său, despre iezuiți și masoni, conspirații, membri ai familiei cel puțin abuzivi, evenimente istorice ascunse în spatele unor persoane anonime. Cimitirul din Praga nu m-a captivat și am abandonat lectura; nu avea sens să mă privez de plăcerea de a citi altceva din cauza unei cărți care nu mă fascinează.

Acestea au fost lecturile lunii iunie. Voi ce ați mai citit?

joi, 27 iunie 2019

Recenzie literară: Prima iubire de Ivan Turgheniev (1860)

În vara anului 1830, tânărul fiu de nobili Vladimir Petrovici descoperă prima iubire. Aceasta i se înfățișează în chipul Zinaidei Alexandrovna, fiica de 21 de ani a vecinilor. Deși știe că sentimentul său este unilateral, decide să devină un prieten bun pentru tânără.
Prima iubire de Ivan Turgheniev urmărește cum un sentiment apare, pentru prima dată, în sufletul unui tânăr și cum acesta îi influențează viața. Turgheniev are un stil foarte frumos de a scrie și vă recomand să citiți această povestire.

joi, 20 iunie 2019

Recenzie literară: The Winter of The Witch (Winternight, #3) de Katherine Arden (2019)

Cel de-al treilea volum din trilogia Winternight de Katherine Arden, The Winter of The Witch, începe sumbru, chiar din momentul în care se termină volumul precedent, The Girl in The Tower: Moscova arde, în jur domnește haosul, iar Vasya se trezește în mijlocul atenției. Un dușman mai vechi este din nou în libertate, stârnind haos în jur; Morozko este undeva departe, încătușat, și trebuie salvat; Solovey dispare, familia ei se află în pericol, iar lumea - cea văzută și nevăzută - riscă să se prăbușească. În The Winter of The Witch, Vasya trebuie să facă față schimbărilor care depind doar de ea, să plece într-o călătorie care s-ar putea să  fie fatală și să încerce să repare tot răul făcut de anumite forțe.

joi, 13 iunie 2019

Recenzie literară: The Girl in The Tower (Winternight, #2) de Katherine Arden (2017)

Cel de-al doilea volum din trilogia Winternight, The Girl in The Tower de Katherine Arden o urmărește pe Vasya din clipa în care fata ia o decizie importantă la finalul primei cărți, The Bear and the Nightingale (Ursul și privighetoarea). Tânăra are de ales între a se întoarce la viața ei de înainte și între a-și urma propriul drum, o alegere deloc simplă, dar pe care Vasya o tratează cu toată seriozitatea.
Fata din turn este o carte magică și dacă sunteți pasionați de magie, folclor și personaje complexe, v-o recomand cu mare drag. Vă las mai jos recenzia:

sâmbătă, 8 iunie 2019

Recenzie literară: Ceva în apă de Catherine Steadman (2018)

Romanul Ceva în apă de Catherine Steadman este un thriller și mi s-a făcut dor de o lectură care să mă captiveze și să mă țină în priză, de aceea am decis să-l citesc.
Erin și Mark fac parte din clasa de mijloc și locuiesc în Londra, Erin este realizatoare de filme documentare, Mark este un investitor bancar cu o viață profesională de succes. Cei doi merg în luna de miere în Bora Bora și găsesc ceva în apă. Acest ceva urmează să le schimbe viața pentru totdeauna și le pune la încercare nu doar relația, ci și valorile morale și viziunea asupra lumii.

Narațiunea are loc din perspectiva lui Erin pe tot parcursul romanului, ceea ce nu oferă prea multe detalii obiective legate de celelalte personaje din jur. Tot ce se întâmplă în viața lui Erin este narat ca un raport, cu unde a fost, ce a făcut și Erin mai are tendința de a descrie cu lux de amănunte unele lucruri care pot fi lăsate în aer.
În ceea ce privește personajele: nu am putut să o plac pe Erin. Ea este cea care ne spune ce se întâmplă și tot ea este cea care ne informează în legătură cum este un personaj sau altul. La un moment dat Erin are de-a face cu manipularea informației. Fiind realizatoare de filme, colaborând cu oameni din diferite categorii, Erin ar trebui să știe mai bine despre importanța informației și cum ajunge aceasta să circule, dar reușește de fiecare dată să facă alegerea greșită. Și ce e mai deranjant, este faptul că face aceeași greșeală de mai multe ori, dar nu învață nimic din urmările deciziilor sale. 
Erin afirmă pe tot parcursul romanului că-l iubește pe Mark și că ar face orice pentru el, însă atunci când are loc un eveniment foarte important pentru ei, despre care ea află prima, decide să nu-i spună nimic.
Mark, pe de altă parte, este un personaj unidimensional, despre care aflăm doar de la Erin și care pare a fi un om de succes, un bărbat foarte chipeș, carismatic și un iubit foarte pasional. Dincolo de această descriere, nu știm ce gândește personajul sau care este motivația din spatele acțiunilor sale.
Personajele secundare apar sporadic, sunt câteva care mi s-au părut interesante, cu o poveste bună în spatele lor, dar prea puțin dezvoltată. La un moment dat, între două personaje se leagă o relație de prietenie și încredere foarte strânsă, o relație care apare de nicăieri și nu are nicio logică, dar aceasta este dezvoltată în așa fel, încât să se plieze de minune pe firul narativ. Un alt personaj este transformat, de către autoare, în cu totul altceva, după ce o bună parte din narațiune este construit într-un fel și îi sunt atribuite anumite trăsături.
Au fost și câteva detalii foarte nerealiste legate de luna de miere a celor doi, detalii care nu m-au deranjat foarte mult, dar care au scăzut din credibilitatea acțiunii. Nu mi-a plăcut deloc deznodământul, pentru că multe evenimente nu sunt credibile, unele personaje își schimbă brusc personalitatea, fără niciun motiv logic, iar Erin nu evoluează deloc pe parcursul romanului. Rămâne a fi aceeași femeie naivă, care ia niște decizii cel puțin negândite și care insistă să informeze cititorul cât de mult îl iubește pe soțul său, însă acțiunile ei spun cu totul altceva.
Per total, Ceva în apă a avut o premisă bună, o poveste care a fost interesantă o vreme, însă cu o protagonistă foarte antipatică și imatură, a cărei acțiuni au fost negândite, pripite sau periculoase în condițiile în care nu ar fi trebuit să fie deloc așa.
Dacă vă plac thrillerele și premisa acestei cărți este interesantă pentru voi, iar personajele imature nu vă deranjează, puteți să-i dați o șansă.

joi, 6 iunie 2019

Recenzie literară: Ursul și privighetoarea (Winternight, #1) de Katherine Arden (2017)

Într-o iarnă crudă, specifică nordului Rusiei de astăzi, o doică le spune copiilor o poveste; o poveste despre fecioare pierdute în pădure în mijlocul iernii și despre ochii imposibil de albaștri a lui Morozko, demonul iernii și a morții. În Lesnaya Zemlya, un sat pierdut în inima iernii, o femeie moare născând-o pe Vasya, făcându-l pe soțul ei să jure că o va proteja pe fetiță cu prețul vieții sale.

The Bear and the Nightingale (Ursul și privighetoarea) este primul volum din trilogia Winternight de Katherine Arden și momentan singurul tradus la noi; trilogia este terminată, așa că abia aștept să aflu ce se întâmplă mai departe.
Dacă vă plac basmele, cărțile despre maturizare și folclorul rusesc, aceasta este cartea pe care e musai să o citiți.

miercuri, 5 iunie 2019

Bilanț literar: Mai 2019

 Ultima lună a primăverii și-a luat zborul și după minunata lună aprilie, în care am citit o minunăție de trilogie (despre care vă voi vorbi cât mai curând posibil pe canal), mai s-a adeverit a fi o perioadă de pauză în ceea ce privește lecturile mele.


Am reușit să citesc șase cărți, însă în a doua jumătate a lui mai am fost foarte ocupată cu facultatea și în același timp, am intrat într-un reading slump când nu voiam să citesc nimic, nu aveam chef de lecturile deja începute și în același timp, niciun alt titlu nou din biblioteca mea nu m-a tentat (deși au apărut foarte multe cărți noi ce s-au lansat în luna respectivă). Reading slumpul meu a fost atât de sever, încât nu aveam chef de literatură sub nicio formă - carte fizică, eBook, carte audio. Încă nu am chef de citit, din păcate.
 Dar să vă povestesc despre lecturile din prima jumătate a lunii, înainte de perioada aceasta de pauză.


 The True Confessions of Charlotte Doyle de AVI - o poveste drăguță și scurtuță despre cum o fetiță nobilă ajunge să facă parte din echipa de mateloți de pe o corabie. Mi-a plăcut, chiar dacă unele aspecte ale narațiunii mi s-au părut un pic trase de păr; recenzia completă o găsiți aici, pe blog.


Blestemul mării de Shea Ernshaw - cartea asta mi-a plăcut foarte mult. E captivantă și știu că am stat seara până târziu ca să o termin; e genul de carte despre care poți să zici că e un page-turner. În Blestemul mării, o întâlnim pe Penny Talbot, o adolescentă ce toată viața sa a trăit în orășelul Sparrow și a fost martora unui eveniment misterios care are loc an de an - sezonul Swan. Dacă vreți să aflați mai multe, vă invit să urmăriți recenzia mea.


 În fiecare lună îmi propun să citesc măcar un titlu din lista mea imensă de to-read, iar Ultima dorință de Andrzej Sapkowski se afla pe aceasta de pe la începutul deceniului :D Este vorba despre primul volum din seria The Witcher, cea care a stat la baza cunoscutului RPG. Am fost plăcut surprinsă de această carte; personajul principal, Geralt din Rivia, este considerat a fi un vânător de monștri, însă lucrurile nu sunt atât de simple: Geralt nu este un oarecare vânător de recompense, iar creaturile pe care le întâlnește pe parcusul călătoriei sale sunt diferite și multe dintre ele au de spus propria poveste. Printre altele, circulă zvonul că mai nou, domnițele demult moarte din familiile de nobili încep să revină la viață, într-o formă nu chiar plăcută și cumva, Geralt se trezește în mijlocul acestui mister pe care trebuie să-l dezlege.
Ultima dorință a fost o lectură antrenantă, cu un protagonist pe care l-am îndrăgit și care are multe trăsături de caracter admirabile. Ideea de magie și întrepătrunderea acesteia cu lumea umană este bine portretizată. Cu siguranță voi citi seria în întregime, cândva. Ultima dorință a fost reeditată anul acesta în cadrul colecției Armada la Nemira, așa că o puteți procura deja din librării.


Și am ajuns la cartea pe care o așteptam cu nerăbdare să apară: pe 7 mai, a apărut cel de-al treilea volum din seria Caraval de Stephanie Garber, Finale. Dacă primul volum din trilogie, Caraval, m-a vrăjit și mi-a arătat minunata lume a lui Legend, iar cel de-al doilea volum, Legendary, m-a făcut părtașă la aventurile unei protagoniste care mereu ajunge în situații ciudate, Finale a fost destul de dezamăgitor. Nu voi spune prea multe, pentru că i-am făcut o recenzie separată (cu spoilere), dar mi s-a părut slăbuț și firul narativ cam încurcat, mai ales în ceea ce privește acțiunile personajelor, corelate cu personalitatea lor din volumele anterioare.


În The Possibility of Somewhere de Julia Day, este vorba despre doi adolescenți care merg la aceeași școală, ambii având ambiții mari în ceea ce privește viitorul lor. Însă diferența dintre ei este imensă. Ash Gupta este un tânăr dintr-o familie bogată, o familie-model pentru comunitatea orașului, cu tradițiile și obiceiurile indiene adânc înrădăcinate în filosofia de viață a acestei familii. La polul opus se află Eden Moore, o fată ce locuiește într-o rulotă, familia ei este săracă și nimeni din cei ce fac parte din aceasta nu au mers niciodată la facultate. Dacă Ash este cineva la care adolescenții se uită cu respect, Eden este fata de redneck. Cei doi nu au nimic în comun, până când nu sunt nevoiți să comunice între ei pentru un proiect, iar mai târziu află despre faptul că școala oferă o bursă pentru facultate, iar ei doi devin astfel rivali. Pe lângă rivalitate, între cei doi apare și un alt sentiment.
The Possibility of Somewhere a fost un YA drăguț, numai bun de citit când vrei ceva lejer, cu un subiect nepretențios și o poveste simpatică.

 
Un motan pe nume Bob de James Bowen a fost singura carte de non-ficțiune pe care am citit-o în mai, dar aceasta m-a surprins plăcut. Autorul povestește într-o manieră simplă despre viața sa și despre cum un motan portocaliu a decis să devină parte din aceasta. Citind cartea, mă simțeam de parcă stăteam la o cafea cu autorul, pentru că stilul de a scrie este unul simplu, dar nelipsit de sensibilitate. James Bowen este un bărbat care a ajuns într-un punct în viață când totul părea pierdut pentru totdeauna, însă a avut tăria de caracter să facă un pas în direcția corectă, iar acolo îl aștepta Bob, care s-a autoadoptat.
Povestea celor doi este interesantă și mi-a plăcut foarte mult să urmăresc ascensiunea lui James Bowen spre normalitate, dar și modul în care a luptat cu proprii demoni și cu nedreptățile ce i s-au ivit în cale de-a lungul timpului. Vă recomand cu mare drag să citiți această carte.
Așa arată luna mai în ceea ce privește lecturile. Tot timpul este loc pentru mai bine, dar știu deja că iunie se preconizează să fie o lună ceva mai diferită pentru mine - am examenele de licență de dat și apoi Elena is a free elf, cum s-ar zice. Nu știu cât voi citi și ce voi citi, dar sper să descopăr niște titluri fantastice (cum s-a întâmplat în aprilie).
Voi ce ați citit în mai? Ce titluri v-au plăcut cel mai mult?

joi, 30 mai 2019

Recenzie literară: Regele Malefic (Făpturile Văzduhului, #2) de Holly Black (2019)

Dacă în Prințul Nemilos am urmărit-o pe Jude cum dintr-o copilă muritoare se transformă într-o luptătoare și reușește să mute piesele pe tabla de șah în favoarea sa, în Regele Malefic fata este nevoită să gândească mai reprede, să lupte mai bine și să descurce toate misterele din palat de una singură. Prin ochii lui Jude, cititorul întâlnește personaje pe care le-a cunoscut în primul volum, dar și personaje noi, urmărind evoluția acestora. 
Recenzia completă o găsiți, alături de recenzia pentru Prințul Nemilos, pe canal:

miercuri, 29 mai 2019

Recenzie literară: Finale (Caraval, #3) de Stephanie Garber (2019)

Cel de-al treilea volum din trilogia Caraval de Stephanie Garber urmărește viața a două surori, Scarlett și Tella. După evenimentele din Legendary, cele două se trezesc în situația în care așteaptă cu nerăbdare trezirea mamei lor, însă acest lucru mai înseamnă ceva: atunci când Paradise va deschide ochii, se vor trezi și Sorțile eliberate din cărți, iar urmările apariției lor sunt imprevizibile, dar cu siguranță sumbre.


Finale de Stephanie Garber este relatat din perspectiva celor două surori, pentru că în acest volum, fiecare are propriul drum de urmat. Tella încă este supărată pe Legend și nu-i poate ierta comportamentul; Jacks o hărțuiește, dar parcă acest lucru nu o mai deranjează. Nu în ultimul rând, devine martora unui eveniment traumatizant, iar de aici, Tella trebuie să decidă de partea cui este și în cine să aibă încredere. Scarlett decide că Julian s-a purtat necuviincios, iar pentru a-l pedepsi, reia legătura cu fostul său logodnic, lucru ce duce la o serie de evenimente menite să descopere adevărata ei moștenire și puterea pe care o are.
Cel de-al treilea volum din trilogie mi-a plăcut cel mai puțin, dar să încep cu punctele forte. Felul în care sunt reprezentate Sorțile este ingenios, iar puterile lor interesante. Universul în care are loc acțiunea este la fel de colorat, chiar dacă în această carte nu mai există ideea de carnaval, joc sau circ. Povestea Sorților și originea lor este descoperită pe parcurs, astfel încât persistă ideea de mister. Se menționează și apariția unor Obiecte și Locuri din cărțile de jucat, iar acestea sunt bine amplasate în narațiune și frumos descrise.
Dar să trec și la ce nu mi-a plăcut: partea romantică a cărții. Atât Scarlett, cât și Tella se trezesc într-un propriu triunghi amoros; Scarlett pentru că vrea să se răzbune pe Julian pentru inima ei frântă, Tella pentru că este „blestemată”. Cele două personaje, care mi-au plăcut în Caraval și Legendary, din femei cu o personalitate distinctă devin eroinele tipice din romanele de dragoste de duzină: nu știu pe care bărbat să-l aleagă, sunt mereu indecise, multe lucruri pe care le fac sau pe care le gândesc sunt legate de „ce va crede obiectul adorației mele”. Trăsăturile dominante pe care le-au avut în trecut - curajul, loialitatea, puterea d sacrificiu, încăpățânarea - trec pe planul doi. Atât Tella cât și Scarlett fac o multitudine de greșeli și iau decizii foarte proaste și negândite, doar pentru a-i demonstra unuia dintre bărbații de care sunt interesate că ele sunt capabile să se descurce singure. Acțiunea spune altceva, pentru că cele două de fiecare dată trebuie salvate de cineva din niște împrejrări în care surorile Dragna din celelalte două volume nu ar fi ajuns de bună voie.
Personajele masculine din acest volum își pierd din contur, mai puțin Legend și Jacks, care cumva se transformă într-o verisune a ciudată a lor. Cred că evoluția lui Legend mi-a plăcut cel mai puțin, pentru că misterul din jurul acestui personaj este potențat de cuvintele Tellei, nu de acțiunile bărbatului. Jacks dintr-o Soartă răutăcioasă devine un adolescent visul tuturor fetelor de 15 ani - crud, însă această trăsătură nu-l face un individ neplăcut, ci foarte cool.
Finalul m-a cam dezamăgit, mai ales că în urma punctului culminant rămân multe întrebări legate de anumite personaje și evenimente, care până atunci aveau un rol important, ca imediat după să dispară pur și simplu din peisaj. Totul se termină convenabil pentru anumite personaje, ceea ce mi s-a părut cam deplasat, având în vedere evoluția lor de-a lungul celor trei cărți.
Per total, Finale m-a dezamăgit în ceea ce privește personajele principale și relațiile lor, dar mi-a plăcut universul în care a avut loc acțiunea și Sorțile - la acest capitol, autoarea a menținut ritmul și atmosfera din cărțile precedente.
Dacă vă plac cărțile YA și vreți să citiți ceva antrenant, dar cu un subiect nepretențios, recomand seria Caraval.

duminică, 26 mai 2019

100 de cărți pe care trebuie să le ai în bibliotecă Challenge

Ideea acestui articol, sau mai bine zis, a provocării pe care vreau să o fac mi-a venit uitându-mă la un booktuber. De fapt, prezenta o carte dintr-o altă colecție, dar mi-am amintit acea senzație pe care o aveam de fiecare dată când mergeam la biblioteca din liceu și împrumutam un clasic: coperți cartonate, scris mic, povești dintr-o perioadă pe care eu nu am prins-o. Și mi s-a făcut brusc dor de literatura de altă dată.
Dacă mă urmăriți pe Goodreads, cu siguranță ați observat că sunt într-un reading slump; nu am chef de nimic, toate cărțile începute nu mă atrag, dar nici nu vreau să încep un volum nou. E o perioadă de liniște în care nu vreau să citesc nimic; mai încerc să dau gata câte un capitol din Ceva în apă, dar e o carte atât de plictisitoare și totuși, nu îmi vine încă să o abandonez. Vom vedea cum stau lucrurile la sfârșitul lunii, iar la începutul lui iunie voi posta un nou bilanț literar, unde vă voi spune care au fost reușitele și nereușitele mele în materie de literatură.


Până atunci, am luat colecția Adevărul - 100 de cărți pe care trebuie să le ai în bibliotecă - și m-am apucat să văd ce cărți din această listă mi-au plăcut, care romane nu am apucat să le citesc și ce volume m-au dezamăgit sau plictisit.
O parte dintre aceste cărți au fost citite în liceu, o parte - de curând, iar o parte sunt pe lista mea de to-read de ani buni; mai sunt și acele cărți despre care nu am auzit niciodată, așa că sunt curioasă dacă îmi vor fi pe plac sau nu.
Acest Challenge se desfășoară pe o perioadă nedeterminată; nu mi-am propus să dau gata nu știu câte cărți într-un an, îmi doresc să revin la ritmul meu de citit și să mă bucur de fiecare frază, de fiecare pagină și de fiecare poveste. Mi-am notat titlurile cărților în carnețelul pe care l-ați mai văzut la mine, în proiectul meu Drumul spre minimalism:


Îl găsiți la Jumbo la un preț prietenos, iar designul acstui carnețel este pur și simplu perfect. Dar să lăsm partea estetică și să vă arăt lista și să vă spun câte ceva legat de fiecare carte citită în parte:

1. Notre-Dame de Paris – Victor Hugo - 5/5;
2, 3. Marile speranțe 2 volume – Charles Dickens - 5/5. Am vorbit despre acest roman pe canalul meu de Booktube;
4. Un yankeu la curtea regelui Arthur – Mark Twain - 2/5;
5. Ion – Liviu Rebreanu - 3/5;

6. Cărțile junglei – Rudyard Kipling - 4/5;
7. Ultimul mohican – James Fenimore Cooper -

8, 9. Anna Karenina 2 volume – Lev Tolstoi - 4/5; 
10. Ivanhoe – Walter Scott - 
11. Chemarea străbunilor – Jack London - 4/5;
12, 13. Papillon 2 volume – Henri Charriere -
14. Coliba unchiului Tom – Harriet Beecher Stowe - 3/5;
15. Gestapo – Sven Hassel -
16. Dracula – Bram Stoker  - 3/5;
17. Doamna Bovary – Gustave Flaubert - 2/5;
18, 19, 20. Shogun 3 volume – James Clavell -
21. La răscruce de vânturi – Emily Bronte - 4/5;
22, 23. Uragan asupra Europei 2 volume – Vintilă Corbul, Eugen Burada -




24. Enigma Otiliei – George Călinescu - 2/5;
25. Somnul de veci. Doamna din lac – Raymond Chandler  - 4/5;
26. Mara – Ioan Slavici - 2/5;

27, 28. Idiotul 2 volume – Fiodor Dostoievski - 4/5;
29. Mândrie și prejudecată – Jane Austen -
30. Accidentul. Orașul cu salcâmi – Mihail Sebastian - 5/5;
31. Aventurile lui Sherlock Holmes. Memoriile lui Sherlock Holmes – Sir Arthur Conan Doyle  - 2/5 pentru
Aventurile lui Sherlock Holmes;
32, 33, 34. Winnetou 3 volume – Karl May  - 2/5;
35. Pisica. Casa de pe canal – Georges Simenon -
36. Călătoriile lui Gulliver – Jonathan Swift  - 4/5;
37, 38. Decameronul 2 volume – Boccaccio  -
39. Cianură pentru un surâs. Bună seara, Melania – Rodica Ojog Brașoveanu  - 3/5 pentru
Cianură pentru un surâs;
40. O călătorie spre centrul Pământului – Jules Verne - 4/5;
41. Romeo și Julieta. Hamlet – W. Shakespeare - 4/5 și 3/5;
42. Trei într-o barcă. Trei pe două biciclete – Jerome K. Jerome - 5/5;




43, 44.  Vraciul. Profesorul Wilczur 2 volume – Tadeusz Dołęga-Mostowicz -
45. Extravagantul Conan Doi (De-a baba oarba) – Vlad Mușatescu -
46. Spre far. Orlando – Virginia Woolf -
47. Roșu și negru – Stendhal -

48. Robinson Crusoe – Daniel Defoe - 4/5;
49. Golful francezului – Daphne du Maurier -
50, 51. Moby Dick 2 volume – Herman Melville - 1/5;
52. Unde se avântă vulturii – Alistair MacLean -
53. Jane Eyre – Charlotte Brontë  - 5/5;
54, 55. Dune 2 volume – Frank Herbert -
56. Procesul – Franz Kafka - 3/5;
57. Singur pe lume – Hector Malot - 5/5;
58. Avarul. Tartuffe. Don Juan – Moliere  - 5/5, 3/5, 4/5;
59, 60. Cei trei mușchetari 2 volume – Alexandre Dumas - 5/5;



61. Zece negri mititei. Crima din Orient Express – Agatha Christie - 5/5, 5/5;
62. Departe de lumea dezlănțuită – Thomas Hardy - 3/5. V-am vorbit mai detaliat despre impresiile mele legate de lectură pe canal;
63. Ben Hur – Lew Wallace -
64. Livada de vișini. Unchiul Vania. Pescărușul – Anton Pavlovici Cehov - 4/5, 3/5, 4/5;
65, 66. Bâlciul deșertăciunilor 2 volume – W. M. Thackeray - 5/5;
67. Robin Hood – Henry Gilbert -
68, 69. Prin foc și sabie 2 volume – Henryk Sienkiewicz - 5/5 - un roman pe care-l recomand cu drag, vedeți pe canal de ce;
70. Dama cu camelii – Alexandre Dumas fiul - 4/5;
71. Insula Comorii – Robert Louis Stevenson -
72. La paradisul femeilor – Emile Zola -
73, 74. Agonie și extaz  2 volume – Irving Stone - 5/5;
75. Omul Invizibil. Războiul Lumilor – H. G. Wells - 5/5, 5/5;
76. Nimic nou pe frontul de vest. Cuibul visurilor – Erich Maria Remarque - 5/5 - recenzia o găsiți pe canal, 4/5;




77, 78. Divina Comedie 2 volume – Dante Alighieri - 5/5;
79. Bel-Ami – Guy de Maupassant - 4/5;
80. Castelul Pălărierului – A. J. Cronin - 4/5;
81. Caterina de Medici – Honoré de Balzac - 4/5;
82. Calomnii Mitologice – Octavian Paler - 1/5;
83, 84. Peripețiile bravului soldat Svejk 2 volume – Jaroslav Hasek - 5/5;
85. În căutarea timpului pierdut. Swann – Marcel Proust -
86. Fundația – Isaac Asimov -
87. A doua fundație – Isaac Asimov -
88. Taras Bulba. Mantaua. Nasul. Vii – Nikolai Vasilievici Gogol - 2/5 pentru Vii;
89. Revolta de pe Bounty – Sir John Barrow - 4/5;
90, 91. La răsărit de Eden 2 volume – John Steinbeck - 5/5;
92. Tarzan din neamul maimuțelor – Edgar Rice Burroughs - 3/5;



93, 94. Om bogat, om sărac 2 volume – Irwin Shaw -

95. Odiseea căpitanului Blood – Rafael Sabatini -
96, 97. Faust  volumul 1 și 2 – Goethe - 4/5 pentru primul volum;
98. Numele trandafirului – Umberto Eco - 2/5;
99, 100. Pe aripile vântului 2 volume – Margaret Mitchell - 4/5.




Acestea sunt cărțile din colecție și dacă am numărat bine, am citit 65 de volume din 100; zic volume, pentru că pe acestea le-am numărat, nu povestirile/nuvelele. Nu știu când voi face un update, foarte curând sigur nu, dar am de gând să țin cont de această listă data viitoare când decid să încep o carte nouă.
Cum vi se pare ideea? Câte cărți din această colecție ați reușit să citiți? Care v-au plăcut și care nu?

vineri, 24 mai 2019

Recenzie literară: Blestemul mării de Shea Ernshaw (2018)

Un oraș blestemat de mai bine de 200 de ani; un secret care s-a transformat într-o legendă; o fată care așteaptă cu groază venirea verii.
Blestemul mării de Shea Ernshaw este o carte captivantă și plină de mister, relatând povestea orașului Sparrow și venirea, an de an, a sezonului Swan, care împarte locuitorii în două tabere. În prima se află Penny Talbot, pentru care sezonul Swan înseamnă moarte în van; în a doua, un străin, Bo Carter, venit în oraș cine știe din ce motiv. Pe 1 iunie, sezonul începe, iar cei doi adolescenți trebuie să-i facă față.

joi, 16 mai 2019

Recenzie literară: Șoseaua Jellicoe de Melina Marchetta (2006)

Taylor Markham este o adolescentă deloc prietenoasă; chiar dacă devine conducătoarea unui cămin, nu se descurcă deloc la capitolul comunicare. Din acest motiv, mulți o văd ca fiind o fată ursuză, poate arogantă și uneori nesimțită. Dar în spatele indiferenței sale și a personalității greu de suportat, Taylor ascunde un trecut pe care nu și-l poate aminti, iar acest lucru o frustrează. Viața ei devine un calvar atunci când dispare Hannah, femeia care i-a fost ca o mamă și în același timp, apare Jonah Griggs, un băiat de care Taylor ar fi preferat să nu-l mai vadă niciodată.
Șoseaua Jellicoe de Melina Marchetta este un YA pe care vi-l recomand dacă sunteți fani ai acestui gen literar. 
PS: Mulțumesc mult Storia Books pentru acest volum <3

miercuri, 15 mai 2019

Recenzie literară: The True Confessions of Charlotte Doyle de AVI (1990)

Charlotte Doyle are 13 ani și trebuie să ajungă din Anglia în America. Vorbim despre anul 1832, când micile domnițe din clasa de mijloc și de sus trebuie să urmeze un set clar definit de reguli. Tatăl lui Charlotte nu poate veni personal după ea, așa că îi pune la dispoziție fetei un loc în corabia ce aparține afacerii sale, asigurându-se că împreună cu fiica lui, la bord vor urca încă trei familii de vază.

Lucrurile însă se complică înainte de plecarea corabiei: Charlotte se trezește singura pasageră care urmează să plece pe mare; despre căpitanul vasului, singurul om de rangul ei, civilizat, educat și nobil, se aud tot felul de povești sinistre. Mateloții sunt o adunătură de criminali neciopliți iar adolescenta de 13 ani trebuie să reușească, cumva, să supraviețuiască alături de ei până la destinație.
Și totuși, bucătarul de pe vas, un bătrân de culoare care o întâmpină cu brațele deschise, îi oferă câteva indicii și sfaturi pentru a supraviețui, iar legatura care se formează între cei doi este mai strânsă decât s-ar fi așteptat fata.
The True Confessions of Charlotte Doyle de AVI este o carte scurtă, reprezentând viața acelui secol pe mare, regulile de pe un vas, structura societății și maturizarea unei fete sau mai bine zis, transformarea acesteia. Narațiunea are loc sub formă de jurnal, cititorul urmărind-o pe Charlotte, felul cum gândește și deciziile pe care le ia, dar și impactul pe care-l are asupra ei căpitanul și războiul dintre acesta și marinarii săi.
Charlottle Doyle suferă o transformare radicală, care pare a fi un pic cam bruscă și grăbită, dar eu nu am văzut-o astfel. Fata reușește să creeze legătura cu cei din jur, să iasă din zona de comfort și să descopere cine sunt adevărații ei prieteni. Dintr-o snoabă devinte o copilă a mării, dintr-o creatură sensibilă devine o aventurieră, iar fata pe care o cunoaștem la început nu este aceeași persoană care coboară de pe corabie în America.
Finalul este previzibil, dar acest lucru nu m-a împiedicat din a mă bucura de lectură și de evoluția personajului. Cel mai mult însă mi-a plăcut faptul că am avut ocazia să aflu anumite detalii legate de o corabie, ierarhia de pe aceasta și felul în care se acționează în momentele de criză pe mare.
The True Confessions of Charlotte Doyle este o carte despre transformare și maturizare, despre contraste și despre puterea omului de a-și depăși propriile limite. Protagonista este un personaj puternic, fără a fi invincibil, iar acest lucru a făcut lectura credibilă. Recomand cartea celora care iubisc să citească despre aventuri și care sunt pasionați de normele sociale ale secolului XIX.

joi, 9 mai 2019

Recenzie literară: Casa de la marginea nopții de Catherine Banner (2016)

Ideea de a începe viața de la zero, într-un loc nou, cu oameni ostili în jur, nu este una optimistă. În cazul lui Amedeo Esposito, care ajunge pe Castellamare în calitate de doctor la începutul secolului trecut, aceasta este singura șansă de a avea un viitor și de a demonstra că un om fără familie poate să reușească în viață, bazându-se doar pe propriile puteri și cunoștințe.
Romanul semnat de Catherine Banner oferă o imagine amplă asupra vieții de pe o insulă, izolată de evenimentele majore de pe continent pe parcursul unui secol, felul în care acestea sunt percepute de o comunitate mică, cu o ierarhie bine stabilită și viața unei familii nu tocmai obișnuite.

miercuri, 8 mai 2019

Bilanț literar: Aprilie 2019

Salutare!


Sper că ați avut o vacanță pe măsură și v-ați bucurat de vreme frumoasă alături de familie și prieteni. Aprilie a fost o lună plină de călătorii și cum am luat vacanță, m-am bucurat de timpul petrecut cu cei dragi și nu prea am avut chef de citit. Totuși, în prima jumătate a lunii am citit destul de mult și am descoperit o trilogie superbă, care a ajuns direct în topul cărților mele preferate din toate timpurile. Dar să le iau pe rând.
Voi începe cu volumele pe care le-am abandonat, The Forsyte Saga de J. Galsworthy și Întâmplări în irealitatea imediată. Inimi cicatrizate de Max Blecher.


Primul volum din seria Forsyte l-am abandonat după vreo 20-30 de pagini, pentru că m-a plictisit teribil. Nu am reușit să mă conectez la acțiune și să urmăresc ce zic personajele, stilul autorului mi s-a părut greoi.
După experiența FILIT, mi-am dorit foarte mult să-l citesc pe Max Blecher. Am început cartea prin ianuarie, dar nu prea mergea lectura, așa că am lăsat-o pentru altă dată. Când am revenit la volum, nimic nu s-a schimbat: stilul nu mă încântă, poveste începuse să mă plictisească, am ales să abandonez lectura de-a binelea. Poate mă voi întoarce cândva la acest autor, dar nu în viitorul apropiat.
Și acum să vă povestesc despre ce cărți am citit în aprilie. Am terminat Casa de la marginea nopții de Catherine Banner, pe care am început-o în martie. Relatează povestea unui doctor care ajunge pe o insulă la începutul secolului trecut și încearcă să se familiarizeze cu locul și să creeze conexiuni cu oamenii.



Narațiunea urmărește viața doctorului, a familiei acestuia și evenimentele istorice care se petrec în Italia secolului trecut. Mi-a plăcut mult, e o carte care te implică emoțional în tot ceea ce se petrece și care îți oferă mai multe perspective asupra unui eveniment.


Am citit cel de-al doilea volum din trilogia Caraval, Legendary de Stephanie Garber. În acesta, narațiunea are loc din perspectiva surorii mai mici, Tella, care trebuie să plătească o datorie unui prieten care a ajutat-o foarte mult. În Legendary, tânăra participă la o nouă ediție a jocului, însă de data aceasta, miza este mult mai mare. Romanul lui Stephanie Garber este la fel de spectaculos ca și primul volum, atmosfera magică persistă și aici, iar personajele secundare din Caraval încep să prindă contur. Abia aștept să apară cea de-a treia carte.
Următorul volum pe care l-am citit  este Insuportabila ușurătate a ființei de Milan Kundera. Este o carte pe care voiam să o citesc de foarte mult timp și deși mi-a plăcut, nu pot să spun că se numără printre cele mai memorabile cărți.


Am citit romanul pe la începutul lunii și relatează povestea unui cuplu și ciudățeniile soțului și a soției. Ce mi-a plăcut foarte mult a fost limbajul și cu siguranță voi mai citi ceva semnat de acest autor.
Deși mi-am propus să mă abțin, am citit cel de-al doilea volum din seria Făpturile văzduhului - Regele malefic de Holly Black. Cel de-al treilea volum apare abia în noiembrie și știam că odată ce termin de citit această carte, voi rămâne cu numeroase întrebări legate de personaje.

Holly Black are un stil de a te arunca în mijlocul evenimentelor în ultimile 50 de pagini, iar apoi te lasă cu senzația că ai fost păcălit și cu dorința de a afla ce se mai întâmplă. Acest lucru l-am observat, pentru prima dată, în Prințul nemilos, iar schema a fost repetată și în cel de-al doilea volum din serie. Urmează să fac o recenzie pe canal pentru Regele malefic, așa că fiți aproape :)

Nu știu cum am reușit, dar în acastă primăvară m-am lăsat atrasă de genul YA Fantasy și de trilogii, iar cea despre care vă povestesc acum este, din fericire, terminată. Este vorba dspre Winternight Trilogy de Katherine Arden, compusă din volumele The Bear and The Nightingale (tradusă la noi ca Ursul și privighetoarea), The Girl in The Tower și The Winter of The Witch. Am citit cele trei cărți în decurs de o săptămână și jumătate, am fost absorbită în totalitate de universul cărților și de personaje.
În principiu, primul volum poate fi citit ca o carte de sine stătătoare, pentru că are o finalitate. Însă dacă sunteți interesați de soarta protagonistei pe termen lung, celelalte două cărți urmăresc călătoria ei, căutarea și descoperirea sinelui. Pe principiul „încă un capitol și mă culc”, am stat până noaptea târziu să citesc, într-atât eram absorbită de fiecare volum, lucru pe care nu l-am mai făcut de ani buni.


Trilogia Winternight urmărește copilăria, adolescența și maturizarea Vasyei, o fată dintr-un sat din nordul Rusiei, care posedă niște puteri pe care le folosește fără să-și dea seama. Tânăra este singura care poate vedea spiritele din jur, iar oamenii din sat o consideră o vrăjitoare. Deși inițial puterile ei nu deranjează pe nimeni, apariția unui nou preot în sat și schimbările pe care acesta le aduce declanșează o serie de evenimente care duc spre apariția unei entități mitice, menite să distrugă omenirea, iar Vasya se trezește prinsă în lupta dintre două lumi.


Universul creat de Katherine Arden este plin de simboluri și credințe slavice, dar mai ales, de elemente din folclor și personaje din poveștile populare rusești, ingenios (re)interpretate și imposibil de trecut cu vederea. Cărțile Winternight sunt fascinante, personajele - bine realizate și capabile să trezească empatia sau ura, dar și alte sentimente - decorul este pur și simplu fantastic. Vă voi povesti mai multe lucruri despre cele trei volume pe canal, dar pentru mine, această trilogie reprezintă descoperirea anului și se numără printre cărțile mele preferate din toate timpurile.

Acestea au fost lecturile mele din aprilie. Mai puține ca-n martie, ce-i drept, dar asta nu le taie din valoare. Mai, cel mai probabil, va fi o lună și mai săracă în lecturi, pentru că am multe lucruri de făcut legate de facultate, dar sunt curioasă ce descoperiri îmi va aduce.
Voi ce ați citit în aprilie? Ce cărți v-au plăcut? Ce volume nu prea?

joi, 2 mai 2019

Recenzie literară: Imortaliștii de Chloe Benjamin (2018)

Ce ai face dacă ai afla data exactă a morții tale? Ai lăsa timpul să meargă în ritmul său? Ai renunța la visele tale? Sau ai renunța la un loc de muncă ce nu-ți aduce nicio satisfacție și te-ai reprofila? Ai revizui toată viața ta și ai încerca să schimbi lucrurile?
Adevărul este că fiecare om ar reacționa diferit. Cineva ar alege să ignore informația; altcineva ar avea o criză existențială. Un om ar realiza că tot ceea ce face nu îl mulțumește, altul s-ar arunca în brațele viciilor și s-ar lăsa pradă disperării.
Într-o zi a anului 1969, cei patru copii din familia Gold își află data exactă a morții. Fiecare reacționează diferit: fata cea mai mare, Varya, alege să devină o cercetătoare. Daniel se dedică profesiei de medic militar. Simon fuge de acasă pentru a se simți liber. Klara, care de mică este pasionată de magie, își dedică viața spectacolului.
Imortaliștii de Chloe Benjamin este un roman care pivotează în jurul ideilor de viață și moarte, timp și spațiu, dar și iubire, familie și găsirea sinelui. Cei patru frați aleg căi diferite și reacționează în modul său la profeție, iar alegerile lor în duc la cele mai bizare circumstanțe. Recenzia completă o găsiți mai jos.

miercuri, 1 mai 2019

Recenzie literară: Legendary (Caraval, #2) de Stephanie Garber (2018)

Noaptea în care Scarlett câștigă jocul organizat de Legend este plină de veselie; toți participanții se distrează, dansează și se bucură de magia din jur, însă Tella, a cărei găsire a reprezentat cheia spre trofeu, este nefericită. Bea, dansează cu oricine și ajunge la un moment dat în brațele unui necunoscut, care-i pune-n palmă o monedă.


Tella are un secret bine păzit: un prieten, căruia i-a scris de nenumărate ori și i-a cerut să-i găsească mama în schimbul unui serviciu: numele adevărat a lui Legend. Dacă Scarlett refuză să vorbească despre mama lor, Tella are multe amintiri legate de acastă femeie și se învinuiește pentru faptul că aceasta a dispărut.
Donatella era pasionată de bijuteriile mamei sale și la un moment dat, găsește în cutia cu pietre prețioase un set de cărți de jucat și acestea se adveresc a fi foarte frumoase, magice și periculoase. Dintre toate, îi atrage atenția Aracle, cartea care-ți arată viitorul. Mama o găsește pe Tella cu cărțile în mâini și a doua zi dispare, iar fata rămâne doar cu Aracle, cu amintirile despre mama ei și cu inima frântă.
Deși Caraval se organizează o singură dată pe an, la scurt timp după încheierea acestuia Legend anunță că va mai ține un spectacol în Elantine, pentru a celebra ziua de naștere a reginei. Aici, Tella are ocazia să afle ceea ce-și dorește prietenul ei - numele lui Legend, însă acesta - prietenul - se adeverește a fi un personaj pe care îl cunoaște deja; un personaj foarte periculos.
În aceste împrejurări, tânăra află lucruri despre trecutul mamei sale, despre cărțile de joc ce țin în frâu Sorțile, puteri distrugătoare care tind să iasă din nou la suprafață. În același timp, trebuie să facă o alegere: să afle numele adevărat a lui Legend și astfel să își plătească datoria față de prietenul misterios sau să se asigure că acesta nu va afla care este identitatea magicianului, pentru a proteja omenirea. Deși alegerea pare a fi una simplă, la mijloc apare mama ei și toate secretele acestei femei, iar Tella nu poate să renunțe atunci când adevărul este atât de aproape.
Dacă în primul volum toată magia spectacolului se răsfrânge asupra lui Scarlett și jocul este unul aparent lipsit de pericole vitale, în Legendary jucătorii își dau seama că această ediție s-ar putea să fie mai aproape de realitate, iar evenimentele - palpabile.
Magia spectacolului, culorile și personajele din prima carte se regăsesc și în cel de-al doilea volum, însă totul este mai potențat, iar personajele suferă o transformare: Scarlett începe să ascundă lucruri față de Tella, Julian trece pe planul doi, Dante, un personaj aproape secundar din Caraval, începe să o urmărească pe Tella și să apară în cele mai ciudate momente. Protagonista, despre care cititorul nu află prea multe în primul volum, manifestă trăsături bine definite în Legendary. Nu pot să zic că ea mi-a plăcut mai mult ca Scarlett, însă a evoluat binișor, iar relațiile pe care le construiește cu cei din jur sunt credibile.
Mi-a plăcut acest volum, dar nu la fel de mult ca primul. Dacă în Caraval totul era lipsit de malițiozitate, în Legendary realitatea începe să se schimbe, spectacolul devine o luptă, iar soarta personajelor și implicit, a umanității, devine incertă. Totuși, antagoniștii din cel de-al doilea volum sunt bine reprezentați, mi-a plăcut modul în care arată unele dintre Sorți, puterea pe care o au și modul în care influențează realitatea.
Cel de-al treilea volum, Finale, urmează să apară pe 7 mai și abia aștept să aflu cum se termină povestea surorilor Dragna și a oamenilor care le sunt dragi.

joi, 25 aprilie 2019

Recenzie literară: The Travelling Cat Chronicles de Hiro Arikawa (2012)

Din când în când, simt nevoia să citesc o poveste în care naratorul este un personaj deosebit, preferabil să nu fie om. De data aceasta, am descoperit bijuteria de The Travelling Cat Chronicles de Hiro Arikawa, care urmărește viața unui motan care a crescut pe străzi. Acesta ajunge să fie adoptat de un om deosebit, Satoru, iar relația celor doi se dezvoltă într-o prietenie frumoasă și interesantă. Narațiunea este bine construită, iar atmosfera invită la visare. Recenzia completă o găsiți pe canalul meu :)

vineri, 19 aprilie 2019

Recenzie literară: Prințul nemilos (Făpturile văzduhului, #1) de Holly Black (2018)

Dacă m-ar fi întrebat cineva acum doi ani ce părere am despre genul Young Adult, aș fi zis că nu una bună; aș fi strâmbat din nas. Asta arată cât de ignorantă eram în privința acestui gen, pentru că atunci când auzeam YA, mă gândeam automat la romanele de dragoste de la gheretele de ziare, dar cu adolescenți. Desigur, o bună parte din cărțile acestui gen sunt pline de relații siropoase, dar multe dintre ele tratează și alte subiecte. Iar dacă în toată treaba asta se amestecă și magia... ei bine, eu sunt dispusă să-i dau cărții o șansă.
Prințul nemilos de Holly Black, primul volum din seria Făpturile văzduhului, a ajuns la mine ceva mai târziu, după ce s-a liniștit toată lumea (asta pentru că a apărut volumul doi, hype-ul s-a mutat mai încolo :D) și am putut să-l citesc fără să văd coperta pe tot internetul. Cred că mi-a priit, pentru că habar nu aveam despre ce exact este cartea, dar m-a surprins într-un mod plăcut: povestea în sine, construcția personajelor, evenimentele și lumea în care are loc acțiunea.
Ați citit această carte? Vă tentează seria? Ce impresii aveți despre genul YA?

miercuri, 17 aprilie 2019

Recenzie literară: Caraval (Caraval, #1) de Stephanie Garber (2016)

Scarlett Dragna este o adolescentă care locuiește împreună cu sora ei mai mică și cu un tată despotic pe o insulă, unde familia Dragna se află la conducere. De mică, Scarlett a visat să participe la un spectacol organizat anual,Caraval, de un magician misterios, Legend, despre a cărui reprezentații dăinuie legende.
Tânăra a ajuns la vârsta majoratului, iar tatăl ei decide că e timpul să îi găsească un soț, în chipul unui conte, pe care Scarlett nu l-a văzut niciodată, dar care-i scrie scrisori foarte frumoase. Ea așteaptă cu nerăbdare ziua în care se va căsători și va părăsi insulele, pentru că de atunci de când a dispărut mama ei, șapte ani în urmă, tatăl a devenit un adevărat tiran, iar viața ei și a Donatellei - un calvar.


Deși i-a scris lui Legend în fiecare an, rugându-l să vină să dea o reprezentație pe insula lor, în anul respectiv Scarlett nu i-a mai scris, în schimb, la scurt timp după ce i-a fost stabilită data căsătoriei, fata primește o scrisoare din partea magicianului împreună cu trei invitații pentru a participa la Caravalul ce urmează să înceapă. Tânăra decide să nu se ducă, însă sora ei, Donatella, împreună cu un marinar, Julian, o răpesc pe Scarlett și o forțează să li se alăture. 
Atunci când se trezește, protagonista descoperă că se află pe o barcă, împreună cu Julian și se îndreaptă spre insula unde urmează să se desfășoare spectacolul. Deși inițial, cei doi trebuie să o întâlnească pe Donatella pe insulă, atunci când ajung pe uscat fata este de negăsit, iar magia la care a visat Scarlett de mică începe să se manifeste pe această insulă ciudată.
Seara se apropie, tânăra și marinarul găsesc drumul spre intrarea în lumea lui Legend, pe care Scarlett nu o înțelege și află că anul acesta, premiul cel mare poate fi câștigat doar dacă cei care participă la festival o găsesc pe... Tella. Astfel, chiar dacă inițal Scarlett s-a împotrivit acestei nebunii, dorindu-și să se căsătorească cât mai repede și să scape de sub influența tatălui său, acum tânăra trebuie să joace în faimosul Caraval,  pentru a o găsi și pentru a o salva pe sora ei mai mică.
Caraval de Stephanie Garber este o carte a cărei lectură m-a absorbit din primul paragraf. Nu știam la ce să mă aștept, pentru că nu am citit nimic despre volum înainte să-l deschid. Felul de a scrie a lui Stephanie Garber, plin de mertafore, comparații și elemente de magie m-au făcut să mă simt ca într-o poveste, conferind astfel oricărui lucru o culoare și o aură misterioasă.
Personajele sunt plăcute și puțin aiurite, cel puțin, în ceea ce o privește pe Scarlett. Este o tânără aparent cu picioarele pe pământ, însă uneori greșește în cele mai simple situații. O iubește nespus de mult pe Tella și este gata să se sacrifice pentru ea, însă are tendința să aibă încredere în oamenii nepotriviți și să urmărească o pistă falsă.
Cel mai mult însă mi-a plăcut festivalul în sine și regulile jocului, sacrficiile care trebuie făcute, indiciile bine plasate și ingenioase și decorul, unde realitatea se contopește cu magia, iar jucătorii sunt preveniți să nu fie înghițiți de joc.
Desigur, există și misterul lui Legend: un magician puternic, atrăgător și cu un trecut sumbru. Despre acesta, circulă nenumărate zvonuri, unele dintre ele fiind de-a dreptul înfricoșătoare, și, cumva, familia Dragna este implicată în una dintre cele mai urăte povești din viața magicianului.
Caraval nu este lipsită de magie și sacrificii făcute pentru cei dragi, dar și iubire. Pe parcursul celor cinci nopți ale spectacolului și implicit, a jocului, Scarlett ajunge să fie prinsă atât în căutarea surorii sale, dar și în marea de necunoscut în ceea ce-l privește pe Julian, care ajunge să îi fie alături în timpul jocului. Întrebările legate de acest tânăr sunt mai numeroase decât răspunsurile, iar Scarlett trebuie să decidă, o dată și pentru totdeauna, dacă poate avea încredere în acest străin sau nu.
Romanul semnat de Stephanie Garber este potrivit pentru cei care caută magia în cărți, sunt pasionați de lumi fantastice, jocuri fascinante și personaje care sunt gata să renunțe la tot pentru o cauză nobilă. Mi-a plăcut mult cartea și m-am bucurat când am aflat că este, de fapt, primul volum din trilogie, așă că m-am aventurat să citesc următorul volum, Legendary, despre care vă voi povesti cât de curând.
Ați citit Caraval? V-a plăcut?