marți, 24 decembrie 2019

Recenzie literară: Împărăteasa Orhidee de Anchee Min (2004)

M-am convins pe mine însămi că aceasta nu era decât o parte din călătoria vieții. Veselia aparținea tinereții și ți-o pierdeai în mod natural. Ceea ce aveam să câștig era maturitatea. Ca un copac, rădăcinile aveau să-mi crească mai puternice pe măsură ce îmbătrâneam. Abia așteptam să ating pacea și fericirea în chip esențial.

 Fann Sora cea Mare obișnuia să spună că, în viața reală, căsătoria este o piață în care femeile concurează pentru cei care licitează cel mai mult. Și, ca orice afacere, nimeni nu ar trebui să confunde un iepure cu o veveriță - prețul tău spune cine ești.

joi, 19 decembrie 2019

Recenzie literară: O zi de decembrie de Josie Silver (2018)

O zi de decembrie de Josie Silver este genul de carte pe care e musai să o citești în preajma sărbătorilor de iarnă. 
 
 
Atmosfera magică, personajele ușor de îndrăgit sau disprețuit, acțiunea lipsită de dramatism exagerat - toate aceste elemente se găsesc în romanul de față. Farmecul sărbătorilor subliniază farmecul narațiunii, așa că dacă sunteți în căutarea unui roman de dragoste tematic, vi-l recomand cu mare drag.

joi, 12 decembrie 2019

Recenzie literară: Colonelului n-are cine să-i scrie de Gabriel Garcia Marquez (1961)

Colonelului n-are cine să-i scrie de Gabriel Garcia Marquez se numără printre primele volume semnate de scriitor. Cu o poveste tipică lui Marquez, dar cu mai puține elemente de realism magic - o trăsătură ce îl va plasa în rândul celor mai apreciați scriitori sud-americani - Colonelului n-are cine să-i scrie este o fărâmă din viața unui om prins în mrejile istoriei. 
 

vineri, 6 decembrie 2019

Recenzie literară: Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert (2019)

Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert este o carte pe care am citit-o cu cel mai mare drag: o atmosferă de carnaval continuu, o viață trăită dincolo de limitele impuse de vreme, o protagonistă a cărei acțiuni nu le aprobi mereu sau în totalitate, dar a cărei poveste tranșantă te cucerește de la primele pagini.

luni, 2 decembrie 2019

Bilanț literar: Noiembrie 2019

A mai trecut o lună, s-a terminat toamna, a venit perioada în care suntem în căutarea cadourilor, a magiei sărbătorilor de iarnă și a planurilor pentru anul nou care bate la ușă. Decembrie urmează să fie o lună aglomerată, dar până atunci, aș vrea să vă spun ce am reușit să citesc în noiembrie și care sunt impresiile mele.


Voi începe în ordinea în care am citit cărțile, dar pot să mă laud că am reușit să termin câteva care erau de ceva timp pe noptiera mea.


O zi mai lungă decât veacul de Cinghiz Aitmatov - o poveste care mi-a plăcut mai puțin decât alte cărți semnate de acest autor. Explorează două lumi, cea a nomazilor și a tradițiilor lor și a unei societăți imaginare, care-și duce existența undeva în viitorul îndepărtat. Ciudată combinație și care nu m-a impresionat.


Kitchen de Banana Yoshimoto - o carte ce nu s-a tradus la noi, dar pe care voiam să o citesc de foarte mult timp. Un pic ciudățică, înfățișând un grup de oameni ce formează o familie nu chiar obișnuită. Ceva i-a lipsit acestei cărți, pentru că a fost o lectură ușoară, dar nu și memorabilă.


Prin intermediul volumului Carrie l-am descoperit pe Stephen King. Atunci când aud despre un scriitor foarte lăudat, mi-e oarecum frică să încep să-l citesc, din dorința de a nu rămâne dezamăgită. De aceea, am ales să citesc una dintre cele mai apreciate cărți ale scriitorului, să văd dacă e pe placul meu.

Și pentru că a fost noiembrie, o lună în care genurile horror și thriller au mers ca pe roate, Carrie s-a adeverit a fi o alegere inspirată. Impresiile mele le aflați din filmulețul de mai sus :)


Toate numele de Jose Saramago a fost genul acela de carte statică, unde nu se întâmplă nimic, dar se dă impresia că, de fapt, se decide soarta lumii. Poate nu a fost timpul potrivit pentru ea, dar m-a plictisit enorm viața unui bărbat care lucrează într-o arhivă a numelor și decide să cerceteze trecutul unei femei misterioase. Nici stilul lui Jose Saramago nu m-a imporesionat atât de mult încât să vreau să-l recitesc cât de curând.


Puterea de Naomi Alderman e un alt volum pe care-l aveam în bibliotecă și l-am citit în cadrul #CitescCeAm. A stat mult timp neatins și am zis că i-a venit timpul. Este o distopie care prezintă o lume unde femeile dețin Puterea și societatea este modelată după regulile femeilor.


Pe lângă faptul că e comparată mereu cu Povestea slujitoarei și eu nu sunt deloc fana volumului semnat de Atwood, Puterea a fost o carte mult prea fragmentată, cu mult prea multe povești băgate în aceeași oală cu personaje variate, dar a căror esență nu a fost destul dezvoltată.


Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr a fost una dintre cele mai bune cărți citite în noiembrie. Explorează viața a două personaje - o fetiță oarbă din Franța și un băiat orfan din Germania în timpul celui de al Doilea Război Mondial.  


Anthony Doerr are un stil de a scrie plin de metafore și figuri de stil, am văzut că volumul de față e deseori comparat cu Hoțul de cărți, pentru că au teme comune și anumite fire narative care seamănă. Cu toate acestea, mie mi-a plăcut mai mult Toată lumina pe care nu o putem vedea; personajele mi-au fost mai aproape decât acelea din volumul lui Zusak.


Abia anul acesta m-am apucat de thrillere și s-a nimerit să dau peste un volum nepretențios, cu un mister bine dezvoltat, cu o protagonistă ce are multe neajunsuri, dar anume acestea te fac să o placi.


Cu siguranță voi mai citi cărți semnate de Guillaume Musso, poate chiar în viitorul apropiat. Dacă vreți un thriller mai vesel, Central Park e un volum potrivit.


Manuscript Screening Boy and Manuscript Submitting Girl de Mizuki Nomura - o poveste adolescentină despre o fată care vrea să scrie light novels și un băiat care în timpul liber se ocupă cu recenzarea manuscriselor. Un volum fără pretenții, cu un fir narativ previzibil, destul de multe clișee, dar care e tocmai potrivit când sunteți în căutarea unei lecturi relaxante.


Micuțele doamne de Louisa May Alcott cred că a fost cea mai lungită lectură a anului. Am început volumul în august, dar abia spre sfârșitul lui noiembrie am reușit să-l termin. Pe de o parte, povestea era când plictisitoare, când interesantă. Pe de altă parte, stilul în care este scrisă solicita mai multă atenție decât aveam chef să-i ofer. Drept urmare, nu pot să spun că a fost cea mai bună carte despre maturizarea fetelor pe care am citit-o, dar cred că de vină este și vârsta: am citit-o prea târziu.


Am încheiat luna, în schimb, cu o altă carte despre maturizarea și formarea femeilor tinere - Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert. E un volum care mi-a plăcut mult datorită personajelor inedite, a poveștii alerte, a protagonistei care, ajunsă la onorabila vârstă de 90 de ani, povestește fără filtru despre cum și-a petrecut ea tinerețea în New Yorkul anilor 40.


Cu siguranță nu este o lectură pentru copii sau citori ofensați de scene picante, dar dacă aceste aspecte nu vă deranjează, eu zic să faceți rost de volum.
Acestea sunt cărțile citite în ultima lună de toamnă din acest an. Ale voastre care au fost?

joi, 28 noiembrie 2019

Recenzie literară: Central Park de Guillaume Musso (2014)

Central Park. Un loc vast, arhi-cunoscut, inima unui oraș imens. Pe o bancă oarecare, o femeie tânără se trezește legată cu cătușe de un necunoscut. Nu știe cum a ajuns aici - în seara precedentă, era în Franța - nu știe de ce se află într-un parc și cel mai important, habar nu are despre identitatea bărbatului care se prezintă ca fiind Gabriel.
 
 
Decisă să rezolve sinmgură misterul, Alice, protagonista, începe o anchetă pentru a afla cum s-a ajuns la călătoria ei peste noapte pe un alt continent. O fantomă din trecut iese la suprafață, iar legătura dintre aceasta și situația curentă devine din ce în ce mai evidentă...
 
 
Central Park de Guillaume Musso este un thriller alert, amuzant pe alocuri, cu o multitudine de situații critice, dar cu ieșiri din încurcătură ingenios realizate. Nu este genul de thriller întunecat, cu protagoniști pe care nu-i empatizezi. Central Park aduce în viața unui cititor contrariul: o poveste cu multă acțiune, personaje simpatice și un fir narativ coerent.

vineri, 22 noiembrie 2019

Recenzie literară: Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr (2014)

Războiul nu este o joacă pentru copii; dar îi afectează și pe aceștia, din plin, iar imaginea sa le rămâne pe retină după ani și ani. Dacă lui Werner, un orfan din Germania, războiul îi aduce, pe lângă suferință, posibilitatea de a-și urma pasiunea pentru repararea aparatelor radio, pentru Marie-Laure, o fată oarbă din Franța, îi aduce provocarea de a învăța un oraș întreg după o machetă, bazându-se pe celelalte simțuri și pe detalii precum numărul de capace de canalizare.
 
 
Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr este o carte despre cel de-al Doilea Război Mondial, văzut prin ochii a doi copii aflați de părți diferite ale baricadei. O carte despre lumina care există, dar trebuie căutată nu doar în cele mai întunecate colțuri, ci și în cele mai sumbre evenimente ce au loc la nivel global.

marți, 19 noiembrie 2019

Goodreads Choice Awards 2019

Am ajuns și în ultima lună a toamnei, despre care pot să afirm deja că este un succes în ceea ce privește cărțile pe care le-am citit (până acum). Dar așa cum m-am obișnuit, voi posta bilanțul literar la începutul lui decembrie, iar în articolul de azi vreau să vorbesc despre Goodreads Choice Awards, la care „particip” în fiecare an.


Dacă nu știți ce este acest Goodreads, vă spun: e o bază de date cu cărți, iar cu ajutorul acestui site, dacă îți faci cont, poți contoriza ce cărți ai citit, câte, la ce pagină te-ai oprit, poți afla părerea altora despre o carte sau să ți-o expui pe a ta, poți participa la discuții pe diferite grupuri și poți descoperi cărți noi sau care ți se potrivesc la un moment dat.
Ei bine, cei de la Goodreads organizează anual premiile publicului, iar cărțile câștigătoare sunt alese de majoritatea utilizatorilor de pe această platformă ce au ales volumul respectiv drept fiind cel mai bun în categoria din care face parte.
Și pentru că Goodreads Choice Awards este, practic, un concurs bazat strict pe preferințele publicului, cărțile câștigătoare nu sunt neapărat mereu cele mai bune din categoria în care au intrat în competiție. Uneori, este vorba despre autor, alteori, despre copertă sau părerea unui influencer despre un voum oarecare.
Deși sunt mai multe categorii, eu am ales câte un volum din categoriile care m-au interesat și mi-am propus să-l citesc până la finele lui februarie. O parte dintre cărțile pe care le-am ales le-am citit deja, o parte - le am pe listă, dar încă nu am ajuns la ele. O parte nu s-au tradus încă la noi sau sunt în curs de apariție, așa că dacă voi avea ocazia să pun mâna pe un exemplar fizic, așa voi face.
Voi începe cu un volum ce concurează în două categorii -  Best Fiction & Best Debut Novel. Este vorba despre Pe pământ suntem strălucitori o clipă de Ocean Vuong, iar cartea urmează să apară la noi la Storia Books. Vreau neapărat să citesc volumul în formă fizică, așa că mai aștept până apare. 


L-am văzut lăudat de foarte mulți cititori pe care-i urmăresc și a căror părere contează pentru mine, așa că am încredere că va fi pe placul meu, mai ales că premisa sună foarte bine - scrisoarea unui fiu către mama sa care nu știe să citească, conținând subiecte ce privesc identitatea națională, istoria familiei, sensibilitatea individului, masculinitatea.


La categoria Best Mistery & Thriller, am ales să citesc romanul semnat de Riley Sager, Lock Every Door. L-am văzut menționat de câteva ori pe Booktube și mi-a stârnit interesul. Nu sunt mare cititoare de thrillere, dar cred că vremea de afară mi-a deschis pofta pentru acestea (am citit recent un volum și mi-a plăcut atmosfera creată).


Una dintre cărțile care mi-au captat atenția anul acesta este Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert, pe care o am în format audio pe telefon.


Am văzut că a ajuns în ultima rundă la categoria Best Historical Fiction și astfel titlul a mai avansat în lista mea de de-citit-în-viitorul-apropiat. 


La capitolul Best Fantasy am ales fără să clipesc volumul lui Katherine Arden, The Winter of the Witch, ultimul din trilogia Winternight.


 Este una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit anul acesta și sper din tot sufletul să se traducă și la noi cât mai curând (primul volum a apărut la Young Art, Ursul și privighetoarea).


Nu am mai citit romane de dragoste de foarte mult timp, dar mi-am propus să încerc și literatura contemporană, să văd ce are de oferit la acest capitol. La categoria Best Romance, am ales romanul lui L. J. Shen, The Kiss Thief, cred că va merge de minune în preajma sărbătorilor. Vom trăi și vom vedea :)


Nici la capitolul Science Fiction nu stau extraordinar, în ceea ce privește numărul de cărți din acest gen citite anul acesta, dar am tot urmărit un volum - Exhalation de Ted Chiang, care s-a nimerit să concureze la categoria Best Science Fiction. Încă un motiv să fac rost de carte și să o citesc. Fiind vorba de o colecție de povestiri, cred că ar merge repede lectura.


Categoria Best Horror mi-a atras atenția datorită a două titluri: The Invited de Jennifer McMahon și The Institute de Stephen King. De King tocmai am terminat de citit Carrie, așa că știu deja că-mi va place - cel puțin, ca stil de scriere. De cartea lui Jennifer McMahon nu știu nimic, dar simt că va fi o carte pe placul meu. Dacă acest lucru se va adeveri sau nu, vă anunț :)


 N-am mai citit poezie de ceva timp, așa că am ales volumul The Truth About Magic de Atticus Poetry, volum ce concurează la categoria Best Poetry, bineînțeles. Nu știu când îl voi citi, trebuie să fac rost de el mai întâi, dar cu siguranță e un mood read, așa că nu mă grăbesc.


Deși Doi pot ține un secret de Karen M. McManus e apărut de ceva timp la noi, la Herg Benet, nu am apucat să fac rost de carte. Mi-a plăcut un alt volum semnat de autoare, Unul dintre noi minte, despre care v-am vorbit și pe Booktube, așa că îl voi citi și pe acesta.


Doi pot ține un secret se află printre finaliști la categoria Best Young Adult Fiction, e timpul să-l citesc. 


Cel mai greu mi-a fost să aleg un volum pe care să-l citesc la categoria Best Young Adult Fantasy & Science Fiction, pentru că am destule cărți finaliste pe care vreau să le lecturez sau pe care le-am citit deja, dar m-am oprit la Sorcery of Thorns de Margaret Rogerson. Relativ recent am citit o altă carte semnată de autoare, An Enchantment of Ravens, o carte drăguță, cu un subiect calm și ușor de urmărit.

Și cum, mai nou, există trendul ca romanele fantasy, destinate adolescențior, trebuie să fie musai cel puțin trei la număr, apariția unei cărți despre care poți spune că e de sine-stătătoare, cu o poveste ce începe și se termină în același volum, e salvarea acelora care iubiesc acest gen literar, dar nu au timp de „cărămizi”


Și pentru că în continuare rămân adepta poveștilor și a cărților ce mă fac să mă întorc în trecut, în copilărie, am ales să citesc și o carte pentru copii, The Strangers de Margaret Peterson Haddix, finalistă la categoria Best Middle Grade & Children`s. Dacă se va ridica la așteptările mele (deloc colosale), vom vedea.
Așa arată o listă relativ mică a cărților pe care vreau să le citesc iarna asta și la final, să mă pronunț în legătură cu a) dacă mi-au plăcut aceste cărți, b) dacă au ieșit câștigătoare altele decât cele alese de mine, ce părere am și c) dacă volumele din lista mea meritau să fie în marea finală.
Până atunci, să-mi spuneți ce cărți ați citit din cele propuse de către Goodreads drept fiind cele mai bune din acest an și dacă ați votat la Goodreads Choice Awards 2019, ce cărți credeți că vor ieși câștigătoare?

joi, 14 noiembrie 2019

Recenzie literară: Carrie de Stephen King (1974)

Carrie de Stephen King este volumul perfect pentru o lectură tomnatică: e sumbru, cu elemente de mister și horror, cu o poveste ușor de urmărit și interesantă, cu personaje față de care nu rămâi rece. 


Carrie e o adolescentă pe care ai vrea să o strângi la piept și să nu-i dai drumul niciodată; să o înveți, în fiecare zi, că inima omului nu este mereu o gaură neagră și că există o fărâmă de lumină în aceasta. Pe mama ei, ai vrea să o expediezi pe o planetă îndepărtată, acolo unde nu există suflete pe care aceasta să le poată atinge.
Recomand cu mare drag volumul de față dacă vreți să pătrundeți în universul scriiturii lui Stephen King.

joi, 7 noiembrie 2019

Recenzie literară: Oceanul de la capătul aleii de Neil Gaiman (2013)

Un adult se întoarce în orașul copilăriei sale. O amintire apare de nicăieri, amenințând integritatea lumii în care trăiește protagonistul. O prietenă de demult încă îi bântuie mintea, chemându-l spre tărâmuri necunoscute.


Oceanul de la capătul aleii de Neil Gaiman este o carte despre prietenie și familie, realitate și ficțiune, fricile unui copil și temerile unui adult, despre capacitatea de a uita și de a reînvia clipe din trecut. Dacă vă e dor de un Adult Fantasy, cartea de față e perfectă pentru a fi lecturată.

sâmbătă, 2 noiembrie 2019

Bilanț literar: Octombrie 2019

 Bună să vă fie ziua!


A trecut și a doua lună de toamnă, iar o dată cu ea, încă o perioadă de citit nu tocmai prolifică, dar care a cuprins și câteva titluri cu adevărat frumoase. Am reușit să termin două cărți pe care le lungeam de mult timp, Citind Lolita în Teheran și Quo Vadis.


 Cartea de non ficțiune semnată de Azar Nafisi a avut pasaje interesante, dar a fost nelipsită și de capitole care mă făceau să adorm instant. Cartea urmărește memoriile autoarei de pe vremea când era profesor universitar în Teheranul anilor 80, literatura pe care o preda, în condițiile socio-politice ale vremii. Volumul oferă o imagine despre oameni și valori, despre greutăți și război, despre persecutarea femeilor și lipsa de transparență în ceea ce privește evenimentele majore din țară. Mi-a plăcut volumul, dar cred că unele capitole ar fi putut înlăturate fără a perturba cursivitatea cărții.


 Jucătoarea de Go de Shan Sa s-a adeverit a fi o carte ce mi-a plăcut suprinzător de mult. Nu mă așteptam la nimic expecțional și totuși, autoarea a reușit să mă introducă în acțiune și în mintea personajelor.


Romanul urmărește conflictul dintre Japonia și China, mai exact, războiul din Manciuria din 1931. Cititorul are acces la două perspective - cea a unei adolescente chineze, fascinate de jocul de Go și cea a unui tânăr soldat japonez, aflat în misiunea de a demasca teroriștii din zonă. Shan Sa intercalează evenimentele din viața fiecărui personaj astfel încât prezintă, în linii mari, atmosfera vremii și viziunea oamenilor asupra situației în care se află.


Mincinoșii de E. Lockhart e un volum YA despre care am auzit multe; la un moment dat, era prezent pe toate rețelele de socializare, dar eu am ajuns să-l citesc abia acum.
Este vorba despre o adolescentă care în urma unui accident, nu își amintește prea multe lucruri legate de evenimentele dintr-o vară ce vizează grupul ei de prieteni și familia.
Subiectul avea potențial, dar narațiunea lălăită, protagonista antipatică și marea revelație, făcută foarte sec, au distrus orice urmă de lectură fascinantă în ochii mei. Am scris pe Goodreads mai multe despre nemulțumirile mele.


Un alt volum pe care am reușit să-l termin după luni de tărăgănat a fost Quo Vadis de Henryk Sienkiewicz. Cu această ocazie, mi-am dat seama că a cam trecut perioada în care puteam citi clasici cu viteza luminii; nu mai am timp și nici răbdare pentru astfel de cărți, așa că mi-am propus să nu încerc să citesc clasici lunar.
Revenind la volum, acesta tratează subiectul apariției creștinismului în Roma antică, lupta dintre religii, dar și sentimentele umane, care apar fără a putea fi controlate. Personajele au fost interesante, acțiunea - pe alocuri intensă, pe alocuri statică, dar per total, cartea semnată de autor oferă multe subiecte de discuție sau idei care te pun pe gânduri.


 Păpădiile de Yasunari Kawabata este ultimul roman semnat de autor, înainte ca acesta să moară sau să se sinucidă, după anumite speculații, fiind influențat de moartea unui bun prieten de-al său, scriitorul Yukio Mishima.


Deși e un roman care nu are un final, mi-a plăcut foarte mult cum a fost scris, personajele și trăirile intense ale acestora. Cartea este un dialog continuu între un bărbat, Hisano, și mama iubitei sale. Cei doi o duc pe tânăra femeie la un spital de boli mintale, pentru că ea suferă de o boală ciudată - cecitate față de corpul uman. Pe parcursul cărții, mama și iubitul discută despre sufletul uman și influența fetei asupra celor doi se resimte din plin.


Ultimul roman pe care l-am citit luna aceasta a fost Oceanul de la capătul aleii de Neil Gaiman. Este prima mea întâlnire cu acest autor și mi-a plăcut foarte mult cartea.
Explorează împletirea dintre realitate și magie prin ochii un copil, care în niște împrejurări ciudate, eliberează o forță care amenință să distrugă nu doar familia lui, ci și întreaga lume. Urmează să fac o recenzie pe canalul meu de YouTube, așa că nu voi spune mai multe :)


Acestea au fost cărțile pe care le-am citit în octombrie. Nu sunt multe, dar am avut parte de volume care m-au fascinat și m-au făcut să mă reîndrăgostesc de anumite genuri literare.
Voi ce ați mai citit?

joi, 31 octombrie 2019

Recenzie literară: Păpădiile de Yasunari Kawabata (1972)

 Un ospiciu este un puț adânc pe fundul căruia se depun și încep să clocotească otrăvurile sufletului omenesc. 


[...] Oamenii sunt niște animale prefăcute, care se justifică și se afirmă pe sine. Animalele adevărate nu fac așa ceva. Ele nu sunt înzestrate nici cu grai. Sau poate că există și la ele afirmarea de sine, dar, neavând limbajul artificial al autojustificării, în cazul lor e vorba de un instinct.  Ceea ce e ceva frumos.

joi, 24 octombrie 2019

Recenzie literară: Jucătoarea de Go de Shan Sa (2001)

Educat într-un univers al onoarei, necunoscând nici crime, nici abjecția, nici trădarea, gust pentru prima oară ura: un sentiment sublim, sete de dreptate și de răzbunare.


Fiecare om trebuie să moară. A alege neantul e singurul mod de a-l învinge.

Sunt mișcat de faptul că aparțin unei generații dezinteresate, ce aspiră la o cauză sublimă. Spiritul samurailor, ucis de modernitate, renaște în noi și prin noi. Traversăm o perioadă de incertitudine. Măreția zilei de mâine ne face nerăbdători.

De ce oare îmbătrânesc părinții? Viața e un castel de minciuni năruit de timp. Îmi pare rău că nu m-am uitat mai mult și mai atent la ai mei.

joi, 17 octombrie 2019

Recenzie literară: Dacă fug de Terri Blackstock (2016)

O prietenie. O crimă. O poveste întunecată din trecut. Un război și urmele acestuia în mintea unui soldat. O fugă continuă, lipsită de perspective.


Dacă fug de Terri Blackstock este un thriller captivant, cu personaje de care te atașezi, o premisă interesantă și o serie de întâmplări secundare firului narativ principal, menite să creeze o imagine complexă despre personaje și lumea din care fac parte acestea.

joi, 10 octombrie 2019

Recenzie literară: Acolo unde cântă racii de Delia Owens (2018)

Înainte de jocul penelor, singurătatea ajunsese o prelungire naturală a Kyei, ca un braț. Acum însă parcă făcuse rădăcini în ea și-i apăsa pieptul. 

Dar să fie singură cuc era un sentiment atât de vast, încât avea ecou [].


Poate că era un meleag aspru, dar mustea de viață. Viață de toate soiurile - crabi de nisip agitându-și frenetic picioarele, raci ce navigau prin mâl, pești, creveți, stridii, căprioare grase și gâște durdulii care umpleau uscatul și apa[]. Mlaștina nu îi delimita, însă îi definea și, ca orice pământ sacru, le ținea secretele bine ascunse.

vineri, 4 octombrie 2019

Recenzie literară: O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri de Krystal Sutherland (2017)

Oamenii anxioși mereu au impresia că lumea se învârte în jurul lor, dar faptul că acum știa adevărul nu însemna că îi este ușor să renunțe să mai creadă în minciuna asta.

Într-o zi, a spus el, toți se vor trezi și și își vor da seama că părinții lor sunt nuște simpli oameni, ca ei. Câteodată sunt oameni buni, câteodată nu.


E orecum ușor să suferi singur; să suferi pentru alții e ce te distruge.

Ce uitase însă să menționeze - ce ea a ajuns să aprecieze exact în acel moment - era că, de cele mai multe ori, oamenii nu sunt nici buni, nici răi, nici drepți, nici diabolici, ci pur și simplu oameni.


Dragostea e o oglindă care ne face părțile strălucitoare să sclipească precum stelele și înmoaie chiar și cea mai aprigă urâțenie. Ne place să iubim pentru că ne face frumoși.

miercuri, 2 octombrie 2019

Bilanț literar: Septembrie 2019

 Frumoasă să vă fie toamna!


Pentru mine, aceasta a început cu un drum nou în viață, așa că la capitolul lecturi, nu mă pot lăuda cu la fel de multe ca în alte luni, dar asta nu le face mai puțin valoroase. Am reușit să termin cărți pe care le aveam începute de ceva timp, să mă bucur de lecturi captivante și să mai citesc din teancul meu de cărți #citescceam.


Voi începe cu Cartea Mironei de Cella Serghi, un volum pe care l-am început în cadrul #romanianreadathon, dar pe care l-am abandonat destul de repede. Prima parte a cărții, mai bine zis, prima treime, este scrisă în dulcele stil pe care-l regăsesc cu drag în Pânza de păianjen. În Cartea Mironei, cititorul urmărește o tănără care aspiră să devină scriitoare, fiind sufocată de către familia ei nocivă și de evenimentele ce împânzesc Europa la mijlocul secolului trecut. Dacă romanul a început bine, pe parcurs povestea a devenit din ce în ce mai fragmentată, iar eu nu am putut să creez o legătură cu protagonista sau cu trăirile ei.


 Dacă fug de Terri Blackstock a fost un thriller captivant, cu o poveste simplă, dar bine prezentată. Casey îl găsește pe cel mai bun prieten al ei mort la el acasă și fiindcă are o părere nu tocmai bună despre poliție, decide să fugă, să se ascundă, ceea ce o face automat principala suspectă.


Familia defunctului îl angajează pe Dylan, un prieten din copilărie, să o găsească pe Casey și să obțină răspunsuri. Dacă fug este primul volum din trilogie, lucru pe care nu-l știam, de aceea am rămas dezamăgită la final, când am descoperit că povestea abia începe. Cu siguranță voi citi și continuarea.


O zi din viața lui Ivan Denisovici de Aleksandr Soljenițîn a fost o lectură care nu a venit la timpul său. Așa cum sugerează titlul, este vorba despre o zi din viața unui bărbat care își duce veacul în Gulag, cu tot cu tabieturile celora din jur, evenimentele vremii, intrate în venele prizonierilor și nelipsitul suflet rusesc prins în inima singurătății. Dacă aș fi citit cartea asta într-o altă stare de spirit, cred că m-aș fi bucurat mai mult de ea.


Istoria credințelor și ideilor religioase, volumul 3: De la Mahomed la epoca Reformelor de Mircea Eliade este una dintre cărțile pe care am început să le citesc la începutul anului și abia acum am terminat-o. Fiind un volum de non-ficțiune, a mers mai greu decât alte lecturi, dar mi-a plăcut mult modul în care autorul face sinteza perioadelor descrise și aduce în prim plan ideile cele mai importante din credințele religioase menționate.


Netochka Nezvanova de Fiodor Dostoievski a fost o lectură ușoară pentru acest autor. Relatează povestea unei fete ajunsă orfană și tot ceea ce înseamnă familia ei, greutățile prin care trece și evident, aduce în lumina reflectoarelor nelipsita suferință atât de caracteristică personajelor din literatura rusă clasică. Mi-a fost dor de Dostoievski, dar nu voiam să mă înham la un roman stufos, așa că Netochka Neszvanova a fost cartea potrivită pentru a-mi potoli dorul.


O listă semidifinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri de Krystal Sutherland este volumul care încheie luna septembrie. Familia Solar este urmărită de un blestem și faptul că fiecare membru a acesteia are câte o fobie, care-l împiedică să-și trăiască viața la potențialul maxim.


Deși este o carte YA, felul în care este tratată depășirea fricii face din acest roman unul potrivit pentru toate vârstele. 
Acestea sunt cărțile de care m-am bucurat în septembrie. Voi ce ați mai citit?

joi, 26 septembrie 2019

Recenzie literară: An Enchantment of Ravens de Margaret Rogerson (2017)

Toamna este un anotimp care incită la poezie. La melancolie. La dor. Pentru Isobel însă, toamna este un anotimp pe care nu l-a trăit niciodată, pe care nu l-a simțit în aer, fiind prinsă într-o lume unde domnește o vară eternă.


Lucrurile se schimbă atunci când îi face portretul lui Rook, prințul toamnei, care rămâne nemulțumit de rezultat și o răpește pe fată, ducând-o spre tărâmul său pentru a o pedepsi pentru insolența ei.
Dar călătoria lor se adeverește a fi nu doar o apropiere a sufletelor, ci și descoperirea unei forțe malefice, pregătită să distrugă lumea. În aceste condiții, Isobel și Rook trebuie să găsească o soluție pentru a salva universul lor.
An Enchantment of Ravens de Margaret Rogerson este o carte frumoasă, în ton cu vremea de afară - plină de culoare, romantism, dorul unor vremuri inexistente.


joi, 19 septembrie 2019

Recenzie literară: Scrisorar de Mihail Șișkin (2005)

Sufletul este ultimul lucru indivizibil, ca un atom. Între atomi e mereu un interval. “Dacă atomii s-ar atinge, atunci ei ar fi divizibili, dar, prin definiţie, ei sunt indivizibili: dar se pot atinge numai prin anumite părţi ale lor.” Adică trupurile se pot atinge, dar între suflete va fi mereu un interval, un loc pustiu.

joi, 12 septembrie 2019

Recenzie literară: Un gentleman la Moscova de Amor Towles (2016)

Bunele minere nu sunt ca bomboanele, Nina. Se poate să nu le alegi pe cele care ți se potrivesc cel mai bine și bineînțeles că nu se poate să le pui la loc în cutie pe cele din care ai mâncat jumătate.

Soarta n-ar avea reputația pe care o are, dacă ar face pur și simplu ceea ce pare că o să facă.

 Probabil că suntem vrăjiți pe veci de splendorile pe care n-avem ochi să le vedem în adolescență și ne scapă, pentru ca apoi, în tinerețe, să aibă parte din când în când de privirea noastră disprețuitoare, iar la maturitate să le acordăm ceva considerație, însă cu măsură.

   
Niciodată n-o să se mai plimbe pe Nevski Prospekt, oricum o să se numească el, fără să aibă un insuportabil sentiment al pierderii. Și exact așa și trebuie. Exact sentimentul acela al pierderii trebuie să-l anticipăm, pentru el trebuie să ne pregătim și pe el trebuie să-l prețuim până în ultima zi, căci, în definitiv, numai inima frântă reneagă tot ce e efemer în iubire.

Dacă vă îndoiți vreodată, doar să vă aduceți aminte că, spre deosebire de adulți, copiii vor să fie fericiți. Așa că încă vor ști să facă cele mai mari plăceri din cele mai simple lucruri.

Însă uneori, Sofia, cea mai bună atitudine pe care am putea s-o avem te face la prima vedere să te împotrivești. De fapt, aproape întotdeauna te face să te împotrivești.

luni, 9 septembrie 2019

Amintirile verii - KFC Summer

Vara acestui an a fost plină de evenimente în viața mea personală - am terminat facultatea și m-am mutat în alt oraș, ceea ce înseamnă un singur lucru: viața de adult a început de-a binelea.
Dar asta nu înseamnă că nu am avut parte de amintiri frumoase și de mini-călătorii care mi-au oferit inspirația de care aveam nevoie pentru a lucra la niște proiecte personale.
Și ce înseamnă vara fără fast-food? fără calorii în cantități imense, după plajă? fără cartofi prăjiți și pui picant?
 
 
Buzzstore și KFC s-au aliat pentru a oferi buzzerilor oportunitatea de a testa noutățile verii ce tocmai și-a luat zborul. În restaurantele KFC din toată țara au apărut în meniu Summer Twisterul, Holiday Burgerul, Crispy Boxul, Summer Bucketul și înghețata Kream Ball. Cei de la Buzzstore ne-au trimis vouchere pentru a ne delecta papilele gustative cu un Summer Twister, un Crispy Box și un Holiday Burger.
 
 
Am început cu twisterul, un produs pe care-l comandăm cu mare drag și restul anului, dar am vrut să încerc varianta de vară. Are două bucăți de crispy strips, baby spanac, brânză feta, castraveți și roșii proaspete, asezonat totul cu sos Garlic Lemon. 
 
 
E o variantă răcoritoare a aceluiași twister clasic, l-am savurat. Am comandat Summer Twister și înainte de a folosi voucherul de la BuzzStore și mi-ar place ca această variantă să revină și la anul.
 

Crispy Box, ce conține trei bucăți de crispy strips și o porție de cartofi mi-a plăcut la fel de mult ca de fiecare dată; KFC nu-și schimbă gustul de pe o zi pe alta :) 
 
 
Ce mi-a plăcut mult, surprinzător, au fost cartofii: ori s-a schimbat furnizorul, ori cei de la KFC au început să adauge mai multă sare. Nu îmi plăceau cartofii de la KFC cine știe ce, dar mai nou au un gust mult mai bun. Sper să rămână așa.
 
 
Holiday Burger, care vine în variantele picantă și nepicantă, a fost o noutate pentru mine. Eu nu prea mănânc burgeri de la KFC, așa că eram curioasă despre ce gust are acesta. Am comandat varianta picantă, deși îl puteți solicita și nepicant.
 
 
 Conține două bucăți de pulpă de pui, Cheddar, castraveți murați, ardei copți, salată, toate asezonate cu sos Sweet & Sour, ceea ce-i oferă un gust dulce-sărat-acrișor. Mie personal combinația aceasta nu mi-a plăcut în mod special, dar prietenul meu a apreciat-o.
Ca încheiere, am mai fost la KFC vara asta și pot să zic că Summer Bucketul de acest an a fost la înălțime, iar aripioarele Hot Wings pe care le-am prins au fost delicioase.