joi, 29 aprilie 2021

Recenzie literară: Soroc de viață și soroc de moarte de E. M. Remarque (1954)

Soroc de viață și soroc de moarte este un roman ce urmărește impactul celui de-al doilea război mondial asupra populației germane civile, dar și a soldaților de rând, înrolați în armată pentru a servi patria, treziți în fața realității - a morții, în fața căreia toți sunt egali.

 Ernst Graeber este un protagonist care te cucerește imediat prin sinceritatea și naturalețea gesturilor sale. Un soldat care a văzut mult prea multe pe front, este totuși bulversat de realitatea în care se trezește. Fiind sigur că în tranșee luptă pentru pace și pentru o viață liniștită în țara sa, descoperă că și aici, în Germania, oamenii mor zilnic, rămân fără casă, suferă de foame, devin o mulțime gata să rupă în bucăți pe oricine atentează la puținele bunuri pe care le mai au. Ernst descoperă că ideile mari îi servesc doar pe cei care dețin puterea, viața lui nu valorează nimic pentru reich și tot ce i s-a insuflat este o mare minciună.

Dacă vreți să citiți un roman despre cel de-al doilea război mondial din perspectiva unui soldat german și dacă vă plac poveștile de dragoste ce au loc în vremuri întunecate, vă recomand acest volum.

joi, 22 aprilie 2021

Recenzie literară: Viața invizibilă a lui Addie LaRue de V. E. Schwab (2020)

 Addie este un personaj care posedă o viscerală dorință de a trăi și încearcă din răsputeri să lase o amprentă în timp, fiind martora unor evenimente majore - cum ar fi revoluția franceză sau cele două războaie mondiale.


Două personaje care mi-au plăcut nespus de mult sunt Estelle - o femeie care a însemnat foarte mult pentru Addie înainte de blestem și Luc, imaginea pe care Addie o atribuie Întunericului. Estelle este o bătrână ciudată din satul lui Addie, care o învață pe tânără că viața nu se rezumă la a crește copii și a îmbătrâni în casa părintească, tot ea fiind cea care o avertizează să nu caute zeii ce răspund după lăsarea nopții. Pe parcursul romanului, Estelle apare sporadic, dar suficient cât să aibă un impact - e un personaj conturat foarte bine și pe care aș fi vrut să-l întâlnesc mai des în narațiune. Întunericul e și el un personaj foarte bine conturat, iar autoarea reușește să-l portretizeze ca pe o entitate atemporală, ce există după propriile reguli. 

miercuri, 21 aprilie 2021

Ce înseamnă acasă?

 Un colț doar al tău, acolo unde poți să vii după o zi îngrozitoare și să-ți lași trăirile în maldărul de haine pe care tocmai le-ai dat jos de pe tine. Un loc unde ești comfortabil tu cu tine, într-un tricou vechi, cu părul nepieptănat, cu zero machiaj sau nevoia de a arăta prezentabil. Un loc unde poți fi tu și-ți poți auzi gândurile.

Acasă a fost în multe locuri - acolo unde am copilărit. Acolo unde am petrecut verile cu bunicii mei. Acolo unde, la un perete distanță, era sala de clasă. Acolo unde au fost lucrurile mele în primul an de facultate. Și apoi, două chirii schimbate, un apartament în orașul în care suntem acum și, cine știe câte alte locuințe vor mai fi de-a lungul timpului, dar mi-am găsit acel „acasă” despre care nu știam cât de vital este pentru mine - acasă este el.

joi, 15 aprilie 2021

Recenzie literară: Caterina de Corinne Rakoczy (2020)

Când clopotele or bate de sărbătoare în moarte, atunci să înceapă afurisenia aceasta de e cu dreptate în fața Domnului. Iar dacă e dragoste curată între cei ce se cunună azi, tot blestemul și toată obida mea să nu se adeverească. 


Cine nu iubește moare, și nu doar cu trupul, ci de tot. Se scufundă în întunericul în care nimeni nu știe ce e. 

luni, 12 aprilie 2021

AM SCRIS UN ROMAN + GIVEAWAY!!!

Pe canal am vorbit puțin despre romanul meu, Împărăția ultimului cerb și, dacă vreți să citiți cartea, găsiți în descrierea clipulețului toate linkurile spre locurile de unde îl puteți procura. Și, pentru că am trecut de 2.000 de subscriberi pe canalul meu de Booktube, vă invit să vă înscrieți la Giveawayul pe care îl organizez pe contul meu de Instagram, unde aveți șansa să intrați în posesia volumului cu autograf 

duminică, 11 aprilie 2021

Recenzie literară: Cutii de Cătălina Bălan (2019)

 Atunci când dialogul tău interior cu tine

începe să devină dialoguri cu altcineva

e un fel de a te îndrăgosti

ca o macara de cer

ca un soldat ciunt

de picioarele unei femei

Cutii de Cătălina Bălan, apărut la Editura Paralela 45, este un volum de poezie contemporană, în care eul liric se luptă cu dorința de a păstra vie în amintire viața de înainte de plecare și dorința de a lăsa trecutul să zacă în cutii, destul de aproape încât să fie la-ndemână, destul de departe pentru a nu sări în ochi.

Cătălina Bălan, în câteva cuvinte simple, dar încărcate de însemnătate, se întoarce în Chișinăul copilăriei sale, un oraș atât de imperfect, dar atât de drag datorită trecutului pe care-l marchează. Departe de acel loc, sufletul autoarei continuă să se întoarcă la origini, la zilele când își dorea să plece și la zilele când era recunoscătoare că anume în acel oraș a început adevărata viață.

Cutii, deși e un volum de poezie contemporană, o poezie prea puțin cunoscută mie, m-a făcut să mă întorc în acele timpuri când începutul adolescenței mele a fost marcat de un oraș astăzi străin, dar ridicat pe un piedestal în sala cu melancolii din sufletul meu. Cătălina Bălan m-a făcut să mă trezesc în amintirile de altă dată, să revăd locurile care-mi sunt dragi, dar în care nu m-aș mai întoarce. Cutii e un volum ce mi-a spus clar că mă pot mereu întoarce în amintirile și melancoliile mele, dar adolescența e o perioadă pe care nu o voi mai revedea niciodată, iar orașul copilăriei mele nu mă va mai primi cu brațele deschise. Ca un  învățător care și-a învățat elevii alfabetul și tabla înmulțirii, orașul meu natal mi-a oferit tot ce i-a stat în puteri, pregătindu-mă pentru o altă etapă a vieții, fără a-mi oferi o cale de întoarcere spre inima lui.

Te vei gândi zece minute după

vei răspunde neapărat

ceva subtil, amuzant, un pic defensiv

și poate vei fi melancolic

joi, 8 aprilie 2021

Recenzie literară: Fable (Fable, #1) de Adrienne Young (2020)

Locul meu nu era nici pe uscat, nici pe chei, nici în orașele împrăștiate de-a lungul Strâmtorilor. Locul meu dispăruse.


În momente din astea, mama spunea că atingem sufletul furtunii. Când năvălea așa peste noi, ne invita în inima ei și ne îngăduia să-o vedem. Ne spunea ceva. Și abia atunci puteam să aflăm ce era înăuntrul ei. 

Abia atunci puteam să aflăm cine e.

sâmbătă, 3 aprilie 2021

Bilanț literar: Martie 2021

Bine v-am găsit în prima lună a acestei primăveri!

În martie mi-am propus să citesc exclusiv autori români contemporani și pot să spun că m-am ținut de această decizie și am avut parte de niște lecturi cu adevărat minunate.


Am citit Perna cu fluturi de Doina Popescu și Daniela Ulieriu. Un roman care urmărește viața a două femei care aparent nu au nimic în comun, Perna cu fluturi combină misterul, cotidianul și soarta într-o poveste ce începe undeva pe malul mării, ascunsă în lucrurile pe care o mătușă răposată le lasă nepoatei sale. 


Majestique de Bianca Sol este un SF cu elemente de romance, roman polițist, misticism. Urmărește viața unui cercetător căruia i se fură cea mai de preț invenție și goana pentru recuperarea aceasteia îl duce în cele mai neobișnuite locuri. 


Recviem pentru umbre de Ioana Mihaela Curaleț este un roman polițist cu elemente de paranormal, iar acțiunea are loc în realitatea imediată. Logodnicul protagonistei dispare fără urmă, familia acestuia ascunde ceva sinistru, iar adevăruri bine ascunse în trecut încep să iasă la suprafață. Un roman cu un tempou alert, o acțiune interesantă și cu personaje foarte bine ancorate în realitatea lor.


Solara de Bianca Sîrb este primul volum dintr-o trilogie ce urmărește o adolescentă ce nu își amintește nimic din trecutul său, dar un eveniment o face să se trezească în mijlocul unei bătălii între forțe necunoscute, ea fiind un măr al discordiei în toată situația creată. Mi-a plăcut și stilul, și personajele, și elementele de mitologie dacă din volum; abia aștept să citesc continuarea.

Micul saturnian de Octavian Soviany era de ceva timp în biblioteca mea și mă bucur că am ajuns să-l citesc. Urmărește copilăria și adolescența lui Paul Verlaine, fiind o biografie romanțată. Octavian Soviany știe să atragă cititorul în povestea pe care o țese și să-l țină captiv în aceasta.

* Pene, cenușă și Elfi de M. K. Lynn - un volum care urmează să apară anul acesta, dar tot ce vă pot spune este că mi-a plăcut foarte mult și abia aștept să fie publicat și să vă zic mai multe despre :)


Nu s-a lăsat și fără abandonate, din păcate. Legile nescrise ale vieții de Delia Moretti debutează cu reîntâlnirea a două prietene, Daria și Matilda. Daria trece printr-o perioadă nu chiar roz, Matilda este căsătorită și însărcinată și urmează să nască în curând. O invită pe Daria la ea acasă, să-i țină companie, iar aici fata cunoaște familia Matildei, care nu e tocmai o familie echilibrată. Nu știu ce se întâmplă mai departe, pentru că nu am reușit să intru în ritmul cărții sau să mă atașez de vreun personaj, așa că am decis să nu continui lectura.

Cum a fost martie pentru voi, din punct de vedere literar?

joi, 1 aprilie 2021

Recenzie literară: Micul saturnian (Lelian, #1) de Octavian Soviany (2019)

Nu se aude decât clipocitul molcom al valurilor, ca o muzică în surdină, ce lasă să îți pătrundă în suflet o delicioasă melancolie. Timpul a început să încremenească. Se apropie ora crepusculului.

Am descoperit că, în străfundurile sale, sufletul meu e plin de monștri oribili. 

Stau în fața mării ca în fața lui Dumnezeu. O găsesc mai frumoasă decât toate catedralele zidite de oameni.

Muzica nu are nevoie de vorbe, ea vorbește în graiul inimii, știe să-i exprime perfect fiecare fior, fiecare tresărire și fiecare durere. Ea poate să ridice de-a dreptul la cer, fără să fie trasă în jos de balastul cuvintelor. Cred că oamenii au învățat să vorbească abia după ce au uitat să cânte ca îngerii.

Dacă mă gândesc bine, pot spune că nu eu am căutat poezia. Ea m-a căutat pe mine. Eu am avut doar înțelepciunea să-i ies în întâmpinare.