joi, 29 septembrie 2022

Recenzie literară: Paturi oculte de Doina Ruști (2020)

Paturi oculte de Doina Ruști este un roman unde realismul magic înflorește din belșug, plimbând și personajele, și cititorul printr-un fel de vis febril, unde există multe întrebări și aproape niciun răspuns. Mi-au plăcut metaforele, imaginile din realitatea imediată, căutarea lui Flori și toate acele paturi pe care le găsește pe parcursul anilor, dar și povestea acestora. Am apreciat modul în care multe fire narative se întrepătrund, iar timpul și realitatea sunt cele două ingrediente vitale în călătoria lui Flori și a lui Lev, împreună și separat.

Povestea paturilor, originea lor, descoperită pe parcurs, m-a acaparat în totalitate. Doina Ruști își creează personajele în ideea că acestea ajung să fie tovarăși de drum cititorului, în călătoria întreprinsă pentru a dezlega misterul și abordarea asta a fost pe gustul meu. Totuși, în ultima treime povestea a cam stagnat și unele lucruri dezvăluite au avut un impact mult mai mic asupra mea decât mă așteptam.

sâmbătă, 24 septembrie 2022

Povestirea cu chelnerul și arma

Îmi pare rău, dar e ultima picătură - ești concediat! spune șeful tău.
- Foarte bine! exclami tu. Iată insigna și arma mea! zici, trântindu-le pe biroul lui.
Șeful tău pare confuz.
- Ce naiba?! De ce ai nevoie de o armă și o insignă când ești chelner?!
Îl privesc de sus, ca pe un vierme ce este. Șeful meu, Mauricius Estados, e un mare idiot. Un idiot cu bani, iar în fața acestora, toate ușile se deschid și toate capetele se apleacă.
Dar banii nu-l vor salva de ce urmează să se întâmple. Chipul Mariettei îmi apare în minte, dar îl alung. Femeia care și-a pierdut viața pentru că familia Estados a vrut să o țină captivă, bibelou, exact în acest birou. Mă întreb cum de nu se mai văd urmele sângelui ei, care a colorat toți pereții. Îmi mușc obrajii și-l privesc țintă pe Mauricius. Îl urăsc.
Îmi cercetez cu un aer dezinteresat reverul hainei. Este o formă de sfidare care îl face pe Mauricius să se aprindă.
- Nu, nu vreau să aud motivul, te privește. Ești liber să pleci - nu trebuie să-ți arăt unde este ușa.
Îmi iau pardesiul și părăsesc biroul într-o liniște completă. Pășesc pe strada plină de praf a dimineții. Merg pe trotuar și observ mașinile cum se deplasează cu viteză, oamenii care trec pe roșu, ușile de la clădirile de birouri deschizându-se și închizându-se necontenit. Acest furnicar, numit metropolă, este imens și plin de hibe. Are nevoie de foc.
E timpul să opresc toate astea.

Expir și mă îndrept spre o clădire veche, dărăpănată. Îmi dau la o parte o șuviță de păr, gândindu-mă, în treacăt, că ar fi timpul să mă tund.
Mă întâmpină liniștea și un birou, care este oglinda biroului lui Mauricius. Mă așez în fotoliul comod și mă las pe spate, așteptând. În clipa în care știu că o să se întâmple, se aude un ciocănit în ușă.
- Intră!
Bărbatul din spatele acesteia se strecoară în biroul meu cu o față spășită. Se apropie cu pași mici și pune o hârtie pe masă, despre care știam deja. Trebuie să recunosc, tot curajul de care dă dovadă, făcând acest gest, aproape că mă înduioșează. Dacă nu ar fi vorba despre Keith.
- Îți dai demisia?
- Plec, spune acesta, privindu-mă în ochi.
Îmi scutur un fir de praf inexistent de pe umăr.
- Încotro?
Bărbatul rămâne o clipă tăcut.
- Familia Estados.
E momentul meu să nu mai spun nimic. Nu mă așteptam la așa ceva de la Keith. Expir adânc. E Keith, la urma urmei, e ceva perfect normal pentru el să schimbe taberele într-o singură clipă.
- N-ai decât, îi spun pe un ton glacial. De fapt, îi spun, un gând nou începând să ia naștere în capul meu, ai putea începe prin a vizita restaurantul lui Mauricius. Te așteaptă un cadou acolo. Așa, de despărțire.
Ochii lui Keith se aprind cu ceva ce seamănă surpriză. Ce idiot.
- Apreciez, șefu`.
- Liber.
Fostul meu subaltern părăsește încăperea și, la nici o oră, deschid ziarul pe care-l aduce menajera mea.
Atac asupra familiei Estados! Cinci morți, trei răniți într-o altercație de mari proporții! Sursele din interior spun că explozia a avut loc în momentul în care Mauricius Estados a ieșit din biroul său, urmat de un străin. Poliția a deschis o anchetă, iar gurile rele șoptesc despre implicarea familiei rivale, Muertes. Mai multe amănunte, în ediția de mâine!
Las ziarul pe birou și-mi împreunez mâinile la nivelul bărbiei. Ziariștii sunt praf în ultimii ani, dar asta e în favoarea mea. E o zi cât se poate de frumoasă. Iadul se dezlănțuie pe pământ.

joi, 22 septembrie 2022

Recenzie literară: Mila 23 de Dan Ivan (2019)

Mila 23 de Dan Ivan este un jurnal de amintiri, fragmente din viața deloc ușoară din acea perioadă, dar plină de peripeții și tot felul de evenimente demne de un scenariu de film. Tânăr bucureștean, care a trecut cu brio prin armată și apoi a absolvit facultatea, deși un eveniment tragic din familie îl face să vrea să se lase de meserie, Dan Ivan își ia lumea în cap și alege să fie desemnat medic într-o localitate unde cuvântul confort există doar în dicționare.

Dan Ivan are un stil foarte simplu de a scrie, astfel încât volumul de față dă impresia că te afli la masă cu autorul, care-ți povestește despre cum a fost în tinerețe și cum s-a format ca medic într-un mediu în care avea foarte puține resurse pentru a excela în această profesie. Totodată, datorită felului în care este construită însăși viața, tânărul medic trebuie să facă față realității și să învețe din mers, având la dispoziție resurse finite, pe care trebuie să știe să le folosească în favoarea sa.

sâmbătă, 17 septembrie 2022

Recenzie literară: Cazul inimii furate (Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris, #1) de M.K. Lynn (2022)

1875, Micul Paris. Prăjiturile de la cofetăria Capșa nu sunt dulci - Florica, slujnica domnișoarei Lili, nu minte. Leopold Vernescu, dat afară de la facultatea de medicină în ultimul său an, în prezent asistentul Șefei de la Cabinetul de Investigații Supranaturale, încearcă să găsească un leac împotriva acidului demonic. Lisette Grant-Anghelescu, fostă domnișoară Lili, actuală Șefă a Cabinetului, nu are timp de prostiile slujnicei sale, pentru că un nou caz apare la orizont: oamenii mor, iar acidul demonic are un cuvânt de spus în toată această tevătură. Cu ajutorul asistentului său, dar și a bravilor polițiști Bomont și Calistrat, femeia aflată la conducerea Cabinetului are de gând să salveze Micul Paris.

Cazul inimii furate de M. K. Lynn deschide seria Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris, o fascinantă aventură a unor tineri în inima (da, da :D) întunericului, aflați în căutarea magiei ce curge prin venele capitalei, puși pe  prinderea acelora care vor să facă omul de rând să sufere.

Mult m-am distrat citind această carte. Chiar dacă are sub 200 de pagini, autoarea pune foarte repede la punct decorul și evenimentele, și nici o clipă din lectură nu am simțit că povestea stagnează sau că lucrurile ce se întâmplă sunt irelevante. Personajele sunt pur și simplu uimitoare, prin unicitatea lor, prin felul în care vorbesc și se comportă și pot spune că m-am atașat de fiecare în parte.

Replicile pe care și le aruncă Leopold și Lisette sunt pline de umor, încăpățânare și o pasiune bine ascunsă, iar felul în care cei doi colaborează este unul eficient și plăcut de urmărit. Nici personajele secundare nu sunt mai prejos - mi-a plăcut mult de Florica, pentru că-și bagă nasul peste tot, dar într-un mod copilăresc; Ianuș, pentru că, oricât de chipeș și dorit ar fi de doamne, ochii lui fug mereu spre fructul interzis - domnișoara Diamond, pe care sper să o întâlnim și în celelalte cărți. M-a amuzat domnul Pisicescu, un individ despre care cred că vom mai auzi, iar slujnica Eleonora, despre care doar știm că există, dar pe care nu am întâlnit-o încă în narațiune, mă intrigă.

Romanul semnat de M. K. Lynn este o lectură ușoară, captivantă, plină de umor și de replici acide, răsturnări de situație și farmecul Micului Paris. Cu siguranță voi fi cu ochii pe serie, pentru că sunt foarte curioasă despre următorul caz pe care trebuie să-l rezolve membrii Cabinetului de Investigații Supranaturale.

joi, 15 septembrie 2022

Recenzie literară: Dacă strada Beale ar putea vorbi de James Baldwin (1974)

Prin povestea aparent simplă - și atât de tipică, de fel - a unui cuplu de afro-americani, James Baldwin aduce în prim-plan diferența de rasă, de mentalitate, de atitudine față de aproape. Deși narațiunea se axează pe familia celor doi, aducând în lumina reflectoarelor diferența enormă între acestea, autorul portretizează de fel comunitatea afro-americană a timpurilor. Familia lui Tish o susține în totalitate, iar pentru ei, Fonny devine ca un fiu, pe care toți au de gând să-l susțină și să-l ajute. Familia lui Fonny, în schimb, este marcată de o indiferență prost mascată de pietate, iar mama tânărului, veșnic nemulțumită de progeniturile sale, este mai mult interesată în a-și păstra imaginea de femeie pioasă în comunitate decât a-și ajuta fiul. 

Dacă strada Beale ar putea vorbi este o carte scrisă frumos, autorul reușind să țină cititorul ancorat în poveste. Deși evenimentele au loc într-un fel de lentoare, e ușor să te întorci la poveste, pentru că James Baldwin o scrie cu sufletul. Dragostea lui Tish pentru Fonny și pentru viitorul lor copil este umbrită de realitatea crudă a vremurilor în care trăiește: în America secolului trecut, cuvântul unui afro-american nu valorează nimic, majoritatea sunt priviți ca niște sub-oameni, iar realitatea lor diferă cu mult de cea a americanilor ce se află la putere. Prin intermediul lui Fonny, James Baldwin ilustrează felul în care justiția este oarbă doar acolo unde vrea să fie, egalitatea este un cuvânt frumos și cam atât, iar viața unui om este doar un număr pe o hârtie.

marți, 13 septembrie 2022

Recenzie literară: Camerista de Nita Prose (2022)

 Molly, o tânără de 25 de ani, toată viața ei a iubit curățenia. Crescând alături de bunica ei, ce făcea menajul pentru o familie bogată, Molly mereu și-a dorit să urmeze calea aleasă de buni, așa că a devenit cameristă la un hotel de cinci stele. Viața ei se schimbă radical atunci când îl decoperă pe domnul Black, mort în camera lui, iar în acel moment, toată mizeria existentă din jurul ei începe să iasă la suprafață.


Camerista de Nita Prose este o lectură dinamică, unde răspunsurile sunt mereu cu un pas în faţa cititorului. Aspectele care mi-au plăcut:
Premisa - o cameristă găseşte un om foarte important, bogat şi influent, mort în patul său;
Porțiunile din text unde se pune accent pe meticulozitatea lui Molly, pe mania ei (are o obsesie pentru curățenie);
Umorul lui Molly - deseori deplasat pentru că ea nu se prinde de împrejurări.


Din păcate, au fost mai multe aspecte care nu mi-au plăcut:
Cum a fost construit misterul din jurul morții domnului Black. Prea multe variabile care au fost improbabile şi în lumea reală nu ar fi trecute cu vederea;
Evoluția lui Molly - tânăra are 25 de ani, este o inadaptată social, pare să fie Neurodivergent, nu poate înțelege expresiile altor oameni şi deseori citeşte greşit atmosfera. Totuşi, doar în câteva capitole brusc se prinde cum funcționează lumea şi ce se întâmplă, de fapt, în jurul ei;
 Personajele secundare sunt unidimensionale, au un singur scop în poveste, să o împingă mai departe;
Am parcurs foarte greu lectura. Povestea a stagnar de prea multe ori, punându-se accent pe descrieri irelevante, de care cititorul s-ar fi putut lipsi;
Pe final, aflăm despre nişte lucruri făcute de Molly care o transformă într-o altă persoană (lucruri întâmplate anterior punctului de unde începe cartea). Autoarea îmi creează impresia că nu s-a putut decide ce să facă cu Molly, cum să îi ofere complexitate, şi din punctul meu de vedere, a cam stricat portretul deja conturat.
Per total, a fost o lectură ce a mers foarte greu și am rămas nemulțumită de toată povestea - cred că ideea a fost una bună, dar execuția nu s-a pliat pe gusturile mele.

joi, 8 septembrie 2022

Recenzie literară: Cum să te împrietenești cu întunericul de Kathleen Glasgow (2019)

Cum să te împrietenești cu întunericul este o carte dură și foarte emoționantă. Tiger e o fată care trece prin multe și momentul în care adolescenta rămâne singură pe lume, viața se transformă în totalitate, aruncând-o pe Tiger în brațele disperării, a durerii și a birocrației.

Romanul semnat de Kathleen Glasgow urmărește felul în care tânăra face față pierderii celui mai drag om și faptului că de acum încolo mereu va fi pe cont propriu. Totodată, autoarea pune accent pe modul în care statul american și nu numai gestionează astfel de situații. Deși Tiger are prieteni și părinții acestora sunt dispuși să se ocupe de ea, legile nu permit acest lucru, iar adolescenta devine proprietatea statului, care decide să o plaseze în tot felul de instituții sau case de plasament, cititorul urmărind astfel realitatea din spatele acestui sistem și a tot ce înseamnă drumul pe care-l parcurge un adolescent orfan de la a sta la propria casă la a deveni doar un caz dintr-un dosar.

sâmbătă, 3 septembrie 2022

Bilanț literar: August 2022

 Salutare!

Vara e pe sfârșite, deși nu am nicio dorință să mă despart de aceasta, cred că nici voi :) Dar să ne întoarcem la cărțile noastre.


Pentru că simțeam cum un reading slump mă prinde de picior, am decis să mă adresez cărților romance, care mereu reușesc să mă scoată din această stare. Am ales volumul The Fine Print de Lauren Asher, primul dintr-o trilogie, Dreamland Billionaires. Atunci când bunicul lor moare, cei trei nepoți primesc câte o scrisoare, fiecare astfel având o misiune de îndeplinit pentru a-și păstra moștenirea și pentru a nu-l lăsa pe tatăl lor să primească totul. În volumul de față, cititorul îl urmărește pe Rowan, mezinul familiei, care trebuie să fie directorul unui fel de Disneyland, care se numește Dreamland. Rowan trebuie să descopere acel ceva ca nu merge bine în acest parc plin de atracții, dar la prima vedere, totul este perfect - veniturile cresc pe zi ce trece, toată lumea e fericită, până când bărbatul o cunoaște pe Zahra, o tânără care lucrează la Dreamland și nu e deloc impresionată de Rowan și de puterea pe care acesta o deține.
The Fine Print e un romance drăguț, unde accentul se pune nu doar pe scenele 18+, ci și pe construcția personajelor, dar și pe modul în care Rowan încearcă să salveze Dreamlandul. E un romance drăguț, cu multă magie, dar și dezvoltare a personajelor.


Dacă în volumul anterior Rowan trebuia să descopere punctul slab al Dreamlandului, în Terms and Conditions fratele cel mai mare, Declan, trebuie să-și găsească o soție și să aibă un moștenitor în decurs de un an. Declan e un om rece, calculat și cu o personalitate oribilă, așa că niciuna dintre potențialele mirese nu ajunge la altar. În schimb, pe ultima sută de metri, secretara lui Declan, Iris, decide să-l ajute, și astfel începe căsnicia celor doi.
Acest volum mi-a plăcut mai mult, datorită personalității celor doi protagoniști, dar și dinamicii dintre ei. Aștept cu nerăbdare să fie publicat și cel de-al treilea volum, unde povestea îl urmărește pe Cal, fratele mijlociu, care mi se pare cel mai enigmatic și complex dintre toți. Rămâne de văzut.


Din păcate, Tot ce i-am promis tatălui meu de Ioana Maria Stăncescu nu a fost pe placul meu - nu am putut empatiza cu protagonista și din acest motiv am abandonat lectura.


Cine locuiește la subsol de Diana Geacăr este un volum de povestiri. Unele mi-au plăcut, dar am ajuns la o povestire unde nu am putut deloc să o înțeleg pe protagonistă, iar ăsta pentru mine a fost un motiv pentru a abandona lectura.


Treisprezece. Proză fantastică - antologie a fost un volum interesant. Unele povestiri au fost foarte pe placul meu, altele m-au făcut să ridic o sprânceană. 


Cert este că acest volum e un bun punct de plecare pentru cititorul care vrea să descopere autorul român contemporan, dar nu vrea să cumpere „orbește” un roman.


Am citit primul volum din seria VIP, Idol, de Kristen Callihan. Se axează pe povestea lui Killian, care după ce trece printr-un moment de cumpănă cu trupa rock din care face parte, decide să se ascundă de lume într-un orășel retras, unde o întâlnește pe Liberty. Lib nu e o fată care îl recunoaște și nu pare să fie deloc intimidată sau impresionată de cine este el, iar de aici începe să se construiască relația celor doi. Pe alocuri, cartea a mers foarte repede, dar pe alocuri am simțit că mi se mai taie din avânt. Per total, e un romance drăguț, dacă vă pasionează tot ce înseamnă ce se întâmplă în culisele unei trupe mega populare. Idol e o carte despre recăpătarea încrederii în propria persoană, dar și o poveste de dragoste în lumea muzicii.

Cum sa te împrietenești cu întunericul de Kathleen Glasgow este o carte dură și foarte emoționantă. Tiger e o fată care trece prin multe, făcând față hărțuirilor de la școală, glumițelor pe seama ei, dar care mereu a avut-o pe mama alături și acolo, în brațele ei, mereu a găsit liniștea. În momentul în care adolescenta rămâne singură pe lume, viața se transformă în totalitate, aruncând-o pe Tiger în brațele disperării, a durerii și a birocrației.

Autoarea portretizează foarte bine toate fețele sistemului, tipurile de oameni care fac parte din acesta, familiile care sunt dispuse să cazeze copiii nimănui, modul în care o fac. Tiger întâlnește tot felul de oameni - de la adulți care impun reguli stricte sau încearcă să cucerească prin blândețe, la copii maltratați de către sistem sau chiar de propriile familii.


Al doilea volum din seria VIP de Kristen Callihan, Managed, mi-a plăcut foarte mult, axându-se pe relația lui Scottie, managerul trupei, o stană de piatră care se gândește doar la binele trupei și la siguranța băieților, cum le spune el, cu Sophie, o tânără fotograf care e invitată să lucreze pentru trupă, Kill John, pentru a le îmbunătăți imaginea publică pe rețelele de socializare. Mi-a plăcut foarte mult cum e construit Scottie și felul în care acest om este scos din cochilia sa de către o tânără care nu e sigură că știe ce vrea în viață, dar e sigură că nu vrea să se limiteze la o existență lipsită de bucurii. Autoarea scrie foarte fain și mi-a plăcut modul în care a structurat povestea și mai ales relația dintre cei doi.

Dacă strada Beale ar putea vorbi este o carte despre inegalitate, despre descriminare, crimă și pasiune, dragostea pentru viață și lupta pentru egalitate. Deși inițial cititorul nu știe din ce motiv este închis Fonny, pe parcursul romanului încep să apară răspunsurile, subliniind cât de evidentă este diferența între americanii albi și americanii de culoare. 

James Baldwin scrie despre inegalitatea rasială, despre realitatea pe care unii preferă să o ignore, dar, cel mai important, scrie despre relațiile complicate ce se construiesc între oameni. Despre o iubire care trece peste orice, despre un atașament pe care nu-l poate distruge cruzimea societății, despre o familie care face tot posibilul pentru a alina durerea unei fiice care urmează să devină mamă. 

Mila 23 de Dan Ivan este un jurnal de amintiri, fragmente din viața deloc ușoară din acea perioadă, dar plină de peripeții și tot felul de evenimente demne de un scenariu de film. 

Tânăr bucureștean, care a trecut cu brio prin armată și apoi a absolvit facultatea, deși un eveniment tragic din familie îl face să vrea să se lase de meserie, Dan Ivan își ia lumea în cap și alege să fie desemnat medic într-o localitate unde cuvântul confort există doar în dicționare.


Se pare că august e luna cărților abandonate, pentru că multe titluri nu mi s-au potrivit. Fiica măcelarului de Yaniv Iczkcovits a avut o premisă foarte faină, dar stilul de scriere m-a plictisit aproape instant. Nu am reușit să trec de primele zece pagini.


Eclipsă în „Cetatea Soarelui” de Dumitru Popescu a fost una dintre acele cărți pe care le cumperi fără să știi ce vei găsi printre paginile sale. Uneori, descoperi o poveste minunată, care zici că e scrisă special pentru tine. Alteori, te întrebi ce te-a făcut să cumperi volumul respectiv. Cu această carte, pentru mine a fost valabilă cea de-a doua variantă. E complet în afara cercului meu de interese, așa că am abandonat-o după nici o pagină. Se mai întâmplă.


Fall este al treilea volum din seria VIP de Kristen Callihan, explorând relația lui Jax și a Stellei. El, un rock star care a încercat să se sinucidă și acest fapt îl urmărește peste tot. Ea, abandonată de toată lumea, încă indecisă ce vrea să facă cu viața ei. Doi oameni complet diferiți, care ajung să se întâlnească în cel mai dificil moment din viață. 
Mi-a plăcut construcția poveștii, deși pe alocuri acțiunea a fost lălăită. Se discută și despre mental health și depresie, dar într-un mod destul de superficial. De altfel, nu am pretenția de la cărțile romantice să fie și filosofice sau să ofere răspunsuri sau reprezentări veridice pentru subiecte de actualitate.

Paturi oculte de Doina Ruști este un roman unde realismul magic înflorește din belșug, plimbând și personajele, și cititorul printr-un fel de vis febril, unde există multe întrebări și aproape niciun răspuns. 

Mi-au plăcut metaforele, imaginile din realitatea imediată, căutarea lui Flori și toate acele paturi pe care le găsește pe parcursul anilor, dar și povestea acestora. Am apreciat modul în care multe fire narative se întrepătrund, iar timpul și realitatea sunt cele două ingrediente vitale în călătoria lui Flori și a lui Lev, împreună și separat.

Acestea sunt lecturile din ultima lună de vară. Ale voastre cum au fost?

joi, 1 septembrie 2022

Recenzie literară: Treisprezece. Proză fantastică - Antologie (2021)

Treisprezece. Proză fantastică este un volum ce invită cititorul să iasă din cotidian și să se lase purtat de povestiri inedite, semnate de treisprezece autori. Fiecare povestire este o poartă spre o lume nouă - uneori, cititorul, alături de personaje, pășește din viața de zi cu zi într-o întâmplare fantastică, alte ori, autorul creează o lume nouă, în care cititorul ajunge să se piardă sau, în cazuri mai rare, să facă parte din evenimentele care au loc.

O antologie este mereu o cale bună de a descoperi autori noi și de a reîntâlni scriitori pe care i-ai citit deja. Mi-au plăcut povestirile, fiecare fiind bizară, crudă sau amuzantă în felul său. Realul se amestecă cu fantasticul, posibilul cu improbabilul, logicul cu etericul. Fiecare povestire aduce în prim-plan personaje diferite, prinse în propriile drame, trăind evenimente care se adeveresc a fi definitorii, descoperind ce sunt, de unde provin, care sunt oamenii care îi înconjoară.