Half a Soul de Olivia Atwater este un roman lejer, cu o protagonistă amuzantă și o poveste dinamică. Mi-a plăcut enorm de Dora - spune ce gândește, e sinceră și directă, deseori amuzantă, mereu dornică să-și ajute verișoara și pe cei aflați la ananghie. Dă dovadă de o minte ageră și de solidaritate acolo unde alte femei de rangul ei s-ar preface că nu văd ce se petrece. Relațiile pe care Dora le construiește cu cei din jur sunt variate și pline de farmec, replici amuzante și interacțiuni pe alocuri neobișnuite. Mi-a plăcut mult de dinamica dintre protagonistă și Elias Wilder - ea, directă și onestă, el departe de a fi familiarizat cu modul în care trebuie să socializezi cu o doamnă. Ambii au un comportament considerat scandalos în societate, însă acest lucru nu-i oprește din a fi niște personaje simpatice.
Half a Soul este o poveste simpatică despre o protagonistă ce merge zâmbind prin viață, chiar dacă îi lipsește o jumătate de suflet; despre un Lord Vrăjitor care nu știe cum să se comporte în societate, deși intră în atribuțiile sale să interacționeze cu regele și curtenii; despre o aventură în lumea zânelor, unde oamenii trebuie să dea dovadă de inteligență și perspicacitate pentru a ieși învingători.
Secretul din pădure de Kate Alice Marshall este un thriller bine scris, despre puterea prieteniei și a secretelor ce pot lega mai mulți oameni între ei pe viață. Urmărim acțiunea prin ochii lui Naomi - un personaj de care nu mi-a plăcut la început, dar pe parcurs am început să o înțeleg și să văd de unde i se trage modul de gândire și de acțiune. Naomi încearcă să fugă de trecut, totodată rămânând ancorată în prietenia de acum douăzeci de ani, chiar dacă lasă în urmă orașul copilăriei sale și își jură că nu se mai întoarce.
Autoarea creează suspansul într-un mod care te face să nu lași cartea din mână. Decizia Oliviei de a scoate la iveală adevărul declanșează o cascadă de evenimente sinistre, menite să răscolească viețile tuturor, dar mai ales viața lui Naomi, care se trezește nevoită să retrăiască trauma din copilărie în încercarea de a afla ce s-a întâmplat, de fapt.
Asistenta Maleficului de Hannah Nicole Maehrer este un volum plin de umor, unde cititorul are ocazia să exploreze ce se întâmplă, la nivel organizatoric, în imperiul antagonistului, cum se desfășoară munca acestuia și ce fel de oameni sau alte creaturi se află în anturajul răufăcătorului.
Relația ei cu Maleficul este plină de dinamism, momente comice și tensiuni ce dispar repede, construcția acestei legături fiind unul dintre principalele fire narative din poveste. Romantismul este și el prezent, dar într-o mai mică măsură, având potențial să fie explorat mai mult în volumele următoare. Cele două personaje se completează armonios și a fost intrigant să observ ce gândește fiecare despre celălalt.
Rivali divini de Rebecca Ross este un roman plin de duioșie, putere lăuntrică, disperare, suferință și speranță. Personajele sunt portretizate în așa fel încât te atașezi de ele instant și le urmărești cu sufletul la gură. Iris m-a impresionat prin tăria de caracter de care dă dovadă, ambiția de a lupta până la capăt, neînfricarea în fața morții. Roman, deși la prima vedere pare să fie un băiat de bani gata și înfumurat, ascunde în sufletul său o durere apăsătoare și nu e deloc străin de suferința prin care trec oamenii din jurul său. Relația dintre cei doi, deși începe ca o rivalitate, se transformă în ceva mai mult și autoarea știe să implice emoțional cititorul în ceea ce se construiește între Iris și Roman.
Partea de fantasy este ancorată în mod ingenios în poveste - am apreciat că oamenii sunt niște simpli muritori, iar puterea deplină o dețin zeii. În universul creat de Rebecca Ross, magia se ascunde atât în zei, cât și în anumite obiecte lăsate oamenilor, dar și locuri - străzi, cafenele sau băcănii, astfel încât oamenii ajung să interacționeze cu magia, să știe despre existența acesteia, să aibă viața influențată de magie, fără însă a fi capabili să o mânuiască.
Februarie a fost luna în care am continuat lecturile începute în ianuarie, dornică să termin mai întâi lecturile din prima lună din an.
Prima carte finisată în februarie a fost Cel mai îndepărtat țărm de Ursula K. Le Guin, al treilea volum din seria Terramare și care mi-a plăcut cel mai mult. Urmărește atât povestea lui Ged, personajul care este liantul celor trei volume, cât și a prințului Arren, care parcurge cu brio călătoria eroului.
Acțiunea are loc în lumea din ce în ce mai vastă pe care o construiește autoarea și mi-a plăcut să o descopăr. Cartea mi-a făcut poftă să văd animația de la Studio Ghibli care se bazează pe universul din Terramare.
Citesc non ficțiune foarte rar, dar aveam The Genius of Birds de Jennifer Ackerman pe listă de mult timp. Cartea e scrisă într-un mod accesibil, limbajul nu e pretențios, iar informațiile sunt prezentate cititorului într-o formă plăcută. Sunt citate numeroase studii legate de inteligența păsărilor, și nu doar a papagalilor sau ciorilor, am aflat foarte multe lucruri interesante despre păsările ce împânzesc orașele, cum ar fi vrăbiile, sau păsările ce locuiesc în inima junglei. Recomand volumul dacă vă pasionează păsările și vreți să aflați mai multe despre abilitățile lor cognitive.
Din păcate, nu s-a lăsat fără cărți abandonate. The Witch and the Tsar de Olesya Salnikova Gilmore avea o premisă foarte interesantă - personajul din folclorul rusesc, Baba Yaga, pleacă din pădure pentru a merge la Moscova din 1500, pentru că un mare rău se abate asupra poporului. Din păcate, autoarea s-a rezumat la a-i oferi protagonistei doar numele de Baba Yaga, nu și trăsăturile specifice acestui personaj, astfel încât Yaga e doar o altă fetiță (are sute de ani dar arată de 30) naivă, care habar nu are pe ce lume trăiește și gafează în cele mai simple (chiar jenante) împrejurări. Voiam o carte unde este explorat folclorul rusesc, dar nu am găsit din acesta decât numele/denumirile.
Dagon și alte povestiri macabre de H.P. Lovecraft a ajuns în atenția mea într-un moment în care voiam să citesc ficțiune, dar nu aveam chef să mă apuc de un roman. Foarte fain scrise povestirile, fiecare având potențial de a se transforma într-un roman stufos.
Mi-au plăcut majoritatea povestirilor, ceea ce rar mi se întâmplă când citesc un volum de proză scurtă. Acum îmi este clar de ce autorul este considerat un etalon pentru literatura horror - fără să fie scârbos sau să folosească cuvinte pompoase, H.P. Lovecraft te face să vrei să fugi din calea personajelor pe care le aduce la viață.
Numărul fiarei de Sergiu Someșan a fost o surpriză foarte plăcută - am citit povestirile scurte aproape într-o zi.
Sunt originale, amuzante, fiecare având potențial de a deveni o carte separată - clar mai citesc alte volume semnate de autor - sunt curioasă acum de romanele semnate de Someșan.
Venomous: How Earth`s Deadliest Creatures Mastered Biochemistry de Christie Wilcox a fost o non ficțiune informativă și interesantă pe partea de știință, biologie, studiul otrăvurilor, dar vocea narativă nu mi s-a părut amuzantă, cum se dorea. De altfel, autoarea povestește niște întâmplări din viața ei care mă fac să mă întreb dacă ea, ca persoană, are spirit de auto conservare. Au fost explicate niște concepte legate de biologie și chimie pe care eu le cunosc pentru că am studiat materiile astea la facultate, dar pentru cineva care nu are legătură cu domeniul, explicațiile mi s-au părut ușor ambigue și complicate de dragul de a fi complicate.
Mi-a plăcut tare mult Echo North și am vrut să citesc și companion novel pentru aceasta, Wind Daughter de Joanna Ruth Meyer. Au fost aspecte ce mi-au plăcut și momente care m-au scos din atmosferă, au fost și unele detalii care s-au repetat în ambele cărți, iar protagonista din acest volum nu are tocmai genul de personalitate care să-mi placă, însă autoarea creionează lumea în care are loc acțiunea foarte fain.
Acestea au fost lecturile lui februarie. Voi ce ați mai citit?