Trei zile nemaipomenite de Ioana Pârvulescu este o lectură tare simpatică, iar personajele - memorabile și haioase. Emi e tare neîndemânatică atunci când se trezește în corpul lui Vevi, dar totodată începe să iasă din zona sa de comfort și descoperă că lumea e mult mai mare decât credea că e. Vevi, la rândul ei, se lasă purtată de val și trăiește aventura vieții sale la școală, iar interacțiunile ei cu alți copii sunt amuzante. Pe lângă cele două protagoniste, mi-a plăcut enorm de veverițoiul-moșuleț ce locuiește la parterul copacului în care stă Vevi, și anume domnul Țuparu. Deși e un personaj secundar, apariția lui în narațiune mi-a adus de fiecare dată zâmbetul pe buze.
Acțiunea este dinamică, plină de evenimente haioase, dar și de lecții de viață spuse într-o formă accesibilă micului cititor. Ioana Pârvulescu creionează niște personaje memorabile și pe care le îndrăgești din prima, iar povestea din carte e deseori haioasă și te binedispune. Trei zile nemaipomenite este încărcată cu umor, dar explorează și teme relevante pentru copii - identitatea, integrarea într-un grup nou, dar și importanța familiei și a oamenilor care te acceptă așa cum ești.
The Echo of Old Books de Barbara Davis este un volum în care acțiunea are loc pe două planuri. Primul este planul prezentului, unde Ashlyn încearcă să afle cine sunt cele două personaje misterioase și de ce volumele care ajung la ea sunt atât de contradictorii în ceea ce privește aceleași situații prin care trec Belle și Hemi. Celălalt plan este trecutul, pe care cititorul, alături de Ashlyn, îl trăiește prin intermediul lecturării volumelor misterioase, unde același eveniment este descris complet diferit de Belle față de cum îl prezintă Hemi.
The Echo of Old Books este o carte despre destin și despre cum timpul și anturajul social pot juca pe degete cele mai frumoase și sincere sentimente. Totodată, volumul semnat de Barbara Davis este despre familie și importanța acesteia în viața unui individ, identitatea unui om dincolo de condiția lui socială, vastitatea lumii interioare și despre puterea iubirii.
Wind Daughter de Joanna Ruth Meyer este al doilea volum din seria Echo North, dar poate fi citit separat de prima poveste. Lumea pe care o creionează autoarea este plină de magie întunecată și de legende străvechi, de personaje mitice și povești demult uitate, iar Satu este prinsă în mijlocul acestui vârtej, fiind singura care poate să refacă țesătura lumii.
Am reîntâlnit câteva personaje din primul volum și legende din mitologia nordică ce au fost reinterpretate și mai bine explicate în Wind Daughter, iar cel mai mult mi-a plăcut de Lordul Iernii - o creatură antică și misterioasă, ce deține cunoașterea, dar care nu poate fi de încredere. Joanna Ruth Meyer l-a conturat foarte bine și abia așteptam în poveste să apară în peisaj, să o ajute pe Satu să evolueze și să meargă mai departe.
Nu este ușor să te afli la bordul unei nave-fantomă, mai ales dacă cel care poartă pălăria căpitanului este un dement. Cormoranul Albinos, o navă despre care foarte puțini știu că există, brăzdează mările sub semnul incertitudinii, pentru că soarta mateloților este o jucărie în mâinile lui Hugo, un albinos cu un trecut tumultos, un prezent incert și un viitor deloc promițător. Fiind în căutarea unor recruți noi, Hugo ajunge să-i ia la bordul corabiei pe Mazu și pe Fan, doi frați dintr-o bucată, iar apariția acestora pe Cormoran declanșează o serie de evenimente pe care nu le-ar fi putut prevedea nimeni...
Busola către Nova Scotia de Agape F.H. este primul volum din duologia Clepsidra Cormoranului și urmărește soarta unui grup atipic de marinari. Mi-a plăcut enorm faptul că am avut de-a face cu o gașcă pestriță, deși mi-a fost greu primele câteva capitole să mă lămuresc cine cine-i. Printre personajele mele preferate se numără Seraphim - singurul care-l poate stăpâni pe Hugo și care-l poate înțelege pe dementul căpitan, dar feblețea mea a rămas William - de o veselie ieșită din comun și o bunătate foarte prost mascată. Alte personaje memorabile pentru mine au fost Mayn - cu un trecut sigilat mai bine decât cutia Pandorei, Shaun, un vulpoi șiret și care-și urmărește doar propriile interese, Yanosh - un romantic incurabil, mereu pregătit să aplaneze orice conflict. Evident, mi-a plăcut enorm și de Hugo - un om cu mintea tulbure, pe care autoarea o explorează fascinant de bine și induce cititorul în lumea în care căpitanul e gata să râdă într-o clipă și în cealaltă să scufunde corabia.
Volumul semnat de Agape F.H. este perfect pentru cititorii pasionați de epoca de aur a pirateriei, pentru iubitorii unor povești pline de acțiune, unde orice greșeală te poate costa viața, și pentru cititorii ce se află în căutarea unei narațiuni dinamice, complexe, unde în inima furtunei se află o navă condusă de o minte tulbure. Interacțiunile dintre personaje sunt absolut minunate și am fost mereu curioasă de modul în care se creează legăturile de pe Cormoran, se destramă prieteniile și se scrie istoria pentru o generație întreagă de cavaleri ai mării.
Martie a fost o lună surprinzător de prolifică - nu mă așteptam să citesc atât de mult și atât de variat. Desigur, am avut câteva volume stufoase începute în februarie și terminate luna asta, dar un bilanț e un bilanț :)
Cosmos de Carl Sagan a fost o lectură absolut fascinantă - deși unele pasaje m-au plictisit, per total volumul e plin doldora de informații privind modul în care omul a perceput cosmosul. De la teoriile din antichitate până la tehnologia secolului XX, autorul aduce în atenția cititorului, succint, o multitudine de informații despre univers ce s-au păstrat din trecut, dar prezintă și în detaliu pașii pe care i-a întreprins omul secolului trecut pentru a ajunge dincolo de stele. Cartea asta te face să vezi dintr-o altă perspectivă viața umană - nimicnicia acesteia - și cât de irelevantă e, de fapt, planeta noastră la nivel de univers.
Toate regretele lui Clover de Mikki Brammer e un volum ce portretizează viața interioară a unui om singuratic, adâncit în trecut, incapabil să se dezlipească de conceptul morții, lipsit de dorința de a ieși din zona de confort. Volumul este foarte frumos scris, cu o multitudine de povești de viață și personaje inedite, pasaje ce îndeamnă la introspecție și pun accent pe relația omului cu timpul.
Mi s-a părut interesant cum protagonista are trei caiete în care notează regretele, sfaturile și confesiunile muribunzilor și recitește aceste pagini, oferind acces cititorului spre lumea interioară a unor oameni aparent banali, care au dus o viață aparent împlinită, dar abia pe patul de moarte au scos la iveală cele mai adânc ascunse regrete sau confesiuni.
Busola către Nova Scotia de Agape F.H. este primul volum din duologia Clepsidra Cormoranului și urmărește echipajul unei nave-fantomă, Cormoranul Albinos, o navă condusă de un căpitan dement și de o mână de mateloți care mai de care. Mi-a plăcut foarte mult partea de dialog și interacțiunile dintre membrii echipajului, povestea și direcția în care o ia aceasta. Urmează să spun mai multe într-o recenzie separată.
Marile legende medievale repovestite de Francesc Mirrales și ilustrate de Adria Fruitos are menirea să trezească apetitul pentru poveştile din Evul Mediu. În acest volum, sunt relatate foarte simplist legende precum cea a Cavalerului Verde, povestea lui Romeo şi a Juliettei sau Cântecul Nibelungilor, invitând micul cititor să le exploreze mai mult odată ce va creşte. Ilustrațiile completează textele într-o formă plăcută.
The Hidden Life of Trees. What They Feel, How They Communicate de Peter Wohlleben e un volum surprinzător de interesant - la prima vedere, ce poveste poate spune un copac? Ei bine, am aflat o multitudine de lucruri despre aceste entități - nu le mai pot spune altfel - despre cât de lungă și lentă le este viața, dar cât de interesantă dincolo de percepția omului despre timp. Copacii sunt un element vital în existența acestei planete și cu siguranță vă recomand volumul dacă sunteți pasionat de drumeții, păduri, floră.
Loveboat Reunion de Abigail Hing Wen este al doilea volum din trilogia Loveboat, Taipei, dar se axează pe două personaje ce au fost secundare în primul volum: Sophie și Xavier. Surprinzător, deși ambele personaje nu s-au nimerit printre preferatele mele în Loveboat, Taipei, aici mi-au plăcut foarte mult - au avut o evoluție frumoasă și ambii au oferit o imagine amplă asupra felului în care un adolescent încearcă să descopere cine este de fapt și ce-și dorește de la viitor, ce-l definește și ce-l face să lupte pentru visele sale.
Outlining Your Novel Workbook: Step-by-Step Exercises for Planning Your Best Book de K.M. Weiland e un volum scurt, potrivit pentru scriitorii ce lucrează cu foarte multe (enorm de multe) fișe detaliate privind personajele, povestea, atmosfera, decorul, etc., etc. Ideal ar fi fost să citesc volumașul ăsta după prima carte - ăsta e „caietul cu teme”, dar curiozitatea mea nu era atât de mare privind subiectul încât să-l aprofundez. Voi reveni la această carte la următorul meu proiect, când voi putea lucra în ritmul meu la scris, dar cert e că nu voi aplica absolut toți pașii - mi se par atât de mulți, încât fură și din timp, și din creativitate, din modul în care îmi las mintea să zboare atunci când scriu.
Acum ceva timp am citit primul volum din tetralogia/cvartetul Small Spaces de Katherine Arden și am zis că am de gând să termin seria, se pare că în martie a fost momentul. În Dead Voices, Ollie, Coco și Brian ajung într-o stațiune de ski, unde brusc se întrerupe curentul, animalele împăiate par să se miște în diferite locuri, iar Ollie și Coco văd în vis o fetiță ce-și caută oasele. Află că pensiunea la care se cazează a fost cândva un orfelinat, iar odată ce acesta s-a închis, un adevăr sumbru a ieșit la suprafață.
Tare mult mi-a plăcut acest volum - la fel de mult ca primul, pentru că are de toate: suspans, mister, evenimente ce te fac să fii prins în poveste și să vrei să rămâi acolo. Katherine Arden are un stil minunat de a scrie și, deși volumul e middle grade, pe mine m-a înfricoșat destul de mult pe alocuri. Vi-l recomand dacă vă plac poveștile cu fantome.
Nu m-am putut abține și imediat ce am terminat Dead Voices am trecut la Dark Waters. În acest volum, cei trei protagoniști, Ollie, Coco și Brian, cărora li se alătură și Phil, un coleg de clasă, ajung cu barca pe un lac, iar după ce se lasă o ceață densă și un monstru mitic le atacă ambarcațiunea, eșuează pe o insulă despre care nimeni nu a auzit vreodată. Aici descoperă că The Smiling Man, antagonistul din universul creat de Katherine Arden, le pregătește un nou joc mortal. Dark Waters mi-a plăcut mai puțin decât volumele anterioare - parcă i-a lipsit ceva, mi-a displăcut modul în care s-a comportat un personaj, deloc caracteristic portretului conturat în primele două cărți.
Am citit și o povestire foarte scurtă de E. A. Poe, Berenice, care sunt absolut sigură că „a făcut ravagii” la vremea ei - premisa e sumbră și înfricoșătoare, mi-ar fi plăcut ca subiectul - moartea unei logodnice și posibila nebunie ce coboară asupra protagonistului - să fie explorat ceva mai amplu, în mai multe pagini.
Six Characters in Search of an Author de Luigi Pirandello e o piesă de teatru pe care am ales să o citesc pentru că nu am mai lecturat un scenariu cred că de pe vremea când eram la facultate și era timpul să remediez acest aspect. Mi-a plăcut latura de absurditate și drama prin care trec cele șase personaje, în frunte cu actorii, punându-se accent pe drama omului contemporan.
Ultimul volum din cvartetul semnat de Katherine Arden, Empty Smiles, mi-a plăcut cel mai puțin. De data aceasta, protagoniștii nimeresc la un bâlci, unde trebuie să dezlege o ghicitoare care ar putea să-i reunească și să salveze și lumea pe care o iubesc așa mult. Din păcate, multe lucruri mi s-au părut grăbite, deși ideea era foarte faină, scenele s-au perindat cu rapiditate acolo unde mi-ar fi plăcut ca autoarea să insiste, iar finalul nu a fost satisfăcător. Probabil că felul în care s-a terminat cvartetul e mai mult decât potrivit pentru publicul țintă, e totuși o serie middle grade, cert este că-mi place cum scrie Arden și clar voi citi și ultima ei carte apărută.
Din păcate, nu s-a putut fără lecturi abandonate - de o parte dintre ele chiar îmi pare rău, pentru că premisa suna extraordinar de bine. Am propus A Thousand Steps into Night de Traci Chee la un club de carte și sincer mă bucur că nu a ieșit la cartea lunii. Premisa e faină - o fată simplă e blestemată de un duh rău și trebuie să găsească o metodă de a scăpa de blestem. Am tras de mine să-mi placă, dar execuția a șchiopătat rău. Protagonista e o smiorcăită care face greșeli încontinuu și ia decizii pripite și după o dă pe „trăiesc într-o lume a bărbaților, sunt privită/trată diferit doar pentru că sunt femeie, bla bla bla”. Sunt foarte multe elemente din folclorul chinezesc (?), dar sunt aruncate în fața cititorului și acțiunea e repetitivă, iar scriitura e foarte simplistă, dacă nu ar fi câteva trigger warnings, ai zice că e o carte middle grade. Nu am putut să trec peste aceste aspecte, așa că am abandonat cartea.
The Tangled Tree: A Radical New History of Life de David Quammen e o nonficțiune cu un subiect promițător - genetica și promite că vorbește în profunzime despre gene și cum funcționează acestea. Deși subiectul mă pasionează, nu am putut trece de vocea narativă și de glumițele deloc amuzante din primele pagini - mi-a dat senzația că ascult un curs de la mine de la facultate și poate 1% din profii mei chir vorbeau liber pe subiect și captivant, iar vocea autorului acestui volum nu intră în acel procent.
Leagănul respirației de Herta Muller a fost prima mea întâlnire cu autoarea și chiar am încercat să avansez cu lectura, dar stilul fragmentat m-a plictisit teribil, nu-mi păsa nici măcar un pic de personaje, iar subiectul e departe de a se număra printre preferatele mele. Nu știu dacă voi mai încerca altceva de la autoare. Tind să cred că nu sunt deloc publicul țintă pentru romanele sale.
După Chip străin și Femeia nisipurilor,Harta arsă a fost a treia mea întâlnire cu Kobo Abe - și un mare fiasco. Premisa e super interesantă: un funcționar dispare dar soția lui îl dă dispărut abia după o jumătate de an, iar când un detectiv particular vine la femeie acasă pentru a afla mai multe detalii, lucrurile se complică și detectivul urmează să fie tras într-o adevărată mlaștină a lumii interlope. Totuși, romanul începe cu o cascadă de descrieri inutile - de exemplu, cum arată niște femeie ce traversează strada sau ce culoare au pereții din casa soției. M-a plictisit atât de rău încât am decis să nu mă forțez.
Acestea au fost cărțile primei luni din primăvară. Voi cu ce lecturi v-ați delectat?
Toate regretele lui Clover de Mikki Brammer e un volum ce portretizează viața interioară a unui om singuratic, adâncit în trecut, incapabil să se dezlipească de conceptul morții, lipsit de dorința de a ieși din zona de confort. Volumul este foarte frumos scris, cu o multitudine de povești de viață și personaje inedite, pasaje ce îndeamnă la introspecție și pun accent pe relația omului cu timpul.
În privința lui Clover am nutrit sentimente contradictorii. Pe alocuri îmi plăcea de ea - seriozitatea ei, gândirea logică, respectul pentru viața umană și pentru experiențele pacienților ei. Deseori însă nu puteam rezona cu modul ei de gândire atunci când decidea cum să-i trateze pe oamenii noi care voiau să se apropie de ea. Clover nu e neapărat un personaj pe care să-l înțelegi sau să-l placi, dar e bine conturată și oferă o perspectivă inedită asupra modului în care un om introvertit aproape patologic gândește și vede lumea.
Half a Soul de Olivia Atwater este un roman lejer, cu o protagonistă amuzantă și o poveste dinamică. Mi-a plăcut enorm de Dora - spune ce gândește, e sinceră și directă, deseori amuzantă, mereu dornică să-și ajute verișoara și pe cei aflați la ananghie. Dă dovadă de o minte ageră și de solidaritate acolo unde alte femei de rangul ei s-ar preface că nu văd ce se petrece. Relațiile pe care Dora le construiește cu cei din jur sunt variate și pline de farmec, replici amuzante și interacțiuni pe alocuri neobișnuite. Mi-a plăcut mult de dinamica dintre protagonistă și Elias Wilder - ea, directă și onestă, el departe de a fi familiarizat cu modul în care trebuie să socializezi cu o doamnă. Ambii au un comportament considerat scandalos în societate, însă acest lucru nu-i oprește din a fi niște personaje simpatice.
Half a Soul este o poveste simpatică despre o protagonistă ce merge zâmbind prin viață, chiar dacă îi lipsește o jumătate de suflet; despre un Lord Vrăjitor care nu știe cum să se comporte în societate, deși intră în atribuțiile sale să interacționeze cu regele și curtenii; despre o aventură în lumea zânelor, unde oamenii trebuie să dea dovadă de inteligență și perspicacitate pentru a ieși învingători.
Secretul din pădure de Kate Alice Marshall este un thriller bine scris, despre puterea prieteniei și a secretelor ce pot lega mai mulți oameni între ei pe viață. Urmărim acțiunea prin ochii lui Naomi - un personaj de care nu mi-a plăcut la început, dar pe parcurs am început să o înțeleg și să văd de unde i se trage modul de gândire și de acțiune. Naomi încearcă să fugă de trecut, totodată rămânând ancorată în prietenia de acum douăzeci de ani, chiar dacă lasă în urmă orașul copilăriei sale și își jură că nu se mai întoarce.
Autoarea creează suspansul într-un mod care te face să nu lași cartea din mână. Decizia Oliviei de a scoate la iveală adevărul declanșează o cascadă de evenimente sinistre, menite să răscolească viețile tuturor, dar mai ales viața lui Naomi, care se trezește nevoită să retrăiască trauma din copilărie în încercarea de a afla ce s-a întâmplat, de fapt.
Asistenta Maleficului de Hannah Nicole Maehrer este un volum plin de umor, unde cititorul are ocazia să exploreze ce se întâmplă, la nivel organizatoric, în imperiul antagonistului, cum se desfășoară munca acestuia și ce fel de oameni sau alte creaturi se află în anturajul răufăcătorului.
Relația ei cu Maleficul este plină de dinamism, momente comice și tensiuni ce dispar repede, construcția acestei legături fiind unul dintre principalele fire narative din poveste. Romantismul este și el prezent, dar într-o mai mică măsură, având potențial să fie explorat mai mult în volumele următoare. Cele două personaje se completează armonios și a fost intrigant să observ ce gândește fiecare despre celălalt.
Rivali divini de Rebecca Ross este un roman plin de duioșie, putere lăuntrică, disperare, suferință și speranță. Personajele sunt portretizate în așa fel încât te atașezi de ele instant și le urmărești cu sufletul la gură. Iris m-a impresionat prin tăria de caracter de care dă dovadă, ambiția de a lupta până la capăt, neînfricarea în fața morții. Roman, deși la prima vedere pare să fie un băiat de bani gata și înfumurat, ascunde în sufletul său o durere apăsătoare și nu e deloc străin de suferința prin care trec oamenii din jurul său. Relația dintre cei doi, deși începe ca o rivalitate, se transformă în ceva mai mult și autoarea știe să implice emoțional cititorul în ceea ce se construiește între Iris și Roman.
Partea de fantasy este ancorată în mod ingenios în poveste - am apreciat că oamenii sunt niște simpli muritori, iar puterea deplină o dețin zeii. În universul creat de Rebecca Ross, magia se ascunde atât în zei, cât și în anumite obiecte lăsate oamenilor, dar și locuri - străzi, cafenele sau băcănii, astfel încât oamenii ajung să interacționeze cu magia, să știe despre existența acesteia, să aibă viața influențată de magie, fără însă a fi capabili să o mânuiască.
Februarie a fost luna în care am continuat lecturile începute în ianuarie, dornică să termin mai întâi lecturile din prima lună din an.
Prima carte finisată în februarie a fost Cel mai îndepărtat țărm de Ursula K. Le Guin, al treilea volum din seria Terramare și care mi-a plăcut cel mai mult. Urmărește atât povestea lui Ged, personajul care este liantul celor trei volume, cât și a prințului Arren, care parcurge cu brio călătoria eroului. Acțiunea are loc în lumea din ce în ce mai vastă pe care o construiește autoarea și mi-a plăcut să o descopăr. Cartea mi-a făcut poftă să văd animația de la Studio Ghibli care se bazează pe universul din Terramare.
Citesc non ficțiune foarte rar, dar aveam The Genius of Birds de Jennifer Ackerman pe listă de mult timp. Cartea e scrisă într-un mod accesibil, limbajul nu e pretențios, iar informațiile sunt prezentate cititorului într-o formă plăcută. Sunt citate numeroase studii legate de inteligența păsărilor, și nu doar a papagalilor sau ciorilor, am aflat foarte multe lucruri interesante despre păsările ce împânzesc orașele, cum ar fi vrăbiile, sau păsările ce locuiesc în inima junglei. Recomand volumul dacă vă pasionează păsările și vreți să aflați mai multe despre abilitățile lor cognitive.
Din păcate, nu s-a lăsat fără cărți abandonate. The Witch and the Tsar de Olesya Salnikova Gilmore avea o premisă foarte interesantă - personajul din folclorul rusesc, Baba Yaga, pleacă din pădure pentru a merge la Moscova din 1500, pentru că un mare rău se abate asupra poporului. Din păcate, autoarea s-a rezumat la a-i oferi protagonistei doar numele de Baba Yaga, nu și trăsăturile specifice acestui personaj, astfel încât Yaga e doar o altă fetiță (are sute de ani dar arată de 30) naivă, care habar nu are pe ce lume trăiește și gafează în cele mai simple (chiar jenante) împrejurări. Voiam o carte unde este explorat folclorul rusesc, dar nu am găsit din acesta decât numele/denumirile.
Dagon și alte povestiri macabre de H.P. Lovecraft a ajuns în atenția mea într-un moment în care voiam să citesc ficțiune, dar nu aveam chef să mă apuc de un roman. Foarte fain scrise povestirile, fiecare având potențial de a se transforma într-un roman stufos. Mi-au plăcut majoritatea povestirilor, ceea ce rar mi se întâmplă când citesc un volum de proză scurtă. Acum îmi este clar de ce autorul este considerat un etalon pentru literatura horror - fără să fie scârbos sau să folosească cuvinte pompoase, H.P. Lovecraft te face să vrei să fugi din calea personajelor pe care le aduce la viață.
Numărul fiarei de Sergiu Someșan a fost o surpriză foarte plăcută - am citit povestirile scurte aproape într-o zi. Sunt originale, amuzante, fiecare având potențial de a deveni o carte separată - clar mai citesc alte volume semnate de autor - sunt curioasă acum de romanele semnate de Someșan.
Venomous: How Earth`s Deadliest Creatures Mastered Biochemistry de Christie Wilcox a fost o non ficțiune informativă și interesantă pe partea de știință, biologie, studiul otrăvurilor, dar vocea narativă nu mi s-a părut amuzantă, cum se dorea. De altfel, autoarea povestește niște întâmplări din viața ei care mă fac să mă întreb dacă ea, ca persoană, are spirit de auto conservare. Au fost explicate niște concepte legate de biologie și chimie pe care eu le cunosc pentru că am studiat materiile astea la facultate, dar pentru cineva care nu are legătură cu domeniul, explicațiile mi s-au părut ușor ambigue și complicate de dragul de a fi complicate.
Mi-a plăcut tare mult Echo North și am vrut să citesc și companion novel pentru aceasta, Wind Daughter de Joanna Ruth Meyer. Au fost aspecte ce mi-au plăcut și momente care m-au scos din atmosferă, au fost și unele detalii care s-au repetat în ambele cărți, iar protagonista din acest volum nu are tocmai genul de personalitate care să-mi placă, însă autoarea creionează lumea în care are loc acțiunea foarte fain.
Acestea au fost lecturile lui februarie. Voi ce ați mai citit?
Daughters of the Lake de Wendy Webb este un volum misterios și captivant prin întrepătrunderea celor trei fire narative. Prezentul, în care Kate încearcă să uite de problemele personale, dedicându-se trup și suflet unei aanchete personale, pentru a afla cine e străina ce i-a apărut în vise și pe care Lacul Superior a aruncat-o la mal. Trecutul, țesând o poveste stranie și înduioșătoare de dragoste, punându-se accent pe normele sociale ale vremii. Și un fir narativ amplasat în atemporalitate, unde forțe mitologice se strecoară în lumea oamenilor, schimbând-o pentru totdeauna.
Deși inițial nu e clară legătura între cele trei povești, autoarea le combină pe parcurs într-un mod natural și antrenant, conturând abil personajele. În mijlocul acțiunii se află Kate, o femeie dezamăgită de propria persoană și de deciziile pe care le-a luat de-a lungul timpului, dornică să înceapă totul de la capăt și să afle cine este străina ce-i apare în vise. Kate este ajutată de vărul ei - un personaj secundar simpatic, ce aduce comicul în scenă - și un detectiv care ascunde propriile secrete.
Copiii vulpii de Kevin Sands este un volum antrenant, dinamic și cu o lume complexă. Originea magiei e foarte bine explicată, la fel și cum e construită societatea din care fac parte cei cinci copii, categoriile sociale și locul acestora, importanța țesătorilor și a obiectelor pe care aceștia le dețin.
Kevin Sands scrie foarte cinematografic și nici nu-ți dai seama cum zboară timpul citind această carte. Personajele sunt bine conturate, povestea fiecăruia e ingenios introdusă în narațiune, dialogurile sunt amuzante, pline de ironii abil plasate și sarcasm cât cuprinde. Cei cinci sunt firi foarte diferite, obișnuite să lucreze pe cont propriu, iar felul în care ajung să formeze o echipă mi-a plăcut enorm. Se completează reciproc, învață să colaboreze și să aibă încredere unul în celălalt și până la finalul romanului dinamica dintre cei cinci este una îmbucurătoare.
Legendarii de Tracy Deonn este un volum YA Fantasy captivant, cu o multitudine de elemente inspirate din legenda Reglui Arthur și a Cavalerilor Mesei Rotunde. Mi-a plăcut felul în care autoarea construiește Societatea Legendarilor, istoricul acestei societăți secrete, felul în care protagonista navighează prin această lume. Bree evoluează destul de mult - de la o fată care duce un trai obișnuit, Bree este aruncată în lumea unor forțe pe care inițial nu le înțelege și sub nicio formă nu le poate controla. Totodată, descoperă despre puterile din interiorul ei, fapt ce-i dă peste cap viața de zi cu zi.
Un aspect ce diferențiază acest volum de altele din gen este modul în care Tracy Deonn pune accent pe rasism, pe felul în care personajele de culoare suferă de-a lungul istoriei și sunt marginalizate. Construcția magiei se diferențiază și ea în funcție de rasă, fiecare având o altă rădăcină și cultivându-și puterile și în funcție de situația geo-politică a vremii.
Volumul semnat de John Fowles este un bildungsroman, urmărind viața protagonistului din fragedă copilărie până în prezentul acțiunii, protagonistul rememorând și retrăind evenimentele vitale din trecut ce l-au modelat și l-au adus în punctul curent al vieții. Daniel Martin se confruntă cu trecutul său - relația rece pe care a avut-o cu tatăl său, dar care l-a definit ca om. Legăturile pe care le-a creat în timpul facultații, rememorând Oxfordul anilor 1940 și oamenii pe care i-a întâlnit în acea perioadă. Relațiile amoroase din tinerețe, puternice și eșuate, acoperite de regret. Întors în Anglia, protagonistul începe să-și redescopere adevărata identitate, dorindu-și să-și organizeze viața și să încheie toate socotelile lăsate în aer, fie că e vorba de ceva material sau de relațiile pe care le are cu oamenii.
Daniel Martin de John Fowles este un roman filosofic, în care descoperim încetul cu încetul personajul principal și aflăm cele mai ascunse gânduri ale acestuia. Pentru Martin, realitatea este o povară, iar fuga lui de responsabilitate i-a definit, ani la rândul, relațiile pe care i-a avut cu oamenii dragi. Pe lângă călătoria fizică în care pornește, Daniel Martin se aventurează și într-o călătorie lăuntrică, menită să scoată la suprafață cele mai intime frici și cele mai tainice dorințe.
Salutare în noul an și la cât mai multe lecturi faine!
Ianuarie a început binișor - m-am axat mai mult pe a termina cărțile începute anul trecut (în decembrie), dornică să mă lămuresc dacă am făcut o pauză de la citit pentru că intram în reading slump sau pentru că titlurile respective nu mă atrăgeau.
Când am devenit oameni. Incredibila poveste a evoluției noastre de Michael Bright, cu ilustrații de Hannah Bailey și în traducerea lui Matei-Măceșaru-Szorenyi este un volum absolut superb despre istoria omului - evoluția acestuia, locurile unde s-au găsit urme ale oamenilor primitivi și a predecesorilor acestora, cât și paragrafe informative despre antropologie. Mi-a plăcut enorm acest volum, i l-am citit lui Bebuț și dacă momentan e absorbit doar de imagini, sunt sigură că în următorii ani va aprecia și informațiile relatate.
The Echo of Old Books de Barbara Davis e o ficțiune istorică ce a început destul de lent, dar cam după 1/3 povestea și-a luat avânt. Ashlyn este o tânără ce se ocupă cu restaurarea cărților vechi și în posesia ei ajung două volume nesemnate, care abordează aceeași poveste, dar din două puncte diferite, iar cei doi autori necunoscuți se învinuiesc reciproc de anumite lucruri. Dornică să afle cine sunt autorii și cât de veridică este povestea, Ashlyn începe să sape în trecut.
Foarte frumoasă, lirică, emoționantă și tristă narațiunea, atât cea dintre paginile volumelor misterioase, cât și cea a lui Ashlyn. Scriitura este accesibilă și înflorată pe alocuri, mi-a făcut plăcere să lecturez povestea așternută de autoare.
După volumul precedent am vrut să citesc ceva lejer, un romance, alegând Reign de Cassandra Robbins, dar experiența a fost un fiasco și am abandonat lectura. Povestea urmărește o protagonistă ce-și prinde iubitul cu cea mai bună prietenă în pat (în casa ei). Fiind solista unei trupe rock, protagonista decide să îmbrățișeze o carieră solo, iar pentru asta are nevoie de un mentor, și astfel intră în scenă protagonistul - un geniu al muzicii, masculul alfa, cuceritorul tuturor inimilor și a altor părți din corpul femeilor. De obicei nu mă deranjează exagerările astea, dar m-am oprit din lectură în clipa în care protagonistul intră peste protagonistă și o forțează să întrețină relații intime pentru a o „învăța minte să-l respecte” și ”inspira să creeze muzică de calitate”, evident ei brusc îi place să fie abuzată și i se pare normal ce se întâmplă. În mod normal nu citesc dark romance, dar volumul nu era prezentat drept fiind asta, așa că mi-am luat țeapă strict din descriere. Cum nu sunt adepta unor astfel de personaje și nu-mi place să citesc despre relații toxice, am abandonat cartea.
Aveam Amintiri din casa morților de F. M. Dostoievski pe TBR din 2013 (de altfel, e cea mai veche carte de pe TBR pe Goodreads) și mă bucur că am ajuns să o citesc, fie și datorită unui maraton de lectură, unde una dintre cerințe era să citești cartea pe care o ai de cel mai mult timp în lista de TBR.
Romanul este un pic diferit față de la ce mă așteptam să citesc - este un jurnal al unui fost deținut din Siberia, viața în temniță și dificultatea traiului atât cauzată de clima deloc prietenoasă, cât și de contingentul de oameni alături de care protagonistul își petrece zece ani - ucigași cu sânge rece, hoți, tâlhari, escroci, criminali. Volumul este puternic autobiografic, iar vocea narativă încearcă să transmită cât mai veridic și detașat trăirile din inima Siberiei, să ofere portrete cât mai detaliate a oamenilor alături de care se află protagonistul, să transmită, sub forma unui reportaj complex, atmosfera vieții de deținut. Este un volum pe care să-l savurezi în doze mici pe timp de iarnă, cu un ceai cald alături.
Secretul din pădure de Kate Alice Marshall - absolut fascinantă şi dinamică povestea asta! Nu sunt mare cititoare de thrillere, aproape că nu am ghicit cine e the bad guy, am presupus care e adevărata identitate a unui personaj, dar per total a fost plină de răsturnări de situații şi protagonista a avut o evoluție credibilă.
Clar mai citesc și alte cărți scrise de autoare, o recomand.
Două furnici și un elefant de Augustin Cupșa, ilustrată de Andreea Dobreci, urmărește șase călătorii în care se aventurează cele trei personaje. Protagoniștii mi s-au părut plictisitori, pe alocuri vocea narativă încerca să fie amuzantă, dar parcă forțat.
Ultima carte terminată în ianuarie este Ruthless Vows de Rebecca Ross, volum ce încheie duologia Scrisori fermecate. Mi-a plăcut nespus de mult - primul volum, Rivali divini, a fost una dintre cele mai bune cărți citite în 2023 și abia așteptam să ajung la deznodământul poveștii. Voi vorbi mai multe într-o recenzie pe canal, dar până atunci tot ce pot spune este că am urmărit cu sufletul la gură evenimentele și foarte multe lucruri au fost realiste și exemplar executate.
Acestea au fost cărțile din ianuarie. Voi ce ați mai citit?
Deși este un roman destinat publicului tânăr, am văzut Radio Popov și Copiii Uitați ca pe o poveste ce abordează subiecte suficient de mature, cum ar fi abandonul, singurătatea, chiar și depresia printre copii. Relația lui Alfred cu părintele său m-a întristat și revoltat de fiecare dată când tatăl băiatului era menționat sau apărea în peisaj. La polul opus se află relația copilului cu Amanda, o relație frumoasă de prietenie, bazată pe respect mutual, înțelegere și dorința de a face lumea mai bună.
Radio Popov și Copiii Uitați de Anja Portin e o lectură ce te îndeamnă la reflectare și apreciere a oamenilor de calitate din viață, dar oferă și o fereastră spre o categorie vulnerabilă, cea a copiilor uitați și neglijați, care deseori se comportă în societate de parcă acasă totul este în regulă.
Deși Pământul făgăduinței nu surprinde ororile războiului la fața locului, urmările acestuia se pot vedea în destinele oamenilor pe care-i cunoaște Ludwig Somer. Deși America este o țară vastă, New Yorkul se adevrește a fi un cuib al emigranților, unde toți se cunosc între ei. Astfel, Ludwig are ocazia să se întâlnească cu ruși ce fac parte din faimoasa familia Romanov, evrei, polonezi, cunoscându-le povestea venirii pe pământul făgăduinței, ororile prin care au trecut, dar și existența curentă într-o țară relativ tânără, unde totul pare să fie posibil.
Erich Maria Remarque creionează, în stilul său inconfundabil, personaje realiste, oferindu-le destine care se întrepătrund, protagonistul fiind totodată și observatorul care transmite povestea cititorului prin intermediul interacțiunilor pe care le are cu cei din jur. Deși acțiunea romanului nu are loc pe câmpul de luptă, războiul curge prin venele personajelor, fie și la mii de km de bătrâna Europă. Somer îl cunoaște astfel pe Lachmann, un bărbat afemeiat, care aproape că a fost castrat cu foarfeca de către naziști, iar această experiență l-a lăsat traumatizat. Un alt om calea căruia se intersectează cu cea a lui Ludwig este Rosenthal, un soț devotat, care rămâne lângă soția sa până la ultima suflare, relația aceasta definitivându-l în ochii celorlalți.
Elantris de Brandon Sanderson este o poveste high fantasy care are de toate: intrigi politice, lupta între religii, originea magiei și căutarea motivului dispariției acesteia. Autorul construiește cu lux de amănunte decorul: regatele, orașele, structura acestora, situația politică și socială din Arelon, Teod și Fjordell, atmosfera ce planează asupra populației de rând, discuțiile ce se duc în spatele ușilor închise.
Volumul este perfect pentru cititorii care vor să facă cunoștință cu opera lui Sanderson, fiind o poveste stand alone și nu parte dintr-o serie. Universul în care are loc acțiunea e bine descris și mi-a plăcut felul în care se împletește politica cu magia, cea din urmă fiind ingenios structurată și introdusă în narațiune. Elantris, ca oraș, e complex și pe alocuri simțeam că e o forță vie, ca un al patrulea protagonist în poveste, ceea ce a oferit lecturii un farmec aparte și m-a făcut să nu las cartea din mână.
Am perceput Saint de Adrienne Young ca pe o carte scrisă mai mult pentru fanii personajului, pe care-l întâlnim pentru prima dată în duologia Fable. Un personaj misterios și despre care se vorbește mult, dar care nu prea apare în scenă, Saint devine protagonist în propria carte - un lucru pe care sunt sigură că l-au aclamat o parte dintre fanii seriei.
Mie personal nu mi-a plăcut de Saint nici în Fable, nici în acest volum. Deși cartea are menirea de a arunca lumină asupra personalității lui Saint - a trecutului său, a experiențelor care l-au format să fie cel mai temult și bogat comerciant, nu am fost convinsă de motivele și deciziile care-l ghidează pe Saint în viață. L-am perceput drept un om alunecos și un tată departe de a fi o figură părintească demnă de admirat, iar volumul de față nu a făcut altceva decât să-mi consolideze opiniile.
Popas la orizont de Erich Maria Remarque este cel de-al doilea volum al autorului, acesta axându-se pe felul în care tineretul din perioada interbelică se grăbește să experimenteze tot ce se poate într-un interval cât mai scurt. Marcați de război și conștienți de efemeritatea timpului, Kai și tinerii din anturajul său trăiesc clipa, se grăbesc să se bucure de iubire, de un pahar de vin, de viteză și de sentimentul de a fi fericit, fie și pentru o singură zi.
Scriitura în roman este accesibilă și, deși nu se întâmplă nimic deosebit, iar cititorul urmărește cursul unor vieți aparent banale, lipsite de evenimente tragice sau definitorii, e foarte ușor să simți emoțiile prin care trec personajele și să observi cum visele lor devin realitate, sau, dimpotrivă, se năruie.
