joi, 10 iunie 2021

Recenzie literară: Toate pânzele sus! de Radu Tudoran (1954)

Toate pânzele sus de Radu Tudoran este povestea unui grup de oameni dornici de aventură, adunați pe o corabie sub conducerea unui căpitan iscusit, idealist și romantic. Anton Lupan cucerește oamenii prin sinceritatea, istețimea și corectitudinea sa, iar echipajul Speranței - noul nume pe care-l primește corabia - este pregătit să-l urmeze oriunde.

Mi-a plăcut foarte mult construcția dialogului, felul în care autorul reușește să surprindă vastitatea lumii prin intermediul descrierilor sale și a peripețiilor în care sunt prinse personajele. Viața de la sfârșitul anilor 1800, pirații, călătoriile periculoase și importanța încă majoră a corăbiilor în comerț și comunicare între locuri îndepărtate - sunt aspecte pe care Radu Tudoran le abordează într-un mod aparte, ce te cucerește imediat și te implică în atmosferă. Un aspect care mie personal mi-a plăcut, dar e posibil să nu fie pe placul altor cititori, este faptul că, din când în când, naratorul oprește povestea pentru a-i face cunoștință cititorului cu nautica, înșirând pe mai multe pagini informații despre nave, despre viața marinărească sau despre unitățile de măsură folosite pe mare.

joi, 3 iunie 2021

Recenzie literară: Habarnam în Orașul de Piatră de I. Nosov (2013)

Habarnam în Orașul de Piatră de I. Nosov reprezintă continuarea aventurilor lui Habarnam și a prietenilor săi, niște prichindei tare simpatici, care tratează orice boală cu miere, alimentează mașinile sau avioanele cu sirop și au o viziune deosebită despre viață. Întâlnirea cu prichindeii din Orașul de Piatră, un loc în care predomină geometria, atât în arhitectură cât și în modul de gândire a populației, îi uimește pe prietenii noștri, dar aceștia nu se dau bătuți, fiind dispuși să le arate noilor prieteni cât de frumoasă este lumea dincolo de clădirile perfecte.

Romanul semnat de I. Nosov este o reîntâlnire cu personajele copilăriei, o imersare în lumea unor omuleți care încearcă să vadă doar frumosul, omuleți ce sunt foarte inventivi, haioși, ursuzi, neglijenți sau chiar fixiști. E imposibil să nu găsești un prichindel care să-ți pice cu tronc, pentru mine, Habarnam fiind acel prichindel viața căruia aș urmări-o în încă o mie de volume de peripeții.

luni, 31 mai 2021

Bilanț literar: Mai 2021

Salutare!

Luna mai a fost una dintre cele mai puțin productive, din punct de vedere literar, din ultima perioadă. Am citit cărți bune, mai am câteva începute și pe care le voi termina în iunie, dar mi-aș fi dorit să am mai mult timp și chef de citit.

Veranda cu frangipani de Mia Couto a fost o reîntoarcere la realismul magic, pe care l-am iubit mult de tot în liceu. E o lectură ușoară, cu multe imagini și mistere ascunse în evenimente aparent lipsite de importanță.

Ruta subterană de Colson Whitehead e genul de carte pe care am început să o citesc fără să știu care e subiectul cărții. Urmărește sclavia în America și viața văzută prin ochii unei sclave care fuge de pe plantație. Deși sunt unele aspecte care nu mi-au plăcut - de exemplu, felul în care o femeie needucată înțelege cuvinte complicate și e capabilă să ducă o conversație elevată - romanul e foarte descriptiv și te introduce în atmosfera narațiunii.

Orașul iluziilor de Ursula K. Le Guin este un volum care face parte din ciclui Hainish, dar poate fi citit separat de restul cărților. Urmărește apariția unui om care nu seamănă cu ceilalți în inima unei mici comunități. Aceasta îl educă și îl acceptă în familie, dar bărbatul, Falk, decide să plece spre cel mai mare oraș din lume și să descopere adevărul despre cine este el. Mi-a plăcut cum e scrisă cartea și cum sunt construite personajele.

Am încheiat luna cu Să ucizi un regat de Alexandra Christo - o poveste despre o sirenă care devine om și un om care vânează sirene. Mi-a plăcut mult premisa și felul în care este construită lumea în universul creat de Alexandra Christo.

Partea bună a lunii mai a fost faptul că nu s-a lăsat cu volume abandonate, toate lecturile curente îmi stârnesc interesul și sper ca în iunie lucrurile să fie altfel - la capitolul lecturi iubite.

Voi cu ce volum încheiați ultima lună a primăverii?

joi, 27 mai 2021

Recenzie literară: Să ucizi un regat de Alexandra Christo (2018)

Oamenii sunt pânze goale, așteptând să fie umplute de culorile descoperirii.

Să ucizi un regat este o poveste despre diferențe și despre perspective. Pe de o parte, pentru Lira oamenii sunt cei care ucid cu sânge rece, doar pentru că pot, considerându-se o rasă superioară. Pe de altă parte, pentru Elian sirenele sunt răul înăscut, creaturi ce atacă și distrug corăbii, ființe fără moralitate. Lira și Elian au perspective despre viață pe care le justifică prin tot felul de metode și acest aspect este bine ancorat în narațiune.

Lira și Elian sunt niște protagoniști bine conturați, pe care-i descoperi și cunoști puțin câte puțin pe parcursul cărții. De-a lungul poveștii, cei doi cresc, devin versiunile lor mai bune, iar relația care se construiește între ei este una neobișnuită, dar care ia naștere treptat, de la sine, fără a fi forțată de poveste sau de necesitatea de a aduce cele două personaje într-un anumit punct.

- Un prinț poate fi eroul miturilor și legendelor, spune el, dar nu poate trăi în ele. Ar trebui să trăiască în lumea reală, unde le poate crea.

[...]

- Ar trebui să fii mai puțin preocupat de basme, Elian, sau în asta te vei transforma.

marți, 25 mai 2021

Recenzie literară: Orașul iluziilor (Ciclul Hainish) de Ursula K. Le Guin (1966)

Orașul iluziilor de Ursula K Le Guin urmărește viața pământenilor într-un viitor îndepărtat, cu noile sale reguli instaurate de cei ce dețin puterea și canoanele după care se ghidează oamenii de pe Pământ. Deși Falk aude la fiecare pas faptul că shingii sunt răi și ei sunt cei care au dus pământul într-o stare jalnică, bărbatul prețuiește cel mai mult adevărul și vrea să-l afle singur. În călătoria sa, Falk întâlnește tot felul de oameni, fiecare învățându-l câte o lecție valoroasă, fiecare arătându-i că rasa umană este mai complexă decât pare la prima vedere și demonstrându-i, la fiecare pas, cât de diferit este el față de restul locuitorilor pământului.

Dacă vă pasionează genul sf apocapiltic și dacă vreți să faceți cunoștință cu scriitura Ursulei K. LeGuin, vă recomand să citiți acest volum care, deși face parte dintr-un ciclu, poate fi citit de sine stătător.

joi, 13 mai 2021

Recenzie literară: Ruta subterană de Colson Whitehead (2016)

Ruta subterană este o carte ce mi-a plăcut prin stilul său alert și istoria colectivă a urmașilor diferitor clanuri din Africa, aduși cu forța în America și obligați să muncească pentru stăpânii albi. Prin intermediul Corei, cititorul observă cum este construită o comunitate de negri de pe plantație, ce reguli domnesc aici, care este atitudinea stăpânilor, cum decurge viața pentru un sclav. Mai apoi, când tânăra pleacă pe traseul rutei subterane, în peisaj apar noi detalii despre sclavi, despre cum sunt văzuți aceștia în diferite regiuni din America și care sunt așteptările de la ei.

Ruta subterană de Colson Whitehead este o lectură potrivită pentru cei care vor să afle mai multe despre sclavie și să exploreze acest aspect prin intermediul unei povești individuale - cea a Corei - care poate fi văzută și ca povestea colectivă a unui popor rupt de lângă familie și obligat să renunțe la libertate.

luni, 10 mai 2021

Bilanț literar: Aprilie 2021

Salutare!

Uite că și aprilie și-a luat zborul, iar împreună cu acesta, și lecturile pe care le-am ales pentru a doua lună a primăverii. În aprilie am avut multe cărți abandonate, dar și suficiente citite, care m-au încântat.


Voi începe cu prima carte terminată în aprilie - o adevărată bijuterie, căreia i-am acordat cinci stele și care a plecat direct la favorite.


Caterina de Corinne Rakoczy este o ficțiune istorică despre un blestem ce urmărește două familii pe parcursul a mai multor generații - un roman foarte bine scris, captivant, cu un limbaj autentic perioadelor în care are loc acțiunea.


Fable de Adrienne Young este un fantasy despre supraviețuire, peripeții pe mare, dragostea - sau lipsa acesteia - din partea familiei. Este un roman ce te ține în priză, deși pe partea de dezvoltare a personajelor autoarea nu pare să se fi concentrat prea mult. Sper că în al doilea volum - Fable e o duologie - să se pună accentul pe acest aspect.


Pactul de Elle Kennedy este primul volum din seria Off Campus, urmărind relația a doi tineri care sunt la facultate. El este un hocheist cu un viitor ce promite faimă, ea este o tânără tăcută, ce încearcă să treacă peste o traumă din adolescență și să trăiască cu adevărat. Cumva, drumurile lor se intersectează.


Greșeala de Elle Kennedy este cel de-al doilea volum din seria Off Campus și, de data aceasta, se axează pe alte personaje. El face parte din echipa de hochei a facultății și, deși este un jucător bun, din motive personale decide să termine cu hocheiul odată ce termină facultatea. Ea este o boboacă ce îl întâlnește pe el din greșeală, iar toată relația lor pleacă din acest punct.


The Score (care urmează să se traducă la editura Epica anul acesta <3) de Elle Kennedy este cel de-al treilea volum din serie. De data aceasta, protagoniștii sunt o tânără ce visează să joace pe marile scene și un jucător de hochei, despre care se știe că e putred de bogat și imposibil de afemeiat.
Toate cele trei volume mi-au plăcut, dar preferatul meu rămâne a fi The Score. Elle Kennedy scrie într-un mod plăcut, e ușor să intri în atmosferă și să empatizezi cu personajele. Cărțile ei nu sunt pretențioase, ci exact cât să te relaxeze și să-ți dea emoții pozitive atunci când citești cum fiecare personaj încearcă să-și rezolve problemele.


Odessa: Geniu și moarte într-un oraș al visurilor de Charles King a fost o lectură pe care am lungit-o foarte mult, dar a meritat. Este o non-ficțiune despre orașul Odessa, cum s-a format, ce evenimente istorice i-au marcat teritoriul, ce fel de oameni au trăit aici. Mi-a plăcut foarte mult volumul până la un punct, unde autorul nu a mai fost imparțial - în ceea ce privește anumite evenimente, ținând clar partea unui grup și denigrând altul. Per total, e un ghid interesant de răsfoit dacă vă pasionează istoria acelui colț de lume.


Viața invizibilă a lui Addie LaRue de V. E. Schwab este un volum pe care am vrut să-l citesc din clipa în care a apărut pe lume. Tratează un pact faustian și urmările acestuia asupra femeii care l-a încheiat cu diavolul - Addie LaRue, care e nevoită să trăiască într-o lume care nu o ține minte.

Dacă ar fi să aleg un volum despre care pot să spun clar că e ciudat, atunci acesta este Frăția corbilor de Maggie Stiefvater. Nu știu cum aș putea descrie cartea în sine - plină de mistere și de întrebări pe care autoarea și le pune prin intermediul personajelor și a deciziilor acestora.
Blue este o adolescentă care, deși nu are puteri supranaturale, cum are mama ei, poate potența puterile altora. De când este mică, este urmărită de profeția că, dacă va săruta un băiat, acesta va muri. După un ritual bizar, unde Blue întrevedea moartea unui băiat, îl întâlnește pe acesta în realitate, iar el o implică în căutările sale - tânărul caută o forță supranaturală, care se ascunde undeva aproape.
Frăția corbilor e un volum bizar, plin de imagini puternice și foarte atmosferic. Este primul volum dintr-o tetralogie și mi-a plăcut mult. Acum citesc al doilea volum și nu îmi place în mod deosebit - povestea pare să fie lungită și încetinită totodată, voi spune mai multe când termin cartea.


Ultima carte terminată în aprilie este Soroc de viață și soroc de moarte de E. M. Remarque - cel mai bun scriitor la capitolul ficțiune despre război. Nimeni nu scrie așa cum o face Erich Maria Remarque despre tranșee, viața de soldat, ororile războiului și meschinăria ființei umane.

Aprilie a fost și luna în care am abandonat șase volume - asta este o premieră pentru mine. Nu mi-am propus acest lucru, dar s-a întâmplat. 


A Deal with the Elf King de Elise Kova - am început cartea foarte entuziasmată, am așteptat cam 3/4 să se întâmple ceva, apoi am lăsat-o la o parte. Volumul urmărește soarta unei femei care este dusă în lumea elfilor pentru a fi regina ce ajută natura să se regenereze. Desigur, fiind regină, există și un rege în toată ecuația asta, dar regele are propriile motive... 
Când am revenit asupra cărții, mi-am pierdut orice interes și nu am mai terminat-o.


The Second We Met de Maya Hughes este al doilea volum dintr-o serie și a trecut muuult timp de când nu am avansat mult prea mult într-o carte ce nu merita. Este un romance cu protagoniști care sunt studenți și vecini. Ea, abia reușește să facă față cheltuielilor zilnice, muncește foarte mult, face voluntariat pentru a câștiga o bursă și e o persoană cu adevărat lipsită de trăsături pozitive. El este vecinul de peste stradă, chipeș și bogat, dar de gașcă și un tip romantic. Ce nu mi-a plăcut la cartea asta a fost protagonista - o persoană ipocrită, falsă, plină de aere și „moravuri”, dar el cumva o place și vrea să fie cu ea. Am abandonat cartea după ce am trecut de jumătate, iar protagonista devenea din ce în ce mai antipatică.


Ultimul volum din seria Off Campus de Elle Kennedy, The Goal, a fost abandonat de la bun început din două motive - nu mă interesa personajul principal (care apare încă din prima carte din serie, dar e personaj secundar), iar protagonista nu a fost pe placul meu. Nu m-au convins primele cinci capitole, așa că am decis să nu mai continui.


O altă carte abandonată este Minciuna de Care Santos, primul volum dintr-o duologie. Poate nu sunt la vîrsta potrivită pentru a citi așa ceva. Protagonista este o adolescentă activitatea căreia pe tot ce înseamnă pc/telefon/internet este controlată de mama ei, pentru a o feri de relele lumii on-line. Fata afirmă că e atentă și nu are ce să pățească, pentru că e vigilentă și nu se lasă dusă de nas de toți dubioșii, dar efectiv în primele 20 de pagini își împărtășește pozele și datele personale - nume, școala la care merge - cu un necunoscut de pe un forum. Probabil că romanul este scris pentru un public-țintă, pentru a le arăta că „așa nu”, dar nici mama-caracatiță, care-și controlează copilul, nici adolescenta, care nu pare să gândească deloc, nu m-au convins să dau o șansă poveștii.


Dragostea pe strada mea de Roxana Brănișteanu - am abandonat cartea  pentru că nu mi-a plăcut de protagonistă, ca persoană, drept urmare nu m-a interesat deloc povestea ei. 


Fiica tămăduitorului de oase de Amy Tan m-a plictisit teribil de la primul capitol, așa că nu am mai insistat.

Acestea sunt lecturile și abandonatele mele pentru aprilie. Voi ce ați mai citit?

joi, 6 mai 2021

Recenzie literară: Veranda cu frangipani de Mia Couto (1996)

Nu-mi arde de sărbători, de muzică și de tobe. În plus, eroul e ca un sfânt. Nimeni nu-l iubește cu adevărat. E amintit doar în cazuri de urgență personală și în năpaste naționale. N-am fost iubit în viață. Nu-mi trebuia acum această mascaradă. 

Tăcerea făurește ferestre prin care lumea devine transparentă. Nu scrie, pune jos caietul. Poartă-te ca apa de pe sticlă. Cine e picătură se prelinge, cine e brumă se evaporă. 

Astăzi știu: Africa ne răpește ființa. Și ne golește în mod invers: umplându-ne de suflet. De aceea și astăzi simt dorința să incendiez câmpia. Ca să-și piardă eternitatea. Să nu mă mai obsedeze.

Gândeam așa pentru că aici oamenii se pierd, murind atât de lent, încât nu ne dăm seama. Ce este bătrânețea dacă nu moartea adăstând în trupul nostru? Sub mireasma dulce a arborelui de frangipani, invidiam marea, care, deși e infinită, așteaptă mereu altă apă s-o completeze. Stăteam de vorbă cu mine însumi. Când ești bătrân, tot timpul e pentru conversație. Cu glas tare, îi ceream lui Dumnezeu să retragă din viață ziua aceea.

Dar eram cuprins de o fericire calmă, nu mă atingea nici o durere. Nu eram însă îndrituit să mor. Pieptul meu asculta de mișcarea valurilor, de parcă și-ar fi amintit de o vreme care nu există decât în afara timpului, acolo unde vântul își desfășoară imensa coadă de păun. 

joi, 29 aprilie 2021

Recenzie literară: Soroc de viață și soroc de moarte de E. M. Remarque (1954)

Soroc de viață și soroc de moarte este un roman ce urmărește impactul celui de-al doilea război mondial asupra populației germane civile, dar și a soldaților de rând, înrolați în armată pentru a servi patria, treziți în fața realității - a morții, în fața căreia toți sunt egali.

 Ernst Graeber este un protagonist care te cucerește imediat prin sinceritatea și naturalețea gesturilor sale. Un soldat care a văzut mult prea multe pe front, este totuși bulversat de realitatea în care se trezește. Fiind sigur că în tranșee luptă pentru pace și pentru o viață liniștită în țara sa, descoperă că și aici, în Germania, oamenii mor zilnic, rămân fără casă, suferă de foame, devin o mulțime gata să rupă în bucăți pe oricine atentează la puținele bunuri pe care le mai au. Ernst descoperă că ideile mari îi servesc doar pe cei care dețin puterea, viața lui nu valorează nimic pentru reich și tot ce i s-a insuflat este o mare minciună.

Dacă vreți să citiți un roman despre cel de-al doilea război mondial din perspectiva unui soldat german și dacă vă plac poveștile de dragoste ce au loc în vremuri întunecate, vă recomand acest volum.

joi, 22 aprilie 2021

Recenzie literară: Viața invizibilă a lui Addie LaRue de V. E. Schwab (2020)

 Addie este un personaj care posedă o viscerală dorință de a trăi și încearcă din răsputeri să lase o amprentă în timp, fiind martora unor evenimente majore - cum ar fi revoluția franceză sau cele două războaie mondiale.


Două personaje care mi-au plăcut nespus de mult sunt Estelle - o femeie care a însemnat foarte mult pentru Addie înainte de blestem și Luc, imaginea pe care Addie o atribuie Întunericului. Estelle este o bătrână ciudată din satul lui Addie, care o învață pe tânără că viața nu se rezumă la a crește copii și a îmbătrâni în casa părintească, tot ea fiind cea care o avertizează să nu caute zeii ce răspund după lăsarea nopții. Pe parcursul romanului, Estelle apare sporadic, dar suficient cât să aibă un impact - e un personaj conturat foarte bine și pe care aș fi vrut să-l întâlnesc mai des în narațiune. Întunericul e și el un personaj foarte bine conturat, iar autoarea reușește să-l portretizeze ca pe o entitate atemporală, ce există după propriile reguli. 

miercuri, 21 aprilie 2021

Ce înseamnă acasă?

 Un colț doar al tău, acolo unde poți să vii după o zi îngrozitoare și să-ți lași trăirile în maldărul de haine pe care tocmai le-ai dat jos de pe tine. Un loc unde ești comfortabil tu cu tine, într-un tricou vechi, cu părul nepieptănat, cu zero machiaj sau nevoia de a arăta prezentabil. Un loc unde poți fi tu și-ți poți auzi gândurile.

Acasă a fost în multe locuri - acolo unde am copilărit. Acolo unde am petrecut verile cu bunicii mei. Acolo unde, la un perete distanță, era sala de clasă. Acolo unde au fost lucrurile mele în primul an de facultate. Și apoi, două chirii schimbate, un apartament în orașul în care suntem acum și, cine știe câte alte locuințe vor mai fi de-a lungul timpului, dar mi-am găsit acel „acasă” despre care nu știam cât de vital este pentru mine - acasă este el.

joi, 15 aprilie 2021

Recenzie literară: Caterina de Corinne Rakoczy (2020)

Când clopotele or bate de sărbătoare în moarte, atunci să înceapă afurisenia aceasta de e cu dreptate în fața Domnului. Iar dacă e dragoste curată între cei ce se cunună azi, tot blestemul și toată obida mea să nu se adeverească. 


Cine nu iubește moare, și nu doar cu trupul, ci de tot. Se scufundă în întunericul în care nimeni nu știe ce e. 

luni, 12 aprilie 2021

AM SCRIS UN ROMAN + GIVEAWAY!!!

Pe canal am vorbit puțin despre romanul meu, Împărăția ultimului cerb și, dacă vreți să citiți cartea, găsiți în descrierea clipulețului toate linkurile spre locurile de unde îl puteți procura. Și, pentru că am trecut de 2.000 de subscriberi pe canalul meu de Booktube, vă invit să vă înscrieți la Giveawayul pe care îl organizez pe contul meu de Instagram, unde aveți șansa să intrați în posesia volumului cu autograf 

duminică, 11 aprilie 2021

Recenzie literară: Cutii de Cătălina Bălan (2019)

 Atunci când dialogul tău interior cu tine

începe să devină dialoguri cu altcineva

e un fel de a te îndrăgosti

ca o macara de cer

ca un soldat ciunt

de picioarele unei femei

Cutii de Cătălina Bălan, apărut la Editura Paralela 45, este un volum de poezie contemporană, în care eul liric se luptă cu dorința de a păstra vie în amintire viața de înainte de plecare și dorința de a lăsa trecutul să zacă în cutii, destul de aproape încât să fie la-ndemână, destul de departe pentru a nu sări în ochi.

Cătălina Bălan, în câteva cuvinte simple, dar încărcate de însemnătate, se întoarce în Chișinăul copilăriei sale, un oraș atât de imperfect, dar atât de drag datorită trecutului pe care-l marchează. Departe de acel loc, sufletul autoarei continuă să se întoarcă la origini, la zilele când își dorea să plece și la zilele când era recunoscătoare că anume în acel oraș a început adevărata viață.

Cutii, deși e un volum de poezie contemporană, o poezie prea puțin cunoscută mie, m-a făcut să mă întorc în acele timpuri când începutul adolescenței mele a fost marcat de un oraș astăzi străin, dar ridicat pe un piedestal în sala cu melancolii din sufletul meu. Cătălina Bălan m-a făcut să mă trezesc în amintirile de altă dată, să revăd locurile care-mi sunt dragi, dar în care nu m-aș mai întoarce. Cutii e un volum ce mi-a spus clar că mă pot mereu întoarce în amintirile și melancoliile mele, dar adolescența e o perioadă pe care nu o voi mai revedea niciodată, iar orașul copilăriei mele nu mă va mai primi cu brațele deschise. Ca un  învățător care și-a învățat elevii alfabetul și tabla înmulțirii, orașul meu natal mi-a oferit tot ce i-a stat în puteri, pregătindu-mă pentru o altă etapă a vieții, fără a-mi oferi o cale de întoarcere spre inima lui.

Te vei gândi zece minute după

vei răspunde neapărat

ceva subtil, amuzant, un pic defensiv

și poate vei fi melancolic

joi, 8 aprilie 2021

Recenzie literară: Fable (Fable, #1) de Adrienne Young (2020)

Locul meu nu era nici pe uscat, nici pe chei, nici în orașele împrăștiate de-a lungul Strâmtorilor. Locul meu dispăruse.


În momente din astea, mama spunea că atingem sufletul furtunii. Când năvălea așa peste noi, ne invita în inima ei și ne îngăduia să-o vedem. Ne spunea ceva. Și abia atunci puteam să aflăm ce era înăuntrul ei. 

Abia atunci puteam să aflăm cine e.

sâmbătă, 3 aprilie 2021

Bilanț literar: Martie 2021

Bine v-am găsit în prima lună a acestei primăveri!

În martie mi-am propus să citesc exclusiv autori români contemporani și pot să spun că m-am ținut de această decizie și am avut parte de niște lecturi cu adevărat minunate.


Am citit Perna cu fluturi de Doina Popescu și Daniela Ulieriu. Un roman care urmărește viața a două femei care aparent nu au nimic în comun, Perna cu fluturi combină misterul, cotidianul și soarta într-o poveste ce începe undeva pe malul mării, ascunsă în lucrurile pe care o mătușă răposată le lasă nepoatei sale. 


Majestique de Bianca Sol este un SF cu elemente de romance, roman polițist, misticism. Urmărește viața unui cercetător căruia i se fură cea mai de preț invenție și goana pentru recuperarea aceasteia îl duce în cele mai neobișnuite locuri. 


Recviem pentru umbre de Ioana Mihaela Curaleț este un roman polițist cu elemente de paranormal, iar acțiunea are loc în realitatea imediată. Logodnicul protagonistei dispare fără urmă, familia acestuia ascunde ceva sinistru, iar adevăruri bine ascunse în trecut încep să iasă la suprafață. Un roman cu un tempou alert, o acțiune interesantă și cu personaje foarte bine ancorate în realitatea lor.


Solara de Bianca Sîrb este primul volum dintr-o trilogie ce urmărește o adolescentă ce nu își amintește nimic din trecutul său, dar un eveniment o face să se trezească în mijlocul unei bătălii între forțe necunoscute, ea fiind un măr al discordiei în toată situația creată. Mi-a plăcut și stilul, și personajele, și elementele de mitologie dacă din volum; abia aștept să citesc continuarea.

Micul saturnian de Octavian Soviany era de ceva timp în biblioteca mea și mă bucur că am ajuns să-l citesc. Urmărește copilăria și adolescența lui Paul Verlaine, fiind o biografie romanțată. Octavian Soviany știe să atragă cititorul în povestea pe care o țese și să-l țină captiv în aceasta.

* Pene, cenușă și Elfi de M. K. Lynn - un volum care urmează să apară anul acesta, dar tot ce vă pot spune este că mi-a plăcut foarte mult și abia aștept să fie publicat și să vă zic mai multe despre :)


Nu s-a lăsat și fără abandonate, din păcate. Legile nescrise ale vieții de Delia Moretti debutează cu reîntâlnirea a două prietene, Daria și Matilda. Daria trece printr-o perioadă nu chiar roz, Matilda este căsătorită și însărcinată și urmează să nască în curând. O invită pe Daria la ea acasă, să-i țină companie, iar aici fata cunoaște familia Matildei, care nu e tocmai o familie echilibrată. Nu știu ce se întâmplă mai departe, pentru că nu am reușit să intru în ritmul cărții sau să mă atașez de vreun personaj, așa că am decis să nu continui lectura.

Cum a fost martie pentru voi, din punct de vedere literar?

joi, 1 aprilie 2021

Recenzie literară: Micul saturnian (Lelian, #1) de Octavian Soviany (2019)

Nu se aude decât clipocitul molcom al valurilor, ca o muzică în surdină, ce lasă să îți pătrundă în suflet o delicioasă melancolie. Timpul a început să încremenească. Se apropie ora crepusculului.

Am descoperit că, în străfundurile sale, sufletul meu e plin de monștri oribili. 

Stau în fața mării ca în fața lui Dumnezeu. O găsesc mai frumoasă decât toate catedralele zidite de oameni.

Muzica nu are nevoie de vorbe, ea vorbește în graiul inimii, știe să-i exprime perfect fiecare fior, fiecare tresărire și fiecare durere. Ea poate să ridice de-a dreptul la cer, fără să fie trasă în jos de balastul cuvintelor. Cred că oamenii au învățat să vorbească abia după ce au uitat să cânte ca îngerii.

Dacă mă gândesc bine, pot spune că nu eu am căutat poezia. Ea m-a căutat pe mine. Eu am avut doar înțelepciunea să-i ies în întâmpinare.

joi, 25 martie 2021

Recenzie literară: Solara de Bianca Sîrb (2013)

Un val de liniște îmi învălui corpul, iar eu încercam să las toate gândurile să curgă pe lângă mine, să mă eliberez de tot, privind pădurea picurată cu pulberea ruginie a toamnei.

Ochiul lumii își închidea încet pleoapa, lăsând în urmă doar gene de lumină. Dâre sângerii, asemeni unor zgârâieturi trasate de niște gheare, străbăteau cerul, accentuând nuanțele arzătoare ale pădurii.

Evenimentele trebuie să-și urmeze cursul, indiferent în ce direcție, căci, până la urmă, totul va deveni exact așa cum trebuie.

joi, 18 martie 2021

Recenzie literară: Recviem pentru umbre de Ioana Mihaela Curaleț (2020)

Pe multe nici nu le cunoștea, avea doar niște idei asupra identității lor. Nici nu le cunoștea numele. Erau ca niște umbre care îi zgâriau sufletul, forțând-o să-și retrăiască amintirile și să le descopere sensul.



joi, 11 martie 2021

Recenzie literară: Majestique de Bianca Sol (2020)

Era ciudat că se simțea ca o unitate distinctivă în propriul corp, de parcă mintea era adevărata lui esență, iar scheletul acoperit de mușchi și piele reprezenta mijlocul prin care putea să-și transpună ideile în dimensiunea fizică. Era constrâns să locuiască într-un trup trecător, prizonier într-un vas organic ce-i limita expansiunea și, cu toate acestea, era integrat într-un organism senzorial ce-i permitea să perceapă lucrurile într-un mod diferit.

Dacă totul s-ar fi redus la aspectul fizic, acesta putea la fel de bine să fie un manechin gol, însă unicitatea unei ființe era dată de dimensiunea intangibilă a ceea ce se afla în interiorul său. Psyche era suflet, o conștiență și avea tot dreptul la viață. 

sâmbătă, 6 martie 2021

Bilanț literar: Februarie 2021

 Salutare!


Februarie a fost o lună surprinzător de productivă, având în vedere că e cea mai scurtă lună din an. Am citit multe ebookuri, majoritatea din genul romance - nu a fost o alegere intenționată, dar uite că s-a potrivit :)

Am terminat de citit Gitanjali de Rabindranath Tagore, un volum început în ianuarie, plin de lirism, sentiment, virute, visare. Îmi place tare mult să descopăr cărți vechi, cu mesaje puternice și care mă transportă în lumi pe care nu mi-a fost dat să le cunosc.


Wintersong de S. Jae-Jones e un fantasy despre cum Regele Goblinilor își caută o soție, răpind fete tinere pentru a le duce în lumea lui de sub pământ. Protagonista, Liesl, pentru că este sora mai mare, decide să o salveze pe Kathe, răpită de rege, dar prețul pe care urmează să-l plătească e mult prea mare. Mi-a plăcut foarte mult premisa, iar prima jumătate a cărții a zburat pe neobservate, dar de la jumătate încolo, acțiunea s-a împotmolit, lucrurile au devenit neclare. Am spus mai multe (atenție, spoilere) pe GR.
Wait for You de J. Lynn (pseudonimul autoarei Jennifer A. Armentrout) e un romance unde acțiunea se axează pe Avery, care începe facultatea și decide să își ia viața de la capăt. Marcată de un eveniment traumatizant din trecut, lui Avery îi este greu să se apropie de oameni, mai ales de sexul opus, însă atunci când în peisaj apare Cameron, fata se trezește într-o mare încurcătură. 
Deși nu e o capodoperă, Wait for You este o carte ce creionează foarte bine o traumă și modul în care aceasta modelează un spirit. Avery este foarte bine realizată, iar Cameron, deși pe alocuri pare mult prea Făt-Frumos, este genul de persoană pe care ai vrea să o ai aproape în calitate de prieten.


Am citit și un volum de poezie contemporană, Șterge conversația de Ronin Terente. M-am regăsit în anumite poezii, am trecut prin mai multe stări, am redescoperit orașul copilăriei mele. Volumul, deși este plin de realități crude, mi-a trezit nostalgia după niște vremuri irecuperabile. Mai multe am spus pe GR.


Un an plin de povești de Angela McAllister este un volum perfect pentru toți cititorii, cuprinzând povești din mai multe țări, fiecare ilustrând o pildă, reprezentând originea unei sărbători sau nașterea unui personaj mitologic.


Anul mutilat de Cristina Eșianu a fost o lectură dură, care ilustrează percepția unei imigrante românce atunci când se întoarce în țară după șapte ani de absență. Redescoperă țara sa natală și oamenii din jur, care cândva însemnau ceva pentru ea. E o lectură sumbră, dar autoarea găsește cuvintele potrivite pentru a te atrage în a citi mai departe.


Kurt de Teodor Bordeianu este un volum de povestiri scurte, din realitatea de zi cu zi, ilustrând greutățile prin care trece omul obișnuit. Autorul reușește să creeze personaje de care-ți pasă, în câteva paragrafe sau momente din viața lor. 

The Revenge Pact de Ilsa Madden-Mills a fost volumul care a propulsat tot ce înseamnă light romance pe lista mea de lecturi în februarie. Urmărește viața a doi tineri ce sunt la facultate, Anastasia și Tate. Cei doi au un anturaj comun, dar ceva între ei nu se leagă, o repulsie reciprocă, până în momentul în care ceva urât are loc în viața Anastasiei. The Revenge Pact nu e o carte plină de lecții de viață sau de sensuri ascunse, e o lectură ușoară și optimistă.


Și, pentru că mi-a plăcut stilul autoarei, am ales să citesc și o altă serie semnată de ea. Primul volum, Not My Romeo, începe cu un blind date, când o bibliotecară dintr-un orășel minuscul se așează la masa unui străin, dar nu la masa corectă. Bărbatul care-i ține companie este un individ arhi-cunoscut, dar pe care protagonista nu-l recunoaște. Intrigat de acest aspect, el decide să se implice în jocul început de femeia care a greșit masa. Not My Romeo este un romance drăguț, cu o protagonistă cu picioarele pe pâmănt și cu un protagonist pe măsura ei. 


Not My Match de Ilsa Madden-Mills urmărește viața amoroasă a surorii protagonistei din volumul anterior și a bărbatului care nu ar trebui să intre în vizorul ei, însă dragostea e oarbă și deseori lipsită de rațiune. Autoarea știe să creeze personaje alături de care să pășești în narațiune și cu siguranță voi mai citi cărți semnate de ea când mi se face dor de un romance mai optimist.


Ultimul volum citit în februarie este Kingdom of the Wicked de Kerri Maniscalco, un fantasy unde acțiunea are loc în Italia secolului al XVIII-lea (?), unde vrăjitoarele sunt nevoite să se ascundă de ochii lumii, riscând altfel să fie masacrate. Emilia și Vittoria sunt vrăjitoare gemene și reușesc să ducă o viață liniștită, până în momentul în care Vittoria este asasinată și Emilia, în căutarea răspunsurilor, invocă un demon - și nu un simplu demon, ci unul dintre cei mai puternici.
Mi-a plăcut volumul, autoarea știe să creeze atmosfera și să descrie tot ce înseamnă mâncare, iar personajele pe care le inventează sunt ușor de îndrăgit. Wrath, pe care Emilia îl convocă, e un personaj care cred că e foarte bine reprezentat, având în vedere că nu este o ființă umană. Emilia are și minusurile ei, dar, per total, volumul a fost interesant și voi continua seria și sper să se traducă și la noi.
*
Probabil că rubrica aceasta va deveni o rubrică permanentă, dar am și niște cărți abandonate în februarie - patru la număr.

Însemnări dintr-un bordel turcesc de Philip OCeallaigh - e un volum de povestiri, dar nu am reușit să trec de prima. Stilul de scriere nu se pliază deloc pe gusturile mele, așa că nu am insistat.


Nunta: Rochia de mireasă de Rachel Hauck a fost un volum pe care am vrut, mult de tot, să-l iubesc, dar nu a fost să fie. Protagonista este o tânără ce deține un salon de rochii de mireasă și cumpără la o licitație un cufăr încuiat, despre care nu știe nimic. Deși nu am avut mari așteptări de la carte, mă gândeam că în paginile sale voi găsi o protagonistă pe care să o îndrăgesc, dar la un moment dat apare în narațiune un pasaj care m-a scos complet din atmosferă și nu am mai putut continua.


Azgad de Andra E. Dragomir e un volum de fantasy autohton pe care am vrut mult de tot să-l citesc, dar după câteva capitole mi-am dat seama că nu e pe placul meu. Nu am reușit să mă conectez nici la acțiune, nici să creez o legătură cu personajele.


Un alt volum de fantasy abandonat în februarie este Vraja oaselor sub clar de lună de Kathryn Purdie. Aceeași poveste ca și cu Azgad: după câteva capitole, nu am reușit să mă conectez la narațiune, persoanjele nu mi-au captat atenția, lucrurile se întâmplă și stagnează în același timp.

Acestea au fost lecturile mele pentru februarie. Voi ce ați mai citit?

joi, 4 martie 2021

Recenzie literară: Perna cu fluturi de Doina Popescu și Daniela Ulieriu (2020)

Întotdeauna mi-au plăcut călătoriile cu trenul. Îți oferă o bucată bine delimitată din timpul inform; învălmășeli de gânduri și observații cărora roțile le imprimă propria cadență: le ordonează în funcție de succesiunea imaginilor surprinse prin geam și le precipită spre concluzii pe care le uiți de îndată ce-ai pășit pe peron.

Când l-am cunoscut mai bine, am înțeles că „precar” e cuvântul lui favorit: un fel de debara în care îngrămădește tot ce ar avea un deficit de valoare.

Ca și cum n-aș fi știut că secretele noastre ascund mai degrabă eșecuri pe care ne chinuim în zadar să le refulăm! Rateuri pe care unele împrejurări se încăpățânează să le ridice din nou la suprafață.

La primul contact cu Bucureștiul, unii ar spune că-i un oraș heteroclit, plin de nerv. Dacă înlocuiești nerv cu nervi și heteroclit cu haotic, te apropii de adevăr.

... și de când a murit și motanul, nu vreau să mă mai leg de alte ființe vii. Moartea te deposedează de ele fără nicio șansă. Ea e singurul lucru definitiv, nu admite nici negocieri, nici retușuri.

joi, 25 februarie 2021

Recenzie literară: Anul mutilat de Cristina Eșianu (2019)

Cine trăiește în aceeași lume a ratat totul fără să știe... În cercul mic nu se întâmplă lucruri mari. Diametrul unui cerc mic rămâne mic. În interiorul cercului mic se întâmplă doar lucruri care seamănă între ele, până și limba e aceeași.

Oamenii nu îmbătrânesc, oamenii apun. unii apun de cum se nasc. Adică se întunecă, se prăbușesc în mări, în oceane, unii după niște dealuri ca toate dealurile, alții după niște blocuri chibrit.



joi, 18 februarie 2021

Recenzie literară: Kurt de Teodor Bordeianu (2019)

 Kurt de Teodor Bordeianu este un volum plin de amintiri, care trezește nostalgia și dorința de a mai revedea o dată copilăria, dar, de data aceasta, prin ochii adultului care ești astăzi. Un volum pe care-l recomand cititorilor ce provin din Republica Moldova și care sunt departe de țară, dar își doresc să se întoarcă, prin intermediul literaturii, în țara natală.

sâmbătă, 6 februarie 2021

Bilanț literar: Ianuarie 2021

Bine v-am regăsit în acest an! Sper că ați citit cărți ce v-au plăcut și vă doresc ca 2021 să vă aducă lucruri bune, lecturi frumoase, realizarea planurilor.

Ianuarie, pentru mine, a fost o lună mai prolifică decât mă așteptam. Am reușit - cumva - să citesc mai multe cărți decât aș fi crezut că voi lectura. Mi-am propus în 2021 să citesc ce am deja în bibliotecă, așa că am apelat la sfântul random org - să-mi randomizeze titlurile pe care să le citesc. Totuși, nu am renunțat la a citi ce titlu îmi atrage atenția când sunt într-o anumită stare de spirit.

Mi-am început anul cu o carte tare simpatică, Cazul marchizului dispărut de Nancy Springer. Romanul urmărește aventurile Enolei Holmes, sora mai mică a vestitului Sherlock Holmes, care, nefiind luată în serios de cei din jur, decide să-și ia soarta în propriile mâini. Mi-a plăcut mult lectura și cu siguranță voi citi toată seria.

Am terminat de citit și Alcibiade de Platon, un volum în care urmărim dialogul lui Alcibiade cu Platon. Un dialog filozofic, despre realitatea vremii, natura umană, visele și aspirațiile celor implicați. Nu este o lectură rapidă, dar oferă o viziune despre literatura antică.


A Curse so Dark and Lonely de Brigid Kemmerer este primul volum din trilogia Cursebreakers și este un YA Fantasy care repovestește Frumoasa și Bestia. O tânără din prezent este răpită și dusă într-o lume paralelă, medievală, pentru a servi un rege închis într-un palat fermecat. Volumul urmează să se traducă la noi anul acesta.

Întâlnirea mea cu Stanislaw Lem a avut loc prin intermediul romanului Solaris și mi s-a făcut dor de stilul său de scriere. Catarul de Stanislaw Lem este un volum ce urmărește un bărbat decis să cerceteze o situație în care par să fie implicate niște forțe paranormale.

Am lecturat și un volum semnat de un autor român contemporan - mi-am propus să citesc mai multe cărți semnate de autorii noștri contemporani. Toți câinii aleargă după fluturi de Bianca Dragomir este o confesiune, o poveste plină de trăiri pe care le legi între ele, puțin câte puțin. Mi-a plăcut tare mult, vă recomand să citiți volumul.


Am citit un volum care, aparent, a apărut doar în rusă, Ничья на карусели de Haruki Murakami. Cuprinde o serie de povestiri semnate de autor și mi-a plăcut să revin la stilul său de scriere. Nu eram în dispoziția necesară pentru un roman, dar povestirile lui Murakami au un farmec aparte și au fost suficiente pentru mine, pentru moment.

Chiar inainte de fericire de Agnes Ledig a fost o lectură ușoară, antrenantă. Volumul urmărește viața unei tinere care a rămas însărcinată la 17 ani, iar la 20 este mamă singură, care abia reușește să supraviețuiască. Un bărbat proaspăt divorțat o întâlnește și decide să-i ofere toată prietenia sa. Astfel, protagonista, împreună cu noua sa cunoștință și cu fiul ei pleacă într-o vacanță, iar aceasta urmează să-i schimbe soarta. Chiar înainte de fericire e un roman pe alocuri inflantil, pe alocuri nerealist, dar este și acel gen de carte care te binedispune, iar trăsăturile care în alte cărți ar stica complet povestea aici nu au același efect.


Sinuciderea fecioarelor de Jeffrey Eugenides urmărește viața a cinci surori dintr-o familie care trăiește după niște reguli stricte, în America provincială. Romanul nu oferă neapărat răspunsuri la întrebările cum? când?, ci la întrebarea principală - de ce?


Shadows Rising de Madeleine Roux a fost o altă carte ce explorează universul WoW. Urmărește ascensiunea reginei Zandalarului, Talanji, dar și planurile malefice pe care le uneltește Sylvanas Windrunner. Mi-a plăcut tare mult să mă reîntâlnesc cu unele personaje și să descopăr personaje noi


Ninge la Iasnaia Poliana de Șerban Tomșa a fost un alt volum semnat de un autor român contemporan pe care l-am lecturat luna trecută. Volumul cuprinde o serie de povestiri, fiecare amplasată undeva la marginea realului cu irealul, urmărind vieți mărunte, vieți mărețe, oameni simpli și oameni mai puțin obișnuiți. Este un volum în care să te pierzi într-o seară; nepretențios, dar care emană căldură.

Și, desigur, nu se putea fără cărți abandonate. Una dintre ele este Timekeeper de Tara Sim - urmărește aventurile unui ceasornicar ce are niște secrete mari ascunse în propriul suflet. Ce se întâmplă mai departe, nu cunosc, pentru că nu am putut trece de primele 3 capitole. Stilul în care e scrisă cartea e atât de tărăgănat și deloc pe gustul meu, așa că am decis că nu e cazul să mă chinui.


Din păcate, în lista abandonatelor se numără și Poveste despre două orașe de Charles Dickens. Am început cartea anul trecut, am încercat să trag de ea, dar degeaba. Începe cu regăsirea unui tată de către o fiică deloc fericită, apoi acțiunea sare la un proces unde tatăl și fiica participă ca martori. Nu am citit mai departe. E posibil ca gusturile mele literare să se fi schimbat, dar nu mai găsesc în stilul acestei cărți autorul pe care l-am îndrăgit în copilărie și în adolescență.


Un alt volum abandonat este Gândește-te că nu mai sunt de Adam Haslett. Știam despre ce este cartea din descrierea de pe coperta 4 - depresia și formele ei - , dar nu am reușit să lecturez mai mult de 3 capitole. Foarte plictisitor stilul, cu siguranță nu e un volum pe care l-am ales în momentul potrivit.


Ultima abandonată - și cu părere de rău - este Coșarul. Povestea unei fete și a monstrului ei de Jonathan Auxier. Primele 50-70 de pagini au fost foarte interesante - Londra dickensiană, unde copiii sunt supuși la munci grele și nimeni nu le ia apărarea, iar protagonista ajunge să se împrietenească cu o creatură departe de a fi umană. Dar, după un moment în narațiune, totul a început să stagneze, mă forțam să continui să citesc un capitol, două, apoi iarăși renunțam. Într-un final, am decis că această poveste nu este pentru mine și am abandonat lectura.

Acestea au fost cărțile lui Ianuarie 2021. Voi ce ați mai citit?

joi, 4 februarie 2021

Recenzie literară: Shadows Rising de Madeleine Roux (2020)

Shadows Rising este un roman alert, cu o acțiune ce are loc în mai multe planuri. Pe de o parte, urmărim greutățile prin care trece o regină tânără, încă lipsită de experiență, autoritatea căreia este pusă sub semnul întrebării de o facțiune condusă de un lider iscusit. Pe de altă parte, un inamic comun pentru Hoardă și pentru Alianță pune la cale ceva malefic, ceva mai îngrozitor decât toate lucrurile ce s-au abătut asupra Azerothului, planetei care este casa a numeroase popoare. În aceste condiții, cele două mari facțiuni caută, fiecare în stilul său, răspunsuri la întrebări vitale și ambele au ca scop principal oprirea întunericului ce riscă să acopere lumea.

joi, 21 ianuarie 2021

Recenzie literară: Toți câinii aleargă după fluturi de Bianca Dragomir (2019)

...- își dădea seama că în libertate nu există nici frică, nici vinovăție, nici moarte. Și, pentru câteva minute, ca într-o meditație transcedentală, se împăca iar cu moartea. Înțelegea. moartea își are propriile reguli. Ea cunoaște libertatea absolută.

A simțit cum privirea ei o apăsa pe stern: într-o luptă nesfârșită între putere și vulnerabilitate, între sensibilitate și răceală, între grație și umilință. O piatră care ar fi vrut să spună și nu, din când în când, dar nu o făcea de teamă că nu va mai fi iubită.

Uneori am impresia că nici nu vreau să-mi controlez durerile. Alunec spre ele și le sunt datoare. Apoi, nu mai am putere să mă întorc. Devine tot mai puțin despre mine. 


- Mi-a fost mereu teamă să ratez vreo întâlnire importantă, vreo iubire definitorie a cărei prezență să mă lase goală. De aceea, am rămas tot timpul în căutare, ca să nu regret ratarea unei despărțiri sau a unei împăcări. De fapt, mi-a fost mereu teamă să nu ratez întâlnirea cu mine însămi.

În plânsul ei se nășteau demoni pe care oamenii îi inventează singuri ca să se autodistrugă, la chemarea abisului. Nu putem atinge frumusețea profundă a ceea ce suntem, fără să plătim cu dorința de a merge spre abis.

joi, 14 ianuarie 2021

Recenzie literară: Catarul de Stanislaw Lem (1976)

Crescusem în aşa măsură, încât marginile trupului începură să se piardă în întuneric. Ră­tăceau pe undeva, la câţiva kilometri depărtare. Nu le mai simţeam. Rămăsese numai interiorul. Era imens. Un spaţiu întortocheat, o prăpastie între gândirea mea şi lume. De fapt, nici lumea nu mai exista. Mă aplecam fără suflare deasupra propriului meu abis. Acolo unde înainte aveam plămâni, mărun­taie, vene, acum erau numai gânduri uriaşe. Mi-am văzut în ele viaţa. Era despicată, turtită, ardea, se carboniza, devenea cenuşă. Se împrăştia într-o pulbere de foc, într-o Sahară neagră. Ea era viaţa mea.



joi, 7 ianuarie 2021

Recenzie literară: (Enigmele Enolei Holmes, #1) Cazul marchizului dispărut de Nancy Springer (2006)

Dacă vreți să vă lăsați purtați de un personaj tare simpatic într-o aventură pe măsură, Cazul marchizului dispărut e cartea de care aveți nevoie. Bonus - este primul volum dintr-o serie formată din 6 cărți, pe care cu siguranță le voi citi în viitor.



sâmbătă, 2 ianuarie 2021

Bilanț literar: Decembrie 2020

Salutare și bine v-am regăsit în noul an! Vă doresc ca acesta să vă aducă lucrurile dorite, împlinirea dorințelor, sănătate și îndeplinirea planurilor voastre!

Lecturile mele din ultima lună a lui 2020 au fost destul de variate, am citit mai mult decât mă așteptam, având în vedere cât de aglomerată a fost această perioadă la locul meu de muncă. Nu s-a lăsat fără o carte abandonată - dar asta e soarta cărților care nu mă pasionează.

Acum și în veac de Grigore Vieru - mi-a fost un mare dor de literatura basarabeană, în special de poeziile copilăriei mele. În acest volum sunt incluse multe poezii semnate de Grigore Vieru, începând cu cele pentru copii, versurile dedicate mamei, patriei, patriotismului. Acum și în veac a fost o reîntoarcere în trecutul meu școlar și în copilărie, m-a făcut nespus de melancolică.

A treisprezecea poveste de Diane Setterfield a fost o lectură superbă, plină de enigmă, suspans, incursiuni în istoria secretă a unor persoane de vază, cercetări și descoperiri macabre. Vă tare recomand să o citiți dacă vă place ficțiunea istorică în combinație cu romanul polițist.


Nu s-a lăsat fără romance - am citit The Hunter de L. J. Shen, primul volum din tetralogia Boston Belles. Urmărește o înțelegere stabilită între un tânăr de bani gata, care e foarte aproape de a-și face familia de rușine și o domnișoară-arcaș ce vrea neapărat să ajungă la olimpiadă. Cei doi sunt firi total opuse, dar când viața îi pune în aceeași încăpere, lucrurile iau o anumită întorsătură.

Îmi place foarte mult cum scrie L. J Shen, de aceea abia așteptam să apară volumul doi din serie, The Villain, unde acțiunea urmărește relația pe care o construiește fratele mai mare a lui Hunter, Cillian, cu Percy, o tânără ce își dă seama din clipa în care-l vede pe Cillian că el e bărbatul vieții sale. Chiar dacă prezentarea sună foarte siropos, L. J. Shen are un stil destul de macabru de a crea personaje și poveștile din spatele acestora, un lucru ce-mi place tare mult și o plasează în lista autoarelor mele preferate de Romance/New Adult.


Și cum am tendința să sar de la un gen la altul, în decembrie am lecturat și câteva volume de literatură pentru copii - primul fiind Fabrica de lipici de Carmen Tiderle, volum pe care l-am primit cadou de la prietenii de la Humanitas Junior. Carmen Tiderle scrie niște poezii tare simpatice, care încântă nu doar copii, ci și un adult care vrea să se întoarcă în acea perioadă.


Celălalt volum citit este o cărțulie ce conține trei povești populare originare din Asia, Tigrul Nerecunoscător, tradusă de Ștefan Liiceanu. Mereu mi-au plăcut  poveștile, iar reîntoarcerea la acestea este o încântare, de fiecare dată, la orice vârstă.

Și dacă tot eram în sfera poveștilor, am lecturat un volum absolut superb, bine organizat, cu o prefață remarcabilă - Arcașul fără arc, volum coordonat de Ștefan Liiceanu. Dacă vreți să faceți cunoștință cu poveștile, pildele și vorbele de duh din China, Japonia și Coreea, puteți începe cu această carte.

Următoarea carte citită în decembrie a fost Whoreshop de Jean-Lorin Sterian, volum pe care l-am primit cadou de la prietenii de la Hyperliteratura. Un grup de imigranți participă la un workshop de scriere creativă, organizat de un neamț, iar la ceva timp, bărbatul publică volumul care conține povestirile participanților la workshop, însușindu-și meritele lor. Ca semn de protest, fiecare decide să le publice în propria țară, volumul de față fiind varianta prezentată de Sterian.

Cartea conține o serie de povestiri scurte, unde acțiunea se bazează pe sexualitate, viață în general, relaționarea cu cei din jur. Unele mi-au plăcut, altele mai puțin, dar cert este că Whoreshop cuprinde mai multe abordări a unor subiecte (încă) tabu și vă recomand să citiți cartea dacă vă place proza scurtă contemporană.

Am terminat de citit un volum care mi-a ajuns direct la inimă, Arthas: Rise of the Lich King de Christie Golden. Urmărește povestea decăderii unui prinț, a transformării acestuia din eroul tuturor într-un antierou sumbru, neînțeles. Dacă vă plac poveștile fantasy cu un astfel de subiect, e musai să o citiți.

Ultimul volum citit în decembrie este O femeie pentru apocalips de Vintilă Horia, volum în care am regăsit din plin lirismul, melancolia și eterna reflectare despre scopul vieții pe care le-am descoperit în Dumnezeu s-a născut în exil. Vă recomand acest volum dacă vă plac cărțile unde lucrurile se defășoară lent, fără a deveni banale.

Și așa am ajuns la volumul abandonat, Cere-mi ce vrei! de Megan Maxwell, primul volum din seria cu același nume. Nu am reușit să trec de primele 3 capitole, construcția poveștii și felul în care interacționează protagoniștii în prima clipă când se cunosc nu a rezonat deloc cu mine. În cazul meu, problema nu a fost subiectul, ci abordarea, așa că am decis să nu pierd timpul cu lecturi care nu mă fac fericită.

În 2021, mi-am propus să citesc ce am mai mult ca niciodată și ceva mai organizat - dacă sunteți curioși, urmăriți #citescin2021 pe profilul meu de Instagram.

Un an minunat, plin de lecturi frumoase să aveți!