joi, 16 septembrie 2021

Recenzie literară: Umbrele care ne despart de Tricia Levenseller (2020)

Umbrele care ne despart este o carte ușor de parcurs, unde acțiunea are loc preponderent la curtea regală. Romanul abundă în dialoguri și e foarte ușor să-ți imaginezi fiecare personaj, fie că e primar sau secundar, iar autoarea le oferă trăsături definitorii. Mi-a plăcut faptul cum sunt introduse personajele secundare și terțiare, astfel încât romanul nu-ți dă impresia că în acțiune participă doar două persoane, iar societatea din lumea creată de autoare e pestriță și bine închegată.

Per total, Umbrele care ne despart este un fantasy ușor de citit, unde accentul se pune pe gândurile protagonistei și pe planul ei, mai puțin pe construcția lumii sau a magiei. Dacă vreți să lecturați un fantasy scurt, fără prea multe detalii legate de universul în care are loc acțiunea, vă recomand acest volum.

joi, 9 septembrie 2021

Recenzi literară: Valuri de Arina Delcea (2020)

Nu ne săturasem unul de altul, ci de conversații ușoare. Eram uniți de palme, de urmele de pași pe care le făceam în nisipul ud și de tăcere.

Până la urmă nu asta e fericirea? O sumă de clipe în care te simți împlinit. Ce rămâne după ele? O adunătură de momente de gol, de abis. Ai noroc dacă printre ele își fac loc și mici bucurii. 

Iubirea e discretă, e acasă. Nu e vedetă pe scenă, care își suge seva din aplauze. 

Există ceva măreț în durere. Intensitatea sentimentelor, avalanșa de trăiri, multitudinea lor și îngrămădeala lor contradictorie, teama de a fi la marginea prăpastiei sau poate deja în ea, frica de un viitor diferit și neprevăzut, tristețe simplă, dezamăgire pură, regret. Toatea creează un mix profund uman. Poate durerea este dovada palpabilă a umanității noastre, este umanul la superlativ. Iar din sentimente de o asemenea intensitate se pot naște minuni. 

joi, 2 septembrie 2021

Bilanț literar: August 2021

 

Salutare!

Cred că august a fost cea mai slabă lună din punct de vedere cantitativ în acest an, iar palmaresul de cărți pe care le-am citit a fost unul foarte omogen, drept urmare, simt că am obosit și că vreau să citesc ceva ușor în următoarea perioadă. În august mi-am propus să citesc exclusiv autori români contemporani, așa că am pus pe hold tot ce aveam început și am purces la citit.

Am început luna cu Aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată de Dan Coman. Mi-a amintit mult de Vulpea albastră de Sjon, ca temă, construcție a poveștii, atmosferă.

Am continuat cu Uneori vine toamna de Cătălin Marin, un roman cu puternice elemente de realism magic și cu ceva momente comice, dar cu o poveste cât se poate de tristă.


Jurnalul unui căpcăun român de Liviu Drugă a fost o lectură plină de comic, absurd și cotidian, iar vocea narativă s-a adeverit a fi una care te prinde în mrejile sale.


Am încheiat luna cu Cenușă rece de Mihaela Perciun, o lectură dureroasă prin subiectul pe care-l abordează romanul - destinul omului de rând.
Acestea au fost cărțile lui august, voi ce ați citit în ultima lună de vară?

Recenzie literară: Cenușă rece de Mihaela Perciun (2017)

Ce faci când înțelegi că-i prea târziu? Niciodată nu-i prea târziu, odată ce-ai înțeles că prea târziu. Întotdeauna mai este loc de o speranță, de o revanșă tardivă.

Tăceau suspect. 

Tăcerile profunde deseori dezvăluie cugetele.

Ei doreau să le audă. Și tăceau.

joi, 26 august 2021

Recenzie literară: Jurnalul unui căpcăun român de Liviu Drugă (2020)

 Unu Căpcăunu, un individ ce-și împarte ziua între munca de birou și scriitură, se înțelege de minune cu vecinii săi de bloc. Deși este căpcăun și nația sa nu este privită cu ochi buni de oameni, Unu este o excepție și cei din jur tind să-și petreacă timpul în preajma acestuia. Pornind de la dorința de a-și împărtăși impresiile despre viața de zi cu zi, uneori înrerupte de gândurile despre iubita sa dispărută, Unu decide să țină un jurnal.

Autorul creează niște povești formidabil de absurde și de pline de farmec, iar personajele pe care le creionează fac cititorul să își pună o multitudine de întrebări legate de esența acestora. Recomand cu mare drag acest volum dacă vreți să plonjați într-o lume a necunoscutului și a prozei aberantastice, așa cum o descrie însuși Căpcăunul Unu.

joi, 19 august 2021

Recenzie literară: Uneori vine toamna de Cătălin Marin (2018)

Uneori vine toamna de Cătălin Marin te poartă printr-o poveste întortocheată, plină de evenimente ieșite din comun, dar care totuși au loc în lumea reală. Fiecare dintre cele trei personaje principale trăiește câte o întâmplare bizară, care se tot repetă, iar romanul capătă aspectul de povestire în ramă. 

Cartea e scrisă într-un fel aparte, cu o multitudine de imagini vizuale și auditive, cu un ritm alert, care te ține în suspans și te face să te întrebi, la fiecare pas, în ce situați năstrușnică sau depresivă va nimeri personajul în continuare. Uneori vine toamna este o lectură deosebită datorită descrierilor, firului narativ și dialogului, ce diferențiază foarte bine personajele între ele.

luni, 16 august 2021

Bilanț literar: Iulie 2021

 Salutare, cititori!

Iulie a fost o lună destul de prolifică pentru mine, am citit multe cărți „ușoare”, de vară chiar, am lecturat cărți pentru copii ce m-au făcut să mă întorc în acea perioadă și am terminat și câteva volume pe care le aveam începute de ceva timp.

Dante, Divina comedie povestită pentru copii de Corina Anton e un volum ce mi-a reamintit de perioada în care am citit această operă, în viaranta cărților de la BPT, cu foarte multe notițe de subsol. Divina comedie de Dante Alighieri e o carte sueprbă și mă bucur că a fost tradusă și reinterpretată pentru tânărul cititor.

Am citit un volum tare simpatic, O călătorie în timp la oamenii de Neanderthal de Iulian Comănescu. E un volum pentru copii și e bine scris și ilustrat, iar modul în care un personaj explică subiecte complicate altor personaje e fascinant de urmărit.

Swimmy de Leo Lionni e un alt volum drăguț, despre un peștișor care vrea să schimbe lumea. Mi-au plăcut mult ilustrațiile și mesajul, e o carte potrivită pentru micul cititor, pentru că ai ce să-ți imaginezi cât răsfoiești cartea.


Neon Gods de Katee Robert e primul volum din seria Dark Olympus, un Dark Romance. Premisa - Persefona, fiica lui Demeter, refuză să se căsătoarească cu Zeus și fuge peste râul Styx, unde nimerește în împărăția lui Hades, despre care se spune că a dispărut demult. Mi-a plăcut premisa și faptul că evenimentele au loc în zilele noastre, puterea „zeilor” fiind, de fapt, puterea socială, politică și economică.

Just Write de James Scott Bell e un volum potrivit pentru cei care au terminat un manuscris și sunt la etapa de corectură. Explică foarte bine elementele ce țin de structură, de temă sau execuție și mi-am notat multe lucruri interesante și utile pentru viitor.

Cerberus de Marius Albert Neguț e genul de carte ce te lovește în moalele capului cu subiectul pe care-l abordează, în contextul societății noastre. Tare dificil de digerat au fost unele pasaje.

Am terminat volumul din universul WoW, War Crimes de Christie Golden. Acesta urmărește procesul de judecată a lui Garrosh Hellscream - un lider desăvârșit pentru unii, un criminal atroce pentru alții. Mi-a plăcut pentru că mereu apărea câte ceva ce schimba cursul acțiunii, iar zilele procesului, sala de judecată, părerile împărțite i-au oferit un aer aparte.

Cazul doamnei stângace de Nancy Springer este volumul doi din seria Enigmele Enolei Holmes și m-am distrat citind despre aventurile fetei. Enola e o adolescentă foarte ușor de îndrăgit și-i admir curajul și inteligența.


Tușa Mame de Patrick Dennis e o carte ce m-a făcut să chicotesc la fiecare pas. Mătușa naratorului e un specimen aparte, felul în care trece prin viață e unul original, iar evenimentele ce-i marchează viața sunt de-a dreptul ilare.

Fără limite de Laura Stanciu e un roman polițist savuros, cu și despre criminalitatea din România de după război, cu un comisar feroce și drept și o femeie ce încearcă să schimbe istoria.

Am și o abandonată - The Rainmaker de John Grisham. M-a plictisti de la primele pagini și nu am vrut să continui să mă forțez.

Așa arată iulie pentru mine. Voi ce ați mai citit?

joi, 12 august 2021

Recenzie literară: Aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată de Dan Coman (2019)

Aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată este un roman despre realitatea din inima unui sat pierdut, unde există o ordine a lucrurilor de când e lumea și pământul, o ordine pe care, dacă vreunul dintre săteni o încalcă, este aspru pedepsit de către comunitate. Povestea urmărește destinele a două femei, temerile lor și visele pe care le au, în contextul realității în care trebuie să-și trăiască zilele.

Realitatea, misterul, sacrul și profanul se îmbină armonios în acest roman de realism magic, care urmărește viețile aparent neinteresante a unor oameni simpli, cu roluri clar delimitate în societatea din care fac parte. Mi-a plăcut mult limbajul și stilul de scriere a cărții și atmosfera apăsătoare ce domnește pe tot parcursul lecturii. Stilul confesiv este la înălțime și este elementul ce mi-a plăcut cel mai mult în acest volum.

vineri, 6 august 2021

Recenzie literară: Fără limite de Laura Stanciu (2020)

Fără limite de Laura Stanciu este un roman antrenant, cu situații periculoase, dar credibile, cu personaje bine amplasate în spațiul temporal din care fac parte. Fiecare capitol urmărește câte un caz complicat - o răfuială între două grupări de interlopi, o serie de crime fără un motiv clar, spargeri de bancă, iar în centrul acestor evenimente, Alimănescu, alături de Luiza și de brigada sa, rezolvă cazurile.

Mi-a plăcut mult povestea, modul în care au fost rezolvate misterele, iar finalul a fost fix pe placul meu. Vă recomand volumul dacă vă plac romanele polițiste și dacă vreți să citiți despre criminalitatea din România de după Cel De-al Doilea Război Mondial.

joi, 29 iulie 2021

Recenzie literară: Tușa Mame. O aventură ireverențioasă de Patrick Dennis (1955)

 În America anilor 20 a secolului trecut, un băiețel de 10 ani, Patrick Dennis, rămâne orfan. Cum singura rudă în viață este o mătușă ciudată, în grija căreia defunctul tată l-a lăsat pe tânărul Dennis, acesta străbate o jumătate de țară pentru a o cunoaște. Tușa  Mame se adeverește a fi o femeie extravagantă, cu niște gusturi foarte bizare, cu o multitudine de legături sociale și cu o inimă cât se poate de mare.

Tușa Mame este un roman scris într-un fel aparte, acțiunea este dinamică, mereu se întâmplă ceva, naratorul este mereu pus în gardă, iar în lumina reflectoarelor strălucește tușa Mame. Romanul semnat de Patrick Dennis ilustreează America din anii 20 până în anii 60 ai secolului trecut, urmărind modul în care evenimentele de pe bătrânul continent au influențat societatea americană. Narațiunea este presărată cu tot felul de expresii amuzante, situații penibile, exprimări ce stârnesc râsul, evenimente deosebit pe hazlii.

Dacă vă plac personajele față de care nu poți rămâne indiferent și dacă vă plac naratorii pasionați de povestea pe care o relatează, vă recomand cu drag acest volum.

duminică, 25 iulie 2021

Recenzie literară: Enigmele Enolei Holmes: Cazul doamnei stângace de Nancy Springer (2007)

Cazul doamnei stângace este un volum alert, unde lucrurile se întâmplă suficient de repede cât să nu te plictisească, autoarea reușind să surprindă totuși atmosfera, societatea și să dezvolte personajul principal. Dacă în Cazul marchizului dispărut vedem o Enola care abia se obișnuiește cu noua sa realitate, în volumul de față întâlnim o domnișoară care s-a familiarizat cu realitatea Londrei și a învățat să se strecoare pe toate străzile lăturalnice, făcând rost de informațiile necesare. Enola e în continuare plină de surprize, dar dă dovadă de gândire logică și de o perspicacitate de invidiat.

Dacă vă plac romanele polițiste și vreți să urmăriți un detectiv isteț, care refuză să se supună normelor sociale doar pentru că s-a născut femeie, vă recomand acest volum.

marți, 20 iulie 2021

Bilanț literar: Iunie 2021

Salutare!

Bilanțul literar din iunie vine foarte târziu. Mă gândeam să îl combin cu cel din iulie, dar m-am răzgândit. Am citit destul de multe cărți ce mi-au plăcut, dar nu am apucat să vă spun despre ele, așa că urmează să rezolv această inconveniență :)


Voi începe cu o carte pe care am îndrăgit-o din clipa în care am pus ochii pe ea - Habarnam în Orașul de Piatră de Igor Nosov. Protagonistul, Habarnam, e un personaj din copilăria mea și cred că am citit de n ori toate cărțile cu și despre el și mă bucur să văd că fiul autorului continuă tradiția și scrie despre pe unde mai umblă Habarnam și ce prostii mai face :)

Toate pânzele sus! de Radu Tudoran e una dintre cele mai bune cărți citite anul acesta. Deși mi-a luat ceva mai mult să o parcurg, am adorat fiecare capitol, fiecare situație, fiecare personaj. Cred că e un volum pe care ar trebui să-l citească toată lumea, măcar o dată în viață. Sau, dacă nu vreți să-l citiți, există un serial pe care nu l-am văzut, dar lumea zice că e fidel cărții și că e foarte bun.

Odiseea, repovestită și ilustrată de Gareth Hinds, e un graphic novel reușit. Mi-a plăcut mult de tot să mă reîntâlnesc cu personajele din copilărie și să retrăiesc povestea.


Am terminat volumul doi din seria Frăția corbilor, Hoții din vis de Maggie Stiefvater. Foarte bizară seria, nu cred că am mai citit ceva similar. Acțiunea se axează pe un personaj care, cumva, reușește să facă rost de obiecte în vis și să le aducă în preajma sa atunci când se trezește, iar asta duce la tot felul de încurcături și situații greu de descifrat. Voi continua seria, dar simt că după fiecare volum am nevoie de o pauză. 

Mi s-a făcut dor de un romance drăguț, așa că am citit trei volume din seria Briar U de Elle Kennedy - The Chase, The Risk și The Play. Toate volumele au acțiunea amplasată în mediul universitar, unde tinerii încearcă să se regăsească. Personajele principale, în general, sunt atleți - hocheiști, mai exact, iar fiecare volum se axează pe o relație amoroasă. Volumul meu preferat este The Play, urmat de The Risk, dar toate trei sunt perfecte pentru clipele când vrei să te pierzi într-o poveste nepretențioasă.


Kinderland de Liliana Corobca e genul de carte ce te face să-ți retrăiești copilăria prin intermediul a trei copii dintr-un sat din fundul Moldovei, copii lăsați de izbeliște de părinții plecați peste hotare pentru „bani lungi”. Volumul te face să te întrebi care e rostul sacrificiilor de acest fel și dacă merită să acționezi așa cum au făcut-o adulții din această carte.


Iliada, repovestită și ilustrată de Gareth Hinds, recunosc, nu mi-a plăcut la fel de mult ca Odiseea - este vorba despre poveste în sine, nu execuția ei. Ilustrațiile autorului sunt la fel de bune ca-n celălalt volum și oferă o variantă mult mai ușor de urmărit a evenimentelor din carte unui public care preferă romanele grafice în detrimentul cărților clasice.


Amândoi mor la sfârșit de Adam Silvera e un volum care surprinde nu prin povestea sa, ci prin modul de execuție. Într-un univers în care omul este anunțat când moare și are la dispoziție 24 de ore pentru a trăi așa cum și-a dorit, doi tineri descoperă care sunt visele lor. Mi-a plăcut mult și vă recomand să lecturați cartea.

În iunie am avut și două cărți pe care le-am abandonat. Este vorba despre The Monster și Memoriile unei fete cuminți.


Deși toate cărțile semnate de L.J. Shen citite până acum mi-au plăcut, The Monster m-a plictisit teribil de la primele capitole, așa că am abandonat lectura fără nicio remușcare. Nu mă interesa ce zic personajele, nu am reușit să creez o conexiune cu protagonista, iar acest aspect m-a întristat.


Memoriile unei fete cuminți de Simone de Beauvoir era în biblioteca mea de vreo doi ani, dar, odată ce am început să o citesc, mi-am dat seama că nu mă atrage lectura și că poate nu e cea mai potrivită perioadă pentru mine să citesc memorialistică, așa că am abandonat cartea.

Acestea au fost lecturile lunii iunie și abia aștept să vă împărtășesc impresiile mele despre cărțile lunii iulie!

luni, 19 iulie 2021

Recenzie literară: Cerberus de Marius Albert Neguț (2020)

Cerberus este un volum despre familie și despre valorile pe care le are un om, dar și despre societatea românească, lupta pentru supremație, legea junglei care încă domnește în anumite cercuri. Romanul introduce cititorul în lumea din spatele cortinei, acolo unde cei slabi și săraci, care nu mai au ce pierde, sunt capabili de fapte îngrozitoare, doar de dragul de a ajunge în partea de sus a lanțului trofic.

Vă recomand romanul dacă vă plac cărțile cu un stil simplu de scriere, dar în care acțiunea este una dinamică și subiectul abordat unul serios. La fel, Cerberus e un roman care exemplifică o realitate care există încontinuu în preajma noastră și merită citit dacă sunteți în căutarea unui autor român contemporan care scrie bine.

joi, 1 iulie 2021

Recenzie literară: Pactul de Elle Kennedy, Off Campus #1 (2015)

Pactul de Elle Kennedy este un romance perfect pentru cei care-și doresc să se piardă în atmosfera vieții de student, unde încă nu știi ce vei face mai departe, dar știi că timpul pentru a te distra e limitat. Felul în care scrie Elle Kennedy este unul captivant, personajele sunt amuzante, atmosfera incendiară, iar povestea, deși e previzibilă, tot te ține cu sufletul la gură datorită personajelor.

joi, 24 iunie 2021

joi, 17 iunie 2021

Recenzie literară: Kinderland de Liliana Corobca (2013)

Am ascultat pământul și el respira. Atunci pe drum nu mă temeam de nimic. Dacă vreun fir de iarbă m-ar fi întrebat ceva, i-aș fi răspuns, fără să mă sperii. Mă gândesc dacă în casa noastră tot pământul se aude respirând sau e altcineva. Nu vreau să mă mai tem.

Răutatea nu este întotdeauna opusul bunătății. Noi, copiii, nu înțelegem asta. Nimicul este opusul lor, nimicul înseamnă un fel de politețe, neimplicare, indiferență. Răutatea este vie și este mai aproape de bunătate decât indiferența. Este ca dragostea și cu ura pe care le desparte uneori un singur pas. Răutatea este o simțire cu stări precum remușcarea, căința. Indiferența e o stare moartă, fără simțiri. Cu ea este greu de luptat.


Puternic este acela care știe să obțină energie, forță din inima lui, acela care se alimentează pe sine, construindu-și propria hidrocentrală. Care produce lumină din interior. Acești oameni sunt foarte puțini. De fapt, toți oamenii își au propria hidrocentrală, dar preferă să se alimenteze de la stat. Nu-și dau seama ce sursă de lumină constituie propria lor ființă, câtă bogăție au în ei.

Așteptarea e ca un animal mic, nici domestic, nici sălbatic, când cuminte și adormit, când rău și dezlănțuit, care merge înaintea rațiunii și a gândurilor liniștitoare.

joi, 10 iunie 2021

Recenzie literară: Toate pânzele sus! de Radu Tudoran (1954)

Toate pânzele sus de Radu Tudoran este povestea unui grup de oameni dornici de aventură, adunați pe o corabie sub conducerea unui căpitan iscusit, idealist și romantic. Anton Lupan cucerește oamenii prin sinceritatea, istețimea și corectitudinea sa, iar echipajul Speranței - noul nume pe care-l primește corabia - este pregătit să-l urmeze oriunde.

Mi-a plăcut foarte mult construcția dialogului, felul în care autorul reușește să surprindă vastitatea lumii prin intermediul descrierilor sale și a peripețiilor în care sunt prinse personajele. Viața de la sfârșitul anilor 1800, pirații, călătoriile periculoase și importanța încă majoră a corăbiilor în comerț și comunicare între locuri îndepărtate - sunt aspecte pe care Radu Tudoran le abordează într-un mod aparte, ce te cucerește imediat și te implică în atmosferă. Un aspect care mie personal mi-a plăcut, dar e posibil să nu fie pe placul altor cititori, este faptul că, din când în când, naratorul oprește povestea pentru a-i face cunoștință cititorului cu nautica, înșirând pe mai multe pagini informații despre nave, despre viața marinărească sau despre unitățile de măsură folosite pe mare.

joi, 3 iunie 2021

Recenzie literară: Habarnam în Orașul de Piatră de I. Nosov (2013)

Habarnam în Orașul de Piatră de I. Nosov reprezintă continuarea aventurilor lui Habarnam și a prietenilor săi, niște prichindei tare simpatici, care tratează orice boală cu miere, alimentează mașinile sau avioanele cu sirop și au o viziune deosebită despre viață. Întâlnirea cu prichindeii din Orașul de Piatră, un loc în care predomină geometria, atât în arhitectură cât și în modul de gândire a populației, îi uimește pe prietenii noștri, dar aceștia nu se dau bătuți, fiind dispuși să le arate noilor prieteni cât de frumoasă este lumea dincolo de clădirile perfecte.

Romanul semnat de I. Nosov este o reîntâlnire cu personajele copilăriei, o imersare în lumea unor omuleți care încearcă să vadă doar frumosul, omuleți ce sunt foarte inventivi, haioși, ursuzi, neglijenți sau chiar fixiști. E imposibil să nu găsești un prichindel care să-ți pice cu tronc, pentru mine, Habarnam fiind acel prichindel viața căruia aș urmări-o în încă o mie de volume de peripeții.

luni, 31 mai 2021

Bilanț literar: Mai 2021

Salutare!

Luna mai a fost una dintre cele mai puțin productive, din punct de vedere literar, din ultima perioadă. Am citit cărți bune, mai am câteva începute și pe care le voi termina în iunie, dar mi-aș fi dorit să am mai mult timp și chef de citit.

Veranda cu frangipani de Mia Couto a fost o reîntoarcere la realismul magic, pe care l-am iubit mult de tot în liceu. E o lectură ușoară, cu multe imagini și mistere ascunse în evenimente aparent lipsite de importanță.

Ruta subterană de Colson Whitehead e genul de carte pe care am început să o citesc fără să știu care e subiectul cărții. Urmărește sclavia în America și viața văzută prin ochii unei sclave care fuge de pe plantație. Deși sunt unele aspecte care nu mi-au plăcut - de exemplu, felul în care o femeie needucată înțelege cuvinte complicate și e capabilă să ducă o conversație elevată - romanul e foarte descriptiv și te introduce în atmosfera narațiunii.

Orașul iluziilor de Ursula K. Le Guin este un volum care face parte din ciclui Hainish, dar poate fi citit separat de restul cărților. Urmărește apariția unui om care nu seamănă cu ceilalți în inima unei mici comunități. Aceasta îl educă și îl acceptă în familie, dar bărbatul, Falk, decide să plece spre cel mai mare oraș din lume și să descopere adevărul despre cine este el. Mi-a plăcut cum e scrisă cartea și cum sunt construite personajele.

Am încheiat luna cu Să ucizi un regat de Alexandra Christo - o poveste despre o sirenă care devine om și un om care vânează sirene. Mi-a plăcut mult premisa și felul în care este construită lumea în universul creat de Alexandra Christo.

Partea bună a lunii mai a fost faptul că nu s-a lăsat cu volume abandonate, toate lecturile curente îmi stârnesc interesul și sper ca în iunie lucrurile să fie altfel - la capitolul lecturi iubite.

Voi cu ce volum încheiați ultima lună a primăverii?

joi, 27 mai 2021

Recenzie literară: Să ucizi un regat de Alexandra Christo (2018)

Oamenii sunt pânze goale, așteptând să fie umplute de culorile descoperirii.

Să ucizi un regat este o poveste despre diferențe și despre perspective. Pe de o parte, pentru Lira oamenii sunt cei care ucid cu sânge rece, doar pentru că pot, considerându-se o rasă superioară. Pe de altă parte, pentru Elian sirenele sunt răul înăscut, creaturi ce atacă și distrug corăbii, ființe fără moralitate. Lira și Elian au perspective despre viață pe care le justifică prin tot felul de metode și acest aspect este bine ancorat în narațiune.

Lira și Elian sunt niște protagoniști bine conturați, pe care-i descoperi și cunoști puțin câte puțin pe parcursul cărții. De-a lungul poveștii, cei doi cresc, devin versiunile lor mai bune, iar relația care se construiește între ei este una neobișnuită, dar care ia naștere treptat, de la sine, fără a fi forțată de poveste sau de necesitatea de a aduce cele două personaje într-un anumit punct.

- Un prinț poate fi eroul miturilor și legendelor, spune el, dar nu poate trăi în ele. Ar trebui să trăiască în lumea reală, unde le poate crea.

[...]

- Ar trebui să fii mai puțin preocupat de basme, Elian, sau în asta te vei transforma.

marți, 25 mai 2021

Recenzie literară: Orașul iluziilor (Ciclul Hainish) de Ursula K. Le Guin (1966)

Orașul iluziilor de Ursula K Le Guin urmărește viața pământenilor într-un viitor îndepărtat, cu noile sale reguli instaurate de cei ce dețin puterea și canoanele după care se ghidează oamenii de pe Pământ. Deși Falk aude la fiecare pas faptul că shingii sunt răi și ei sunt cei care au dus pământul într-o stare jalnică, bărbatul prețuiește cel mai mult adevărul și vrea să-l afle singur. În călătoria sa, Falk întâlnește tot felul de oameni, fiecare învățându-l câte o lecție valoroasă, fiecare arătându-i că rasa umană este mai complexă decât pare la prima vedere și demonstrându-i, la fiecare pas, cât de diferit este el față de restul locuitorilor pământului.

Dacă vă pasionează genul sf apocapiltic și dacă vreți să faceți cunoștință cu scriitura Ursulei K. LeGuin, vă recomand să citiți acest volum care, deși face parte dintr-un ciclu, poate fi citit de sine stătător.

joi, 13 mai 2021

Recenzie literară: Ruta subterană de Colson Whitehead (2016)

Ruta subterană este o carte ce mi-a plăcut prin stilul său alert și istoria colectivă a urmașilor diferitor clanuri din Africa, aduși cu forța în America și obligați să muncească pentru stăpânii albi. Prin intermediul Corei, cititorul observă cum este construită o comunitate de negri de pe plantație, ce reguli domnesc aici, care este atitudinea stăpânilor, cum decurge viața pentru un sclav. Mai apoi, când tânăra pleacă pe traseul rutei subterane, în peisaj apar noi detalii despre sclavi, despre cum sunt văzuți aceștia în diferite regiuni din America și care sunt așteptările de la ei.

Ruta subterană de Colson Whitehead este o lectură potrivită pentru cei care vor să afle mai multe despre sclavie și să exploreze acest aspect prin intermediul unei povești individuale - cea a Corei - care poate fi văzută și ca povestea colectivă a unui popor rupt de lângă familie și obligat să renunțe la libertate.

luni, 10 mai 2021

Bilanț literar: Aprilie 2021

Salutare!

Uite că și aprilie și-a luat zborul, iar împreună cu acesta, și lecturile pe care le-am ales pentru a doua lună a primăverii. În aprilie am avut multe cărți abandonate, dar și suficiente citite, care m-au încântat.


Voi începe cu prima carte terminată în aprilie - o adevărată bijuterie, căreia i-am acordat cinci stele și care a plecat direct la favorite.


Caterina de Corinne Rakoczy este o ficțiune istorică despre un blestem ce urmărește două familii pe parcursul a mai multor generații - un roman foarte bine scris, captivant, cu un limbaj autentic perioadelor în care are loc acțiunea.


Fable de Adrienne Young este un fantasy despre supraviețuire, peripeții pe mare, dragostea - sau lipsa acesteia - din partea familiei. Este un roman ce te ține în priză, deși pe partea de dezvoltare a personajelor autoarea nu pare să se fi concentrat prea mult. Sper că în al doilea volum - Fable e o duologie - să se pună accentul pe acest aspect.


Pactul de Elle Kennedy este primul volum din seria Off Campus, urmărind relația a doi tineri care sunt la facultate. El este un hocheist cu un viitor ce promite faimă, ea este o tânără tăcută, ce încearcă să treacă peste o traumă din adolescență și să trăiască cu adevărat. Cumva, drumurile lor se intersectează.


Greșeala de Elle Kennedy este cel de-al doilea volum din seria Off Campus și, de data aceasta, se axează pe alte personaje. El face parte din echipa de hochei a facultății și, deși este un jucător bun, din motive personale decide să termine cu hocheiul odată ce termină facultatea. Ea este o boboacă ce îl întâlnește pe el din greșeală, iar toată relația lor pleacă din acest punct.


The Score (care urmează să se traducă la editura Epica anul acesta <3) de Elle Kennedy este cel de-al treilea volum din serie. De data aceasta, protagoniștii sunt o tânără ce visează să joace pe marile scene și un jucător de hochei, despre care se știe că e putred de bogat și imposibil de afemeiat.
Toate cele trei volume mi-au plăcut, dar preferatul meu rămâne a fi The Score. Elle Kennedy scrie într-un mod plăcut, e ușor să intri în atmosferă și să empatizezi cu personajele. Cărțile ei nu sunt pretențioase, ci exact cât să te relaxeze și să-ți dea emoții pozitive atunci când citești cum fiecare personaj încearcă să-și rezolve problemele.


Odessa: Geniu și moarte într-un oraș al visurilor de Charles King a fost o lectură pe care am lungit-o foarte mult, dar a meritat. Este o non-ficțiune despre orașul Odessa, cum s-a format, ce evenimente istorice i-au marcat teritoriul, ce fel de oameni au trăit aici. Mi-a plăcut foarte mult volumul până la un punct, unde autorul nu a mai fost imparțial - în ceea ce privește anumite evenimente, ținând clar partea unui grup și denigrând altul. Per total, e un ghid interesant de răsfoit dacă vă pasionează istoria acelui colț de lume.


Viața invizibilă a lui Addie LaRue de V. E. Schwab este un volum pe care am vrut să-l citesc din clipa în care a apărut pe lume. Tratează un pact faustian și urmările acestuia asupra femeii care l-a încheiat cu diavolul - Addie LaRue, care e nevoită să trăiască într-o lume care nu o ține minte.

Dacă ar fi să aleg un volum despre care pot să spun clar că e ciudat, atunci acesta este Frăția corbilor de Maggie Stiefvater. Nu știu cum aș putea descrie cartea în sine - plină de mistere și de întrebări pe care autoarea și le pune prin intermediul personajelor și a deciziilor acestora.
Blue este o adolescentă care, deși nu are puteri supranaturale, cum are mama ei, poate potența puterile altora. De când este mică, este urmărită de profeția că, dacă va săruta un băiat, acesta va muri. După un ritual bizar, unde Blue întrevedea moartea unui băiat, îl întâlnește pe acesta în realitate, iar el o implică în căutările sale - tânărul caută o forță supranaturală, care se ascunde undeva aproape.
Frăția corbilor e un volum bizar, plin de imagini puternice și foarte atmosferic. Este primul volum dintr-o tetralogie și mi-a plăcut mult. Acum citesc al doilea volum și nu îmi place în mod deosebit - povestea pare să fie lungită și încetinită totodată, voi spune mai multe când termin cartea.


Ultima carte terminată în aprilie este Soroc de viață și soroc de moarte de E. M. Remarque - cel mai bun scriitor la capitolul ficțiune despre război. Nimeni nu scrie așa cum o face Erich Maria Remarque despre tranșee, viața de soldat, ororile războiului și meschinăria ființei umane.

Aprilie a fost și luna în care am abandonat șase volume - asta este o premieră pentru mine. Nu mi-am propus acest lucru, dar s-a întâmplat. 


A Deal with the Elf King de Elise Kova - am început cartea foarte entuziasmată, am așteptat cam 3/4 să se întâmple ceva, apoi am lăsat-o la o parte. Volumul urmărește soarta unei femei care este dusă în lumea elfilor pentru a fi regina ce ajută natura să se regenereze. Desigur, fiind regină, există și un rege în toată ecuația asta, dar regele are propriile motive... 
Când am revenit asupra cărții, mi-am pierdut orice interes și nu am mai terminat-o.


The Second We Met de Maya Hughes este al doilea volum dintr-o serie și a trecut muuult timp de când nu am avansat mult prea mult într-o carte ce nu merita. Este un romance cu protagoniști care sunt studenți și vecini. Ea, abia reușește să facă față cheltuielilor zilnice, muncește foarte mult, face voluntariat pentru a câștiga o bursă și e o persoană cu adevărat lipsită de trăsături pozitive. El este vecinul de peste stradă, chipeș și bogat, dar de gașcă și un tip romantic. Ce nu mi-a plăcut la cartea asta a fost protagonista - o persoană ipocrită, falsă, plină de aere și „moravuri”, dar el cumva o place și vrea să fie cu ea. Am abandonat cartea după ce am trecut de jumătate, iar protagonista devenea din ce în ce mai antipatică.


Ultimul volum din seria Off Campus de Elle Kennedy, The Goal, a fost abandonat de la bun început din două motive - nu mă interesa personajul principal (care apare încă din prima carte din serie, dar e personaj secundar), iar protagonista nu a fost pe placul meu. Nu m-au convins primele cinci capitole, așa că am decis să nu mai continui.


O altă carte abandonată este Minciuna de Care Santos, primul volum dintr-o duologie. Poate nu sunt la vîrsta potrivită pentru a citi așa ceva. Protagonista este o adolescentă activitatea căreia pe tot ce înseamnă pc/telefon/internet este controlată de mama ei, pentru a o feri de relele lumii on-line. Fata afirmă că e atentă și nu are ce să pățească, pentru că e vigilentă și nu se lasă dusă de nas de toți dubioșii, dar efectiv în primele 20 de pagini își împărtășește pozele și datele personale - nume, școala la care merge - cu un necunoscut de pe un forum. Probabil că romanul este scris pentru un public-țintă, pentru a le arăta că „așa nu”, dar nici mama-caracatiță, care-și controlează copilul, nici adolescenta, care nu pare să gândească deloc, nu m-au convins să dau o șansă poveștii.


Dragostea pe strada mea de Roxana Brănișteanu - am abandonat cartea  pentru că nu mi-a plăcut de protagonistă, ca persoană, drept urmare nu m-a interesat deloc povestea ei. 


Fiica tămăduitorului de oase de Amy Tan m-a plictisit teribil de la primul capitol, așa că nu am mai insistat.

Acestea sunt lecturile și abandonatele mele pentru aprilie. Voi ce ați mai citit?

joi, 6 mai 2021

Recenzie literară: Veranda cu frangipani de Mia Couto (1996)

Nu-mi arde de sărbători, de muzică și de tobe. În plus, eroul e ca un sfânt. Nimeni nu-l iubește cu adevărat. E amintit doar în cazuri de urgență personală și în năpaste naționale. N-am fost iubit în viață. Nu-mi trebuia acum această mascaradă. 

Tăcerea făurește ferestre prin care lumea devine transparentă. Nu scrie, pune jos caietul. Poartă-te ca apa de pe sticlă. Cine e picătură se prelinge, cine e brumă se evaporă. 

Astăzi știu: Africa ne răpește ființa. Și ne golește în mod invers: umplându-ne de suflet. De aceea și astăzi simt dorința să incendiez câmpia. Ca să-și piardă eternitatea. Să nu mă mai obsedeze.

Gândeam așa pentru că aici oamenii se pierd, murind atât de lent, încât nu ne dăm seama. Ce este bătrânețea dacă nu moartea adăstând în trupul nostru? Sub mireasma dulce a arborelui de frangipani, invidiam marea, care, deși e infinită, așteaptă mereu altă apă s-o completeze. Stăteam de vorbă cu mine însumi. Când ești bătrân, tot timpul e pentru conversație. Cu glas tare, îi ceream lui Dumnezeu să retragă din viață ziua aceea.

Dar eram cuprins de o fericire calmă, nu mă atingea nici o durere. Nu eram însă îndrituit să mor. Pieptul meu asculta de mișcarea valurilor, de parcă și-ar fi amintit de o vreme care nu există decât în afara timpului, acolo unde vântul își desfășoară imensa coadă de păun. 

joi, 29 aprilie 2021

Recenzie literară: Soroc de viață și soroc de moarte de E. M. Remarque (1954)

Soroc de viață și soroc de moarte este un roman ce urmărește impactul celui de-al doilea război mondial asupra populației germane civile, dar și a soldaților de rând, înrolați în armată pentru a servi patria, treziți în fața realității - a morții, în fața căreia toți sunt egali.

 Ernst Graeber este un protagonist care te cucerește imediat prin sinceritatea și naturalețea gesturilor sale. Un soldat care a văzut mult prea multe pe front, este totuși bulversat de realitatea în care se trezește. Fiind sigur că în tranșee luptă pentru pace și pentru o viață liniștită în țara sa, descoperă că și aici, în Germania, oamenii mor zilnic, rămân fără casă, suferă de foame, devin o mulțime gata să rupă în bucăți pe oricine atentează la puținele bunuri pe care le mai au. Ernst descoperă că ideile mari îi servesc doar pe cei care dețin puterea, viața lui nu valorează nimic pentru reich și tot ce i s-a insuflat este o mare minciună.

Dacă vreți să citiți un roman despre cel de-al doilea război mondial din perspectiva unui soldat german și dacă vă plac poveștile de dragoste ce au loc în vremuri întunecate, vă recomand acest volum.

joi, 22 aprilie 2021

Recenzie literară: Viața invizibilă a lui Addie LaRue de V. E. Schwab (2020)

 Addie este un personaj care posedă o viscerală dorință de a trăi și încearcă din răsputeri să lase o amprentă în timp, fiind martora unor evenimente majore - cum ar fi revoluția franceză sau cele două războaie mondiale.


Două personaje care mi-au plăcut nespus de mult sunt Estelle - o femeie care a însemnat foarte mult pentru Addie înainte de blestem și Luc, imaginea pe care Addie o atribuie Întunericului. Estelle este o bătrână ciudată din satul lui Addie, care o învață pe tânără că viața nu se rezumă la a crește copii și a îmbătrâni în casa părintească, tot ea fiind cea care o avertizează să nu caute zeii ce răspund după lăsarea nopții. Pe parcursul romanului, Estelle apare sporadic, dar suficient cât să aibă un impact - e un personaj conturat foarte bine și pe care aș fi vrut să-l întâlnesc mai des în narațiune. Întunericul e și el un personaj foarte bine conturat, iar autoarea reușește să-l portretizeze ca pe o entitate atemporală, ce există după propriile reguli. 

miercuri, 21 aprilie 2021

Ce înseamnă acasă?

 Un colț doar al tău, acolo unde poți să vii după o zi îngrozitoare și să-ți lași trăirile în maldărul de haine pe care tocmai le-ai dat jos de pe tine. Un loc unde ești comfortabil tu cu tine, într-un tricou vechi, cu părul nepieptănat, cu zero machiaj sau nevoia de a arăta prezentabil. Un loc unde poți fi tu și-ți poți auzi gândurile.

Acasă a fost în multe locuri - acolo unde am copilărit. Acolo unde am petrecut verile cu bunicii mei. Acolo unde, la un perete distanță, era sala de clasă. Acolo unde au fost lucrurile mele în primul an de facultate. Și apoi, două chirii schimbate, un apartament în orașul în care suntem acum și, cine știe câte alte locuințe vor mai fi de-a lungul timpului, dar mi-am găsit acel „acasă” despre care nu știam cât de vital este pentru mine - acasă este el.

joi, 15 aprilie 2021

Recenzie literară: Caterina de Corinne Rakoczy (2020)

Când clopotele or bate de sărbătoare în moarte, atunci să înceapă afurisenia aceasta de e cu dreptate în fața Domnului. Iar dacă e dragoste curată între cei ce se cunună azi, tot blestemul și toată obida mea să nu se adeverească. 


Cine nu iubește moare, și nu doar cu trupul, ci de tot. Se scufundă în întunericul în care nimeni nu știe ce e. 

luni, 12 aprilie 2021

AM SCRIS UN ROMAN + GIVEAWAY!!!

Pe canal am vorbit puțin despre romanul meu, Împărăția ultimului cerb și, dacă vreți să citiți cartea, găsiți în descrierea clipulețului toate linkurile spre locurile de unde îl puteți procura. Și, pentru că am trecut de 2.000 de subscriberi pe canalul meu de Booktube, vă invit să vă înscrieți la Giveawayul pe care îl organizez pe contul meu de Instagram, unde aveți șansa să intrați în posesia volumului cu autograf 

duminică, 11 aprilie 2021

Recenzie literară: Cutii de Cătălina Bălan (2019)

 Atunci când dialogul tău interior cu tine

începe să devină dialoguri cu altcineva

e un fel de a te îndrăgosti

ca o macara de cer

ca un soldat ciunt

de picioarele unei femei

Cutii de Cătălina Bălan, apărut la Editura Paralela 45, este un volum de poezie contemporană, în care eul liric se luptă cu dorința de a păstra vie în amintire viața de înainte de plecare și dorința de a lăsa trecutul să zacă în cutii, destul de aproape încât să fie la-ndemână, destul de departe pentru a nu sări în ochi.

Cătălina Bălan, în câteva cuvinte simple, dar încărcate de însemnătate, se întoarce în Chișinăul copilăriei sale, un oraș atât de imperfect, dar atât de drag datorită trecutului pe care-l marchează. Departe de acel loc, sufletul autoarei continuă să se întoarcă la origini, la zilele când își dorea să plece și la zilele când era recunoscătoare că anume în acel oraș a început adevărata viață.

Cutii, deși e un volum de poezie contemporană, o poezie prea puțin cunoscută mie, m-a făcut să mă întorc în acele timpuri când începutul adolescenței mele a fost marcat de un oraș astăzi străin, dar ridicat pe un piedestal în sala cu melancolii din sufletul meu. Cătălina Bălan m-a făcut să mă trezesc în amintirile de altă dată, să revăd locurile care-mi sunt dragi, dar în care nu m-aș mai întoarce. Cutii e un volum ce mi-a spus clar că mă pot mereu întoarce în amintirile și melancoliile mele, dar adolescența e o perioadă pe care nu o voi mai revedea niciodată, iar orașul copilăriei mele nu mă va mai primi cu brațele deschise. Ca un  învățător care și-a învățat elevii alfabetul și tabla înmulțirii, orașul meu natal mi-a oferit tot ce i-a stat în puteri, pregătindu-mă pentru o altă etapă a vieții, fără a-mi oferi o cale de întoarcere spre inima lui.

Te vei gândi zece minute după

vei răspunde neapărat

ceva subtil, amuzant, un pic defensiv

și poate vei fi melancolic

joi, 8 aprilie 2021

Recenzie literară: Fable (Fable, #1) de Adrienne Young (2020)

Locul meu nu era nici pe uscat, nici pe chei, nici în orașele împrăștiate de-a lungul Strâmtorilor. Locul meu dispăruse.


În momente din astea, mama spunea că atingem sufletul furtunii. Când năvălea așa peste noi, ne invita în inima ei și ne îngăduia să-o vedem. Ne spunea ceva. Și abia atunci puteam să aflăm ce era înăuntrul ei. 

Abia atunci puteam să aflăm cine e.

sâmbătă, 3 aprilie 2021

Bilanț literar: Martie 2021

Bine v-am găsit în prima lună a acestei primăveri!

În martie mi-am propus să citesc exclusiv autori români contemporani și pot să spun că m-am ținut de această decizie și am avut parte de niște lecturi cu adevărat minunate.


Am citit Perna cu fluturi de Doina Popescu și Daniela Ulieriu. Un roman care urmărește viața a două femei care aparent nu au nimic în comun, Perna cu fluturi combină misterul, cotidianul și soarta într-o poveste ce începe undeva pe malul mării, ascunsă în lucrurile pe care o mătușă răposată le lasă nepoatei sale. 


Majestique de Bianca Sol este un SF cu elemente de romance, roman polițist, misticism. Urmărește viața unui cercetător căruia i se fură cea mai de preț invenție și goana pentru recuperarea aceasteia îl duce în cele mai neobișnuite locuri. 


Recviem pentru umbre de Ioana Mihaela Curaleț este un roman polițist cu elemente de paranormal, iar acțiunea are loc în realitatea imediată. Logodnicul protagonistei dispare fără urmă, familia acestuia ascunde ceva sinistru, iar adevăruri bine ascunse în trecut încep să iasă la suprafață. Un roman cu un tempou alert, o acțiune interesantă și cu personaje foarte bine ancorate în realitatea lor.


Solara de Bianca Sîrb este primul volum dintr-o trilogie ce urmărește o adolescentă ce nu își amintește nimic din trecutul său, dar un eveniment o face să se trezească în mijlocul unei bătălii între forțe necunoscute, ea fiind un măr al discordiei în toată situația creată. Mi-a plăcut și stilul, și personajele, și elementele de mitologie dacă din volum; abia aștept să citesc continuarea.

Micul saturnian de Octavian Soviany era de ceva timp în biblioteca mea și mă bucur că am ajuns să-l citesc. Urmărește copilăria și adolescența lui Paul Verlaine, fiind o biografie romanțată. Octavian Soviany știe să atragă cititorul în povestea pe care o țese și să-l țină captiv în aceasta.

* Pene, cenușă și Elfi de M. K. Lynn - un volum care urmează să apară anul acesta, dar tot ce vă pot spune este că mi-a plăcut foarte mult și abia aștept să fie publicat și să vă zic mai multe despre :)


Nu s-a lăsat și fără abandonate, din păcate. Legile nescrise ale vieții de Delia Moretti debutează cu reîntâlnirea a două prietene, Daria și Matilda. Daria trece printr-o perioadă nu chiar roz, Matilda este căsătorită și însărcinată și urmează să nască în curând. O invită pe Daria la ea acasă, să-i țină companie, iar aici fata cunoaște familia Matildei, care nu e tocmai o familie echilibrată. Nu știu ce se întâmplă mai departe, pentru că nu am reușit să intru în ritmul cărții sau să mă atașez de vreun personaj, așa că am decis să nu continui lectura.

Cum a fost martie pentru voi, din punct de vedere literar?

joi, 1 aprilie 2021

Recenzie literară: Micul saturnian (Lelian, #1) de Octavian Soviany (2019)

Nu se aude decât clipocitul molcom al valurilor, ca o muzică în surdină, ce lasă să îți pătrundă în suflet o delicioasă melancolie. Timpul a început să încremenească. Se apropie ora crepusculului.

Am descoperit că, în străfundurile sale, sufletul meu e plin de monștri oribili. 

Stau în fața mării ca în fața lui Dumnezeu. O găsesc mai frumoasă decât toate catedralele zidite de oameni.

Muzica nu are nevoie de vorbe, ea vorbește în graiul inimii, știe să-i exprime perfect fiecare fior, fiecare tresărire și fiecare durere. Ea poate să ridice de-a dreptul la cer, fără să fie trasă în jos de balastul cuvintelor. Cred că oamenii au învățat să vorbească abia după ce au uitat să cânte ca îngerii.

Dacă mă gândesc bine, pot spune că nu eu am căutat poezia. Ea m-a căutat pe mine. Eu am avut doar înțelepciunea să-i ies în întâmpinare.

joi, 25 martie 2021

Recenzie literară: Solara de Bianca Sîrb (2013)

Un val de liniște îmi învălui corpul, iar eu încercam să las toate gândurile să curgă pe lângă mine, să mă eliberez de tot, privind pădurea picurată cu pulberea ruginie a toamnei.

Ochiul lumii își închidea încet pleoapa, lăsând în urmă doar gene de lumină. Dâre sângerii, asemeni unor zgârâieturi trasate de niște gheare, străbăteau cerul, accentuând nuanțele arzătoare ale pădurii.

Evenimentele trebuie să-și urmeze cursul, indiferent în ce direcție, căci, până la urmă, totul va deveni exact așa cum trebuie.

joi, 18 martie 2021

Recenzie literară: Recviem pentru umbre de Ioana Mihaela Curaleț (2020)

Pe multe nici nu le cunoștea, avea doar niște idei asupra identității lor. Nici nu le cunoștea numele. Erau ca niște umbre care îi zgâriau sufletul, forțând-o să-și retrăiască amintirile și să le descopere sensul.



joi, 11 martie 2021

Recenzie literară: Majestique de Bianca Sol (2020)

Era ciudat că se simțea ca o unitate distinctivă în propriul corp, de parcă mintea era adevărata lui esență, iar scheletul acoperit de mușchi și piele reprezenta mijlocul prin care putea să-și transpună ideile în dimensiunea fizică. Era constrâns să locuiască într-un trup trecător, prizonier într-un vas organic ce-i limita expansiunea și, cu toate acestea, era integrat într-un organism senzorial ce-i permitea să perceapă lucrurile într-un mod diferit.

Dacă totul s-ar fi redus la aspectul fizic, acesta putea la fel de bine să fie un manechin gol, însă unicitatea unei ființe era dată de dimensiunea intangibilă a ceea ce se afla în interiorul său. Psyche era suflet, o conștiență și avea tot dreptul la viață. 

sâmbătă, 6 martie 2021

Bilanț literar: Februarie 2021

 Salutare!


Februarie a fost o lună surprinzător de productivă, având în vedere că e cea mai scurtă lună din an. Am citit multe ebookuri, majoritatea din genul romance - nu a fost o alegere intenționată, dar uite că s-a potrivit :)

Am terminat de citit Gitanjali de Rabindranath Tagore, un volum început în ianuarie, plin de lirism, sentiment, virute, visare. Îmi place tare mult să descopăr cărți vechi, cu mesaje puternice și care mă transportă în lumi pe care nu mi-a fost dat să le cunosc.


Wintersong de S. Jae-Jones e un fantasy despre cum Regele Goblinilor își caută o soție, răpind fete tinere pentru a le duce în lumea lui de sub pământ. Protagonista, Liesl, pentru că este sora mai mare, decide să o salveze pe Kathe, răpită de rege, dar prețul pe care urmează să-l plătească e mult prea mare. Mi-a plăcut foarte mult premisa, iar prima jumătate a cărții a zburat pe neobservate, dar de la jumătate încolo, acțiunea s-a împotmolit, lucrurile au devenit neclare. Am spus mai multe (atenție, spoilere) pe GR.
Wait for You de J. Lynn (pseudonimul autoarei Jennifer A. Armentrout) e un romance unde acțiunea se axează pe Avery, care începe facultatea și decide să își ia viața de la capăt. Marcată de un eveniment traumatizant din trecut, lui Avery îi este greu să se apropie de oameni, mai ales de sexul opus, însă atunci când în peisaj apare Cameron, fata se trezește într-o mare încurcătură. 
Deși nu e o capodoperă, Wait for You este o carte ce creionează foarte bine o traumă și modul în care aceasta modelează un spirit. Avery este foarte bine realizată, iar Cameron, deși pe alocuri pare mult prea Făt-Frumos, este genul de persoană pe care ai vrea să o ai aproape în calitate de prieten.


Am citit și un volum de poezie contemporană, Șterge conversația de Ronin Terente. M-am regăsit în anumite poezii, am trecut prin mai multe stări, am redescoperit orașul copilăriei mele. Volumul, deși este plin de realități crude, mi-a trezit nostalgia după niște vremuri irecuperabile. Mai multe am spus pe GR.


Un an plin de povești de Angela McAllister este un volum perfect pentru toți cititorii, cuprinzând povești din mai multe țări, fiecare ilustrând o pildă, reprezentând originea unei sărbători sau nașterea unui personaj mitologic.


Anul mutilat de Cristina Eșianu a fost o lectură dură, care ilustrează percepția unei imigrante românce atunci când se întoarce în țară după șapte ani de absență. Redescoperă țara sa natală și oamenii din jur, care cândva însemnau ceva pentru ea. E o lectură sumbră, dar autoarea găsește cuvintele potrivite pentru a te atrage în a citi mai departe.


Kurt de Teodor Bordeianu este un volum de povestiri scurte, din realitatea de zi cu zi, ilustrând greutățile prin care trece omul obișnuit. Autorul reușește să creeze personaje de care-ți pasă, în câteva paragrafe sau momente din viața lor. 

The Revenge Pact de Ilsa Madden-Mills a fost volumul care a propulsat tot ce înseamnă light romance pe lista mea de lecturi în februarie. Urmărește viața a doi tineri ce sunt la facultate, Anastasia și Tate. Cei doi au un anturaj comun, dar ceva între ei nu se leagă, o repulsie reciprocă, până în momentul în care ceva urât are loc în viața Anastasiei. The Revenge Pact nu e o carte plină de lecții de viață sau de sensuri ascunse, e o lectură ușoară și optimistă.


Și, pentru că mi-a plăcut stilul autoarei, am ales să citesc și o altă serie semnată de ea. Primul volum, Not My Romeo, începe cu un blind date, când o bibliotecară dintr-un orășel minuscul se așează la masa unui străin, dar nu la masa corectă. Bărbatul care-i ține companie este un individ arhi-cunoscut, dar pe care protagonista nu-l recunoaște. Intrigat de acest aspect, el decide să se implice în jocul început de femeia care a greșit masa. Not My Romeo este un romance drăguț, cu o protagonistă cu picioarele pe pâmănt și cu un protagonist pe măsura ei. 


Not My Match de Ilsa Madden-Mills urmărește viața amoroasă a surorii protagonistei din volumul anterior și a bărbatului care nu ar trebui să intre în vizorul ei, însă dragostea e oarbă și deseori lipsită de rațiune. Autoarea știe să creeze personaje alături de care să pășești în narațiune și cu siguranță voi mai citi cărți semnate de ea când mi se face dor de un romance mai optimist.


Ultimul volum citit în februarie este Kingdom of the Wicked de Kerri Maniscalco, un fantasy unde acțiunea are loc în Italia secolului al XVIII-lea (?), unde vrăjitoarele sunt nevoite să se ascundă de ochii lumii, riscând altfel să fie masacrate. Emilia și Vittoria sunt vrăjitoare gemene și reușesc să ducă o viață liniștită, până în momentul în care Vittoria este asasinată și Emilia, în căutarea răspunsurilor, invocă un demon - și nu un simplu demon, ci unul dintre cei mai puternici.
Mi-a plăcut volumul, autoarea știe să creeze atmosfera și să descrie tot ce înseamnă mâncare, iar personajele pe care le inventează sunt ușor de îndrăgit. Wrath, pe care Emilia îl convocă, e un personaj care cred că e foarte bine reprezentat, având în vedere că nu este o ființă umană. Emilia are și minusurile ei, dar, per total, volumul a fost interesant și voi continua seria și sper să se traducă și la noi.
*
Probabil că rubrica aceasta va deveni o rubrică permanentă, dar am și niște cărți abandonate în februarie - patru la număr.

Însemnări dintr-un bordel turcesc de Philip OCeallaigh - e un volum de povestiri, dar nu am reușit să trec de prima. Stilul de scriere nu se pliază deloc pe gusturile mele, așa că nu am insistat.


Nunta: Rochia de mireasă de Rachel Hauck a fost un volum pe care am vrut, mult de tot, să-l iubesc, dar nu a fost să fie. Protagonista este o tânără ce deține un salon de rochii de mireasă și cumpără la o licitație un cufăr încuiat, despre care nu știe nimic. Deși nu am avut mari așteptări de la carte, mă gândeam că în paginile sale voi găsi o protagonistă pe care să o îndrăgesc, dar la un moment dat apare în narațiune un pasaj care m-a scos complet din atmosferă și nu am mai putut continua.


Azgad de Andra E. Dragomir e un volum de fantasy autohton pe care am vrut mult de tot să-l citesc, dar după câteva capitole mi-am dat seama că nu e pe placul meu. Nu am reușit să mă conectez nici la acțiune, nici să creez o legătură cu personajele.


Un alt volum de fantasy abandonat în februarie este Vraja oaselor sub clar de lună de Kathryn Purdie. Aceeași poveste ca și cu Azgad: după câteva capitole, nu am reușit să mă conectez la narațiune, persoanjele nu mi-au captat atenția, lucrurile se întâmplă și stagnează în același timp.

Acestea au fost lecturile mele pentru februarie. Voi ce ați mai citit?