O tânără se îndreaptă spre o clinică pentru a face un avort. Fusta ei scurtă, picioarele lungi, pieptul generos, privirea îndrăzneață și țocănitul tocurilor înalte pe dalele orașului atrag, ca un magnet, toate privirile. Așa începe Bastarda Istanbulului. În romanul său, Elif Shafak creează o poveste ce te captivează, te ține în mrejile sale și cu greu te lasă să pleci.
Bucătăria familiei Kazanci, unde toate membrele familiei se strâng la o bârfă sau la o masă - mereu copioasă, mereu plină de feluri și feluri de mâncare - ascunde o taină. Misterul familiei și a faptului că bărbații Kazanci mereu mor de tineri sunt două lucruri ce nu o lasă în pace pe Zeliha, mezina familiei, care, de altfel, la scurt timp după pelcare fatelui său din Turcia, își anunță familia că e însărcinată, urmând să nască o fetiță pe care o va numi Asya.
În celălalt capăt al lumii, în Arizona, Rose este o mamă singură, recent divorțată de un bărbat cu rădăcini armene, decide să se răzbune pe acesta - și pe familia lui nesuferită - căsătorindu-se cu un turc. În acest mod, micuța Armanoush ajunge să crească legată de ambele familii - de cea a tatălui său, cu toată istoria dură a neamului lor, dar și de cea a mamei, unde istoria nu are nicio valoare.
Asya și Armanoush ajung să facă cunoștință, ambele tinere fiind în pragul maturității. Modul în care se întâlnesc, dar și motivele ce le împing pe fiecare să se cunoască sunt învăluite într-un mister vechi de câteva generații, care se întrevede în istoria ambelor familii - Kazanci și Tchakhmakhchian.
Dacă ar fi să descriu într-un cuvânt romanul lui Elif Shafak, acesta ar fi delicios: începând cu numeroasele feluri de mâncare tradiționale, care îmi lăsau gura apă, continuând cu descrierea orașului Istanbul, pe care eu mereu l-am perceput ceva mai diferit; marele Bazar, străzile pavate, vânzătorii ambulanți, forfota din jur și terminând cu personajele, foarte bine conturate, complexe, fiecare cu ciudățeniile sale, fiecare stârnind câte o emoție cu povestea sa.
Bastarda Istanbulului este o carte care introduce cititorul în lumea Turciei, a familiilor tradiționale sau mai puțin, a istoriei și a unui conflict mocnit, un oraș al contrastelor și un univers gastronomic inedit. Povestea este captivantă, iar elementele istorice, comice și modul în care sunt dezvoltate personajele fac din acest roman o aventură demnă de trăit.
Si eu am avut acelasi sentiment cand am citit cartea asta. Cu adevarat delicoasa!
RăspundețiȘtergereAșa e! Mie mi-a schimbat percepția despre Turcia, ca țară, acum îmi doresc să o vizitez cândva :)
ȘtergereO autoare foarte interesanta, dar cam inegala. Mi-a mai placut la fel de mult Onoare si un pic-un pic mai putin, Lapte negru. In schimb Palatul puricilor e de necitit. Opera ei chiar iti da o alta viziune despre Turcia. :)
RăspundețiȘtergereAm citit doar romanul acesta semnat de ea, nu m-am aventurat (încă) să-i citesc toate cărțile. Mă gândeam să continui cu Palatul puricilor, acum sunt curioasă dacă va fi pe placul meu sau nu... mulțumesc pentru impresii!
Ștergere