Primul film de la Studio Ghibli pe care l-am văzut, copil fiind, a fost Spirited Away și am fost vrăjită de universul magic și de poveste, i-am ținut pumnii lui Chihiro și m-a fascinat soarta dragonului.
Al doilea film văzut a fost Castelul mișcător a lui Howl, iar eroina, Sophie, a devenit una dintre cele mai iubite personaje feminine. Mai târziu, am aflat că povestea este bazată pe o carte, moment în care am decis că trebuie să o citesc, mai ales că am văzut mai multe recenzii unde se afirma că filmul și romanul diferă în multe privințe, dar asta nu-l plasează pe unul mai presus decât pe celălalt. Căutând cartea (care pe timpuri nu a fost încă tradusă în română), am descoperit că Howl's Moving Castle, este, de fapt, prima carte dintr-o serie formată din trei volume: Castelul mișcător a lui Howl/Howl's Moving Castle (1986), urmat de Castelul din văzduh/Castle in the Air (1990) și Casa cu o mie de uși/ House of Many Ways (2008). Ultima carte nu a fost tradusă încă în română, așa că nu știu dacă va apărea cu titlul tradus de mine.
Dar să iau fiecare volum pe rând:
Howl's Moving Castle:
Sophie Hatter, alături de cele două surori mai mici, locuiește în Market Chipping, un orășel mic din regatul Ingary. Talentată în ceea ce privește mânuirea acului, Sophie lucrează în magazinul de pălării lăsat moștenire de către tatăl său și, pentru că este cea mai mare dintre surori, nu are așteptări de la viață: în lumea în care cotidianul se împletește cu magia, se spune că fiica cea mai mare a familiei nu va fi niciodată fericită. Așa că domnișoara Hatter coase, toată ziua, pălării și rochii, obiecte ce bucură nespus de mult femeile din oraș, pentru că Sophie creează lucruri deosebite, ce ”parcă prind viață”.
Într-o seară, fiica pălărierului este vizitată de o femeie prea puțin politicoasă, pe care o dă afară; aceasta însă se adeverește a fi o vrăjitoare puternică, ce o blestemă. A doua zi, Sophie se trezește în corpul unei bătrâne, realizând că Vrăjitoarea Pustiurilor, vizitatoarea de ieri, i-a furat anii cei mai frumoși. Sophie decide că trebuie să plece și pornește într-o călătorie care se sfârșește într-un castel ciudat, care umblă pe câmpiile pustii, casa vrăjitorului Howl, despre care se spune că este foarte puternic și că se hrănește cu inimile fetelor frumoase.
Fiind conștientă de faptul că nici cel mai disperat vrăjitor nu ar dori inima unei bătrâne, Sophie se angajează ca servitoare la castel și de aici începe călătoria plină de răsturnări de situație a lui Sophie, Howl și Calcifer, demonul de foc ce lucrează pentru Howl și mișcă castelul.
Castle in the Air:
Abdullah, un vânzător de covoare din Zanzib, are o idee fixă că este, de fapt, un prinț, răpit din castel în fragedă copilărie. Își petrece toată ziua stând la taraba sa și își imaginează castele, împărății, prințese și cum ar fi fost soarta lui dacă nu ar fi fost luat de lângă rege și regină. Într-o zi, un om misterios îi vinde un covor ponosit, parcă bun de nimic, dar care se adeverește a fi un covor magic, zburător, ce-l aduce pe Abdullah într-o grădină. Aici o întâlnește pe Floarea-Nopții, o prințesă isteață, blândă și nemaipomenit de frumoasă. Cei doi se împrietenesc, iar vizitele nocturne ale lui Abdullah nu trec neobservate: un djinn zburător o răpește, iar vina cade pe vânzătorul de covoare. Sultanul îl aruncă pe Abdullah în temniță, dar acesta este salvat de către covorul său zburător și cei doi pornesc în căutarea prințesei.
House of Many Ways:
Charmain Baker este o adolescentă ce toată viața sa a făcut un singur lucru: a citit cărți. Părinții săi, o familie ”respectabilă”, au făcut totul pentru ea, iar Charmain nu a învățat absolut nimic legat de cum să te descurci în viață, cum să gătești sau cum să menții curățenia în propria cameră, deoarece toate aceste lucruri nu sunt considerate ”respectabile”. Totul se schimbă în momentul în care ea, Charmain, trebuie să aibă grijă de casa unchiului William, pe care nu l-a întâlnit niciodată. Ajunsă la fața locului, adolescenta asistă la scena plecării unchiului cu elfii și se trezește cu grija de a conduce o gospodărie cât unchiul este plecat. Casa acestuia este ciudată: neîngrijită, plină de creaturi nemulțumite de felul în care arată grădina și în afară de cea de la intrare, casa are o singură ușă - care te poate duce oriunde, Charmain descoperind că sălașul unchiului este mult mai mare decât pare. Lucrurile se complică, pentru că pe lângă Charmain, în casă apare Peter, un tânăr ce a fost trimis să fie ucenicul lui William, care se adeverește a fi, pe lângă unchiul fetei, și cel mai mare vrăjitor din regat, cunoscut ca Marele Vrăjitor Norland. În afară de Peter, în casă mai este cineva - Waif, un animal nu foarte încântător pentru Charmain. Pusă în situația de a face ceva ce nu a mai făcut niciodată, alături de un vrăjitor-ucenic și un cățel ciudat, tânăra află despre existența unei molime în regat, pe care unchiul trebuia să o trateze cu un anumit obiect, numit Elfgift, care a dispărut cu mult timp în urmă. Acum, Charmain este cea care trebuie să găsească obiectul...
Am citit cele trei cărți una după alta, mânată de dorința de a descoperi lumea fascinantă pe care a creionat-o autoarea. Prima carte mi s-a părut extraordinară, am urmărit-o pe Sophie cu sufletul la gură, deși (credeam că) știam ce urmează să se întâmple. Cartea și filmul diferă destul de mult, dar în același timp, elementele-cheie sunt tot acolo, iar evenimentele, chiar dacă se întâmplă diferit, au aceeași finalitate. Sophie Hatter din film mi s-a părut mai plăcubilă decât cea din carte, Howl, în schimb, este mai bine conturat în roman, iar personalitatea lui este ceva mai complexă. Dacă ar fi să aleg între carte și ecranizare, mi-ar fi foarte greu, pentru că eu vedeam imaginile din film în timp ce citeam anumite pasaje, pe când în altele îmi imaginam singură cum arată decorul; ambele variante ale poveștii, cea scrisă și cea ecranizată, mi-au plăcut la fel de mult.
A doua carte mi-a plăcut cel mai puțin; e inspirată din poveștile din O mie și una de nopți - personajul principal, covorul zburător, prințesa cea-mai-frumoasă-din-lume, acțiunea în schimb e mai mult în stilul cărții precedente. Mie personal Abdullah nu mi-a plăcut ca personaj, nu am reușit să creez o conexiune cu acesta, dar nici cu Floarea-Nopții, iar acțiunea deseori mă plictisea. Cititorul are ocazia să-i întâlnească aici și pe Howl, Calcifer și Sophie, dar cei trei nu sunt personaje-cheie și e mai mult un fan service apariția lor în acțiune.
House of Many Ways mi-a plăcut destul de mult, deși ca stil mi se pare că diferă față de primele două volume. Charmain este un personaj pe care îl placi pentru gândurile sale și pe care îl judeci pentru acțiuni; este o adolescentă pentru care fierberea apei pentru ceai este un mister, în schimb descifrarea unei ghicitori este floare la ureche. Și aici am avut ocazia să-i întâlnesc pe protagoniștii din prima carte, dar implicați major în acțiune și bine conturați, de parcă autoarea a vrut să completeze, prin intermediul acestui roman, personalitatea și portretul fiecăruia.
Cărțile pentru copii apar în lista mea de lecturi, dar nu foarte des. Trilogia Castelul, în schimb, a fost o lectură așteptată și mult-dorită, chiar dacă cea de-a doua carte nu m-a dat pe spate. Îmi doresc foarte mult să procur volumele traduse în română (eventual cu niște coperți frumoase) și să le am în bibliotecă pentru a le citi la cei mici. Stilul autoarei este unul antrenant, lumea creată foarte frumoasă și îmi pare rău că Diana Wynne Jones nu este foarte cunoscută la noi - are o bibliografie impresionantă, pe care urmează să o descopăr.
Dacă sunteți fan al cărților pentru copii, a lumilor fantastice, dar și a personajelor complexe, care cresc și învață împreună cu cititorul, trilogia Castelul (și alte titluri semnate de Wynne Jones) trebuie să treacă prin mâinile voastre :)