Cele mai proaste cărți citite în 2017

Așa cum spune titlul, astăzi voi vorbi despre volumele pe care le-am citit anul trecut și care nu mi-au plăcut - adică cele mai slabe cărți ale lui 2017. 

Din fericire, sunt mai puține decât mă așteptam și din păcate, pentru o parte dintre ele am avut așteptări mari - mai ales că erau iubite de toți cei din jur. Și așa am învățat anul trecut că nu ar trebui niciodată să am așteptări de la vreo carte pe care o laudă toată lumea.

 Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman

Nu, nu mi-a plăcut. A fost o carte foarte slabă, lipsită de farmecul pe care mi l-a promis descrierea volumului, iar Ove e un moș nesuferit. Știu că sunt în minoritate când spun că volumul de față a fost o mare pierdere de timp și nu am găsit nimic drăguț, optimist sau luminos printre file - doar frustrarea unui cititor mințit. Pentru mine, Un bărbat pe nume Ove este cea mai proastă carte pe care am citit-o în 2017.

Tema pentru acasă de Nicolae Dabija

Ba nu, am mințit. Acest volum a fost cel mai prost volum citit anul trecut. Deși povestea în sine ar fi putut fi nespus de frumoasă și plină de emoție, fabulațiile din ea și personajele total ireale - în sensul rău al cuvântului - m-au făcut să arunc cartea cât colo imediat ce am terminat-o.

 Vegetariana de Han Kang

Nu a fost neapărat o carte proastă, ci mai mult o mare dezamăgire. După cum a fost descrisă și promovată, trebuia să fie o lectură ce-ți îngheață sângele în vene. Dar mie nu mi s-a părut atât de... deranjantă precum a fost pentru alți cititori.

Casandra de Christa Wolf

Nici acest volum nu m-a dat pe spate. M-a interesat pe alocuri, dar în majoritatea timpului m-a plictisit. Acțiunea e redată de la persoana întâi și e mai mult un jurnal decât o poveste, dar pe mine nu m-a prins stilul autoarei. 

Elixirul dragostei de Eric-Emmanuel Schmitt

Am citit această carte pentru că mi-a plăcut cum sună titlul plus coperta. Și ce mă bucur că nu am ajuns să cumpăr volumul! Este efectiv o serie de scrisori între doi foști îndrăgostiți care „au rămas prieteni”. Limbajul pueril și acțiunea al naibii de clișeică seamănă mai mult cu o conversație de pe o rețea de socializare, preluată și retușată. Dă senzația că autorul nici nu s-a chinuit să scrie serios.

Beyond Black de Hilary Mantel

Nu știu dacă acest roman a fost tradus în română, dar are în centrul acțiunii două femei - una ghicitoare și cealaltă asistenta sa. Inițial, firul narativ mi se părea interesant și toate forțele misterioase pe care le deținea/controla ghicitoarea și pe care asistenta încerca să le înțeleagă/tolereze, ca pe parcurs totul să devină monoton, șters - de parcă scriitoarea și-ar fi peirdut tot avântul și și-ar fi dorit să termine cât mai repede cartea.

Don Quixote de Miguel de Cervantes Saavedra

Acest volum a fost o surpriză pentru mine. De obicei îmi plac clasicii, dar ceea ce am pățit cu magnificul Don Quixote a fost că m-a plictisit de moarte. Acțiunea s-a târât, nu a mers ca pe roate, iar eu nu am reușit să mă identific cu niciun personaj. 

Acestea au fost cărțile pe care nu am putut să le îndrăgesc. Sper ca în anul acesta să am cât mai puține rateuri de genul dar până atunci, vreau să știu ce cărți nu v-au plăcut vouă și de ce :)

Să aveți o zi fumoasă!