joi, 19 martie 2020

Recenzie literară: Enigma Otiliei de George Călinescu (1938)

Mai plăcut e să-ţi aduci aminte fericiri trecute, decât ca după o tinereţe uscată să ai târziu ceea ce n-ai avut la vreme.
 
 
 Viaţa avea aspecte multiple şi era stăpânită de legi interioare, sub apăsarea cărora orice om îşi avea iertarea lui. 
 
În artă, voinţa e un element secundar, totul depinde de talent. Cel mai leneş dintre poeţi poate face poezie mare, aproape fără să vrea şi să ştie. 

2 comentarii:

  1. Pe marele nostru critic nu l-a chemat niciodata George. Este o eroare care se propaga prin mediile mai putin familiarizate cu povestea sa de viata si cu faptul ca in acte prenumele sau era Gheorghe. A fost alegerea sa se semneze G. Calinescu, din motivul ca i se parea prenumele prea... taranesc. Inclusiv institutul de studii calinesciene de la Bucuresti se numeste G. Calinescu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O informație pe care nu o dețineam. Atâta timp cât am învățat la școală că e George Călinescu, atâta timp cât așa este trecut peste tot, voi folosi în continuare această variantă a numelui autorului.

      Ștergere