Căutătorii vulpii de Kevin Sands este un volum dinamic, punând accent în egală măsură pe dezvoltarea personajelor și pe dezvoltarea lumii magice în care acestea trăiesc. Vechile povești, care până recent erau doar niște povești, ies la suprafață, iar studiosul Garreth începe să găsească indicii și adevăruri noi în acestea. Coadă de vulpe, după un anumit eveniment, devine și mai enigmatică pentru Callan, acesta încercând să înțeleagă care este secretul fetei. Meriel continuă să fie distantă și acidă în vorbe, dar pe parcursul romanului cititorul începe să vadă frânturi din trecutul ei, ceea ce o face un personaj cu propriile secrete. Callan este mereu în alertă, mereu caută ieșiri din situații, dar mai ales, caută înșelăciunea în tot și toate, iar asta deseori îl face să vină cu idei noi. Kevin Sands dezvoltă atât personajele principale, oferind cititorului frânturi din trecutul acestora, făcându-le și mai enigmatice, cât și personajele secundare, ce întregesc imaginea unei societăți unde cel care deține magia deține și puterea.
Partea de fantastic s-a împletit abil cu partea de evoluție a personajelor, la finalul volumului am avut și mai multe întrebări cu privire la un personaj sau altul, dar am și înțeles anumite aspecte legate de trăirile și experiențele protagoniștilor și ce exact i-a modelat să devină ceea ce sunt. Cartea nu se simte deloc ca un volum de tranziție, evenimentele ce au loc nu sunt de prisos sau de umplutură și abia aștept să văd cu ce se va termina aventura lui Callan și a celorlalți Hoți din umbră.