La răscruce de
vânturi este una dintre cele mai cunoscute opere scrise de faimoasele surori
Bronte – pe lângă Jane Eyere a lui Charlotte Bronte și Agnes Gray a Annei
Bronte. Povestea surorilor este foarte interesantă,
atât datorită conjuncturii politice și istorice a acelor timpuri, cât și
datorită personalității fiecăreia și ideilor cărora surorile le erau fidele.
Romanul lui Emily
Bronte nu este considerat o capodoperă a literaturii britanice, dar în prezent
este destul de popular și recunoscut. Eu cred că acest lucru se datorează
poveștii întunecate, cu nuanțe de literatură gotică, puțin mister și multă
răutate umană.
Într-un loc
singuratic apare un străin pe nume Lockwood – naratorul. Acesta cunoaște o familie
și povestea acesteia, pe care o relatează cititorului. În căutarea unui loc
liniștit, Lockwood închiriază o căsuță în Yorkshire de la un personaj pe nume
Heathcliff, care stă la răscruce de vânturi – denumirea locuinței izolate a
acestuia. Naratorul nu își creează o
părere foarte bună despre acest bărbat posomorât, răutăcios și care ascunde
ceva foarte întunecat în interiorul său; pe parcursul romanului, personalitatea
lui Heathcliff devine din ce în ce mai complexă, iar acțiunea – din ce în ce
mai încurcată.
Cândva, la
răscruce d vânturi era un loc liniștit și frumos, iar stăpănul acestuia,
Earnshaw, era un bărbat bun și milostiv. Venind acasă dintr-o călătorie, acesta
aduce un copil – pe care-l descrie ca fiind un țigan fără căpătâi. Soția nu este foarte încântată, nici fiul mai
mare a lui Earnshaw, Hindley, care-l urăște din suflet pe noul venit. Catherine
însă, fiica familiei, îl îndrăgește pe acest copil al nimănui, cei doi devenind
prieteni. Orfanul este botezat Heathcliff, iar venirea lui în această casă va
schimba foarte multe lucruri....
Romanul este
foarte sumbru, lucru ce mie personal mi-a plăcut foarte mult; în unele clipe,
precum descrierea unui vis și apariția unei fantome atmosfera din jur devenea
foarte densă și aproape reală. Toate evenimentele se întâmplă în împrejurări
sinistre, iar personajele poartă o umbră foarte întunecată.
Mi-a plăcut
cartea deoarece scotea la iveală veninul din inima umană, în special cea a lui
Heathcliff, care are o alură demonică în jurul său. Catherine, a cărei nume
apare de două ori în acest roman, este o entitate a cărei prezență este simțită
pe tot parcursul cărții, reprezentând un înger păzitor și totodată, o fantomă
malefică.
Deși mi-a plăcut
mult Jane Eyre, tind să consider cartea de față mult mai complexă; deși în
ambele romane apare spiritul englezesc, moralitatea și pioșenia falsă,
specifice erei victoriene, La răscruce de vânturi conturează mult mai bine
lumea, obiceiurile, trăsăturile umane și complexitatea mentalității feminine.