Tyler Ames, cândva un jucător de baseball promițător, suferă un accident și, pentru că lumea este un loc unde dreptatea nu e mereu pe meniu, se trezește dat afară din echipă, fără asigurare, fără posibilitatea de a-și repara umărul și fără susținerea oamenilor ce până recent erau prietenii lui. Trezit singur, fără nici un ban, datorită unor cunoștințe aleatorii, marele Tyler Ames ajunge să fie om de serviciu la un azil de bătrâni, unde o cunoaște pe Virginia. Aceasta este o femeie ce suferă de Alzheimer și a cărei stare generală se înrăutățește pe zi ce trece, însă întâlnirea cu Tyler o readuce în realitate.
Jocul îngerilor este un volum despre problemele oamenilor și despre cum fiecare este singur pe lumea asta, dar autoarea nu uită șă amintească cititorului că există o zeitate ce are grijă de toți. Deși mi-a plăcut cum sună premisa cărții, nu mi-am dat seama că e ficțiune creștină, drept urmare, am avansat foarte greu, datorită nenumăratelor pasaje care mă aruncau din atmosfera cărții.
Tyler Ames are un fir narativ interesant, dar porțiunile din carte unde, din senin, el ori alte personaje se trântesc pe jos, m-au scos complet din atmosferă. De exemplu, la un moment dat apare o femeie ce află despre problema lui Tyler și se întreabă cum ar putea să-l ajute (e o problemă financiară) și, din toate ideile care ar fi putut să-i treacă prin minte (nu știu, poate un crowdfunding?) femeia spune ceva de genul „nu știam cum îl pot ajuta, dar apoi am înțeles care este singura metodă” - și se trântește în genunchi și începe să se roage.
Deși e un volum despre îngeri, cel puțin în titlu, aceștia apar puțin, iar acțiunile lor sunt acolo doar pentru a împinge acțiunea, entitățile respective fără a prinde o nuanță.
Desigur, într-o carte despre regăsirea sinelui, ridicarea din genunchi într-o poziție câștigătoare, trebuie să existe și un interes romantic undeva. În volumul acesta, Samantha este femeia din trecutul lui Ames, femeia pierderea căreia o regretă. Avem acces și la perspectiva ei în prezent, încotro s-a îndreptat viața ei, ce s-a mai întâmplat, alături de ce fel de oameni se află. Din nou, totul ar fi fost foarte interesant și plăcut de urmărit, acă nu ar fi apărut ideile religioase sau dumnezeu de nicăieri, în situații complet obișnuite.
Virginia, la rândul ei, e un personaj relativ complex, prin intermediul căreia putem vedea o parte a trecutului americanilor de rând de prin anii 70-80 ai secolului trecut. Nu apare exagerat de mult în acțiune, dar participarea ei e substanțială în firul narativ a lui Tyler.
Dacă ar fi să fac un rezumat, Tyler Ames are o soartă crudă, dar cumva are sens ce i se întâmplă, datorită deciziilor din trecut. Revenirea este una lentă, credibilă, la fel și oamenii din jurul lui. Samantha are și ea propria istorie de păstrat, dar felul în care zeitatea apare din senin, în orice scenă mai mult sau mai puțin banală m-a făcut să nu vreau să continui seria, deși volumul acesta are un final relativ închis.
Mulțumesc editurii Act și Politon pentru acest volum!