Oare de bucurie vreau să țip? Oare de teamă? sau de-o plăcere stranie, ce încă m-are chip, care-și croiește drum în mine, dincolo de conștiința mea? O adiere de vânt. Parfumul cimbrului, pătrunzând până-n străfundul temerilor mele, aidoma unul balsam neștiut.
Toți suntem ispitiți și gata în fiece clipă să trădăm câte-o certitudine onestă în numele unei incerte bucurii, ce-și licărește promisiunea la limita simțurilor noastre.