Oamenii sunt pânze goale, așteptând să fie umplute de culorile descoperirii.
Să ucizi un regat este o poveste despre diferențe și despre perspective. Pe de o parte, pentru Lira oamenii sunt cei care ucid cu sânge rece, doar pentru că pot, considerându-se o rasă superioară. Pe de altă parte, pentru Elian sirenele sunt răul înăscut, creaturi ce atacă și distrug corăbii, ființe fără moralitate. Lira și Elian au perspective despre viață pe care le justifică prin tot felul de metode și acest aspect este bine ancorat în narațiune.
Lira și Elian sunt niște protagoniști bine conturați, pe care-i descoperi și cunoști puțin câte puțin pe parcursul cărții. De-a lungul poveștii, cei doi cresc, devin versiunile lor mai bune, iar relația care se construiește între ei este una neobișnuită, dar care ia naștere treptat, de la sine, fără a fi forțată de poveste sau de necesitatea de a aduce cele două personaje într-un anumit punct.
- Un prinț poate fi eroul miturilor și legendelor, spune el, dar nu poate trăi în ele. Ar trebui să trăiască în lumea reală, unde le poate crea.
[...]
- Ar trebui să fii mai puțin preocupat de basme, Elian, sau în asta te vei transforma.