Haruki Murakami este o mare iubire de-a mea de pe vremea primilor ani de facultate. L-am descoperit prin intermediul La sud de graniță, la vest de soare și m-am îndrăgostit iremediabil în felul ciudat în care se desfășoară acțiunea în cărțile sale.
Uciderea comandorului este un roman-cărămidă pe care l-am vânat de când a apărut, dar am tot evitat să-l citesc, datorită timpului pe care-l mănâncă. Și, într-adevăr, nu l-am citit într-o seară sau într-o săptămână, dar m-am bucurat din plin de timpul pe care l-am petrecut cu această carte. Recenzia mea o găsiți mai jos: