Pinball, 1973 de Haruki Murakami este al doilea volum din Trilogia Șobolanului, care este de fapt compusă din patru cărți. În volumul de față întâlnim personaje ce se regăsesc în acțiunea celor patru romane, cum ar fi naratorul fără nume, Șobolanul, amicul său, dar și locuri, cum ar fi barul chinezului J. Cartea este scrisă într-un stil liniștit, nimic nu perturbă echilibrul din viața personajului principal, deși acesta trece prin unele evenimente deranjante. Cumva, naratorul este mulțumit de ceea ce are, mereu și oricând, nu se plânge de nimic, ia intemperiile vieții în piept și le privește ca pe o normalitate a existenței. Și în Pinball, 1973 Haruki Murakami își transpune, prin intermediul personajelor, fascinația pentru cultura occidentală, în special pentru muzică și literatură, dar și abordează teme ce sunt prezente cam în toate cărțile lui: singurătatea individului, nevoia de a fi înconjurat de oameni, zădărnicia existenței, aprecierea pentru lucrurile banale.
În acest roman nu există o dezvoltare a personajului sau un eveniment care să-i declanșeze transformarea, ci se portretizează existența de zi cu zi a naratorului, micile inconveniente cotidiene, plimbările pe care le face, discuțiile pe care le are cu amicii lui. Murakami invită cititorul să contempleze o viață liniștită și cumpătată, singura linie narativă mai antrenantă fiind căutarea de către protagonist a aparatului la care se juca în tinerețe. Datorită acestui fir narativ, aflăm mai multe lucruri despre pinball, despre succesul acestuia în Japonia anilor 1970 și despre cum jocul respectiv l-a modelat pe narator în omul care este în prezentul acțiunii.