 |
| Istorie. Poză din arhiva personală. |
Cine nu și-a dorit vreodată să fie în locul Ameliei? Tânără frumoasă,
modestă, cu o educație aleasă, avere bunicică și un logodnic din copilărie,
viața tinerei domnișoare ar stârni invidia oricui în Bâlciul Deșertăciunilor.
Într-o altă ipostază o vedem pe Becky, fiică de pictor și a unei
dansatoare de la operă, tânără săracă, nenorocită și orfană. Ce a pierdut aceasta
în lumea Ameliei?
Becky Sharp pleacă împreună cu prietena ei, Amelia Sedley de la școala
domnișoarei Pinkerton, în incinta căreia a fost găzduită sărmana și umila
orfană. Având o educație aleasă, aceasta decide să devină guvernantă pentru
a-și câștiga pâinea, nu înainte să ajungă în casa Ameliei ”în vizită”. Ființă
blajină și inocentă, Amelia își oferă toată dragostea bunei sale prietene,
consolând-o și dăruindu-i cele mai alese lucruri. Rebecca, domnișoară
nenorocită, dar veselă și atrăgătoare, prinde în mrejile ei pe domnul Jos,
fratele mai mare al Ameliei, tânăr necioplit și neinițiat în tainele
Bâlciului Deșertăciunilor. Tot aici apare și George Osborne, logodnicul
Ameliei, care face ca relația Rebecăi și a lui Jos să eșueze, iar aceasta
este nevoită să plece din casa prietenei.
Lăsând-o pe Amelia în grija iubirii acesteia pentru George, nefericita
Becky ajunge ca guvernantă la domnul Pitt Crawley, ca în scurt timp să-l facă
robul său, ademenindu-l cu dulcegării, figuri pline de inocență și
poziția ei nefavorabilă în societate. De la acesta, ajunge la bătrâna și mult iubita
rudă, domnișoara Crawley, principala ei calitate fiind averea imensă. Becky
Sharp ajunge în casa bătrânei, intrând astfel în lumea mondenă drept un înger
nenorocit de cruzimea societății.
Există un contrast între cele două personaje feminine; pe când biata
Amelia își plânge necazurile în suflet, afișând mereu un zâmbet împăciuitor,
Becky își duce veacul prin saloanele mondene, strălucitoare fără niciun sfanț,
mereu proaspătă, frumoasă și bătută de soartă.
Dacă mi-a plăcut cartea? Am savurat-o. Am retrăit evenimentele din
viețile acelor doamne. Mi-am dorit din tot sufletul ca finalul să fie altfel,
cel puțin pentru una dintre cele două. M-am amuzat pe seama prostiei, viciului,
vanității, superficialității acelei epoci. De altfel, lucruri văzute și astăzi,
în societatea noastră care se crede demult trecută de titlul de Bâlciul Deșertăciunilor, care este o carte despre oameni și modele, despre
virtuți și frustrări, despre vanități, sinceritate, cruzime și dantele. Un
Bâlci care este mereu prezent în fiecare oraș, aducând în atenția spectatorilor
cele mai fascinante și verosimile scene din viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu