 |
| Crizanteme. Poză din arhiva personală. |
Franța, o țară a romantismului, într-o perioadă boemă, când toată lumea vrea să
părăsească orășelul provincial și să plece la Paris, acolo unde toate visele
vor deveni realitate, iar viața, ca printr-un miracol, va căpăta un sens. Micii
bancheri vor ajunge miliardari, doamnele cu fiice tinere le vor duce pe la
baluri, unde un domn cu o avere considerabilă le va cere odrasla de nevastă,
iar tinerii abia ajunși la vârsta majoratului, plini de idei infantile și
speranțe deșarte, vor pleca în capitală ca să devină avocați de renume.
Imaginea
unui astfel de tânăr este surprinsă în figura lui Frédéric Moreau, care gustă
din plin viața Parisului, descoperind pe parcurs jocul de lumini și de umbre de
pe scena societății mondene. Frédéric este centrul acestei opere, iar persoana
lui atrage în jurul său o mulțime de oameni, total diferiți unul de celălalt,
în ”salonul” lor fiind portretizată întreaga societate burheză, și nu numai, a
vremii.
Parisul, un munte Olimp al tinerilor din clasa de mijloc, îl întâmpină
cu brațele deschise pe tânăr, prinzându-l pentru totdeauna în mrejile sale. Cu
un viitor ideal, imaginat de mama sa, cu o înfățișare galantă, admirată de
Mareșală și de alte doamne, cu un suflet naiv, pur, întrevăzut de rebela
Louise, Frédéric devine un personaj al cărui destin este, în mare parte,
dirijat de cei ce-l înconjoară. Ușor influiențabil, acesta ascultă de sfaturile
perfide ale lui Charles Deslauriers, un prieten prea puțin adevărat.
Desigur, din viața lui Frédéric nu poate lipsi dragostea, care ia mai
multe înfățișări: prima și eterna dragoste o reprezintă doamna Arnoux; o altă
dragoste, frivolă, o reprezintă Rosanette Bron, cunoscută și ca ”Mareșala”;
Domnișoara Vatnaz, deși nu a reprezentat una dintre iubirile tânărului, face
parte din viața lui amoroasă, cunoscund multe detalii mai mult sau mai puțin
picante. Pe lângă acestea, Frederic vânează și dragostea altor două femei, a
Louisei Roque și a soției bancherului.
În linii mari, romanul lui Flaubert pictează tabloul unei epoci,
portretizând în fiecare personaj esențe umane. Oarecum, romanul are loc într-o
atemporalitate plasată în Paris, un oraș ce mereu va trezi gânduri romantice și
naive. Destinul protagonsitului, cât și
imaginile detaliate ale decorului, întâmplările istorice, idilele amoroase și
gândurile fiecărui personaj, împresurate pe parcursul narațiunii, creează o
atmosferă relaxantă, plină de culori, făcând cititorul să savureze fiecare
capitol, descriere, dialog. Recomand cu multă căldură acest roman în serile
ploioase de toamnă sau de iarnă, cu o ceașcă de ceai negru și un cămin cald
drept companie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu