Recenzie literară: Devoratoarea de păcate de Megan Campisi (2020)

Devoratoarele de păcate sunt creaturi indezirabile, a căror unic scop în viață este de a lua păcatele muribunzilor asupra lor, pentru ca aceștia să pășească pe cealaltă lume puri. Ca pactul să fie încheiat, Devoratoarele trebuie să consume la înmormântare felurile de mâncare ce corespund păcatelor ce au fost spuse pe patul de moarte, făcând astfel cunoscute public cele mai întunecate secrete ale morților.

Megan Campisi știe să atragă cititorul și să-l facă părtaș la tot ce se întâmplă prin intermediul vocii simple pe care o are May. E ușor să simți teama protagonistei, anxietatea și oroarea. Autoarea nu ascunde realitatea după cuvinte frumoase, ci aduce în prim plan mizeria ce domnește peste tot, aspectele mai puțin romantice ale vieții la palat, intrigile și realitățile oamenilor de rând, ce muncesc pe brânci până la moarte pentru a satisface foamea și orgoliul unor figuri sus-puse.

Recenzie literară: Brocart de toamnă de Teru Miyamoto (1982)

Brocart de toamnă este o carte introspectivă, unde cititorul află, prin intermediul unor scrisori lungi, despre viața celor doi. Despre cum Aki se recăsătorește și face un copil, dar mariajul este aranjat și noua căsnicie nu-i aduce fericirea. Despre cum Yasuaki încearcă și eșuează să înceapă o afacere, fiind astfel implicat și într-un scandal cu Yakuza.

Stilul epistolar  este intim și mi-a plăcut foarte mult felul în care cei doi încearcă să se reconecteze - de data aceasta, nu ca iubiți, ci ca niște prieteni foarte apropiați. Doar prin scrisori Aki și Yasuaki își deschid rănile vechi și sunt suficient de bravi cât să pună acele întrebări care i-au măcinat atâția ani. 

Recenzie literară: Apotecara pierdută de Sarah Penner (2021)

Apotecara pierdută de Sarah Penner este o lectură interesantă și antrenantă despre istorie, infidelitate, răzbunare și dorința de cunoaștere. Acțiunea are loc pe trei planuri, cititorul observând, în paralel, cum se desfășoară viața Nellei, a Elizei și a lui Caroline. Narațiunea are loc la persoana I-a, drept urmare, cititorul este foarte bine familiarizat cu ce gândește fiecare dintre cele trei femei și care sunt motivele care le împing să acționeze într-un fel sau altul. Totuși, autoarea nu reușește să le ofere voci distincte, astfel încât singurul indicativ că povestea are loc din perspectiva unui anumit personaj sunt denumirile capitolelor.

Cartea semnată de Sarah Penner este un volum ușor de citit, fascinant prin modul în care o apotecară devine din tămăduitor într-o maestră a otrăvurilor și prin modul în care o femeie din zilele noastre se dedică descoperirii unui mister de acum două sute de ani.

Recenzie literară: Mici favoruri de Erin A. Craig (2021)

 În Amity Falls, un orășel izolat de restul lumii, oamenii trăiesc într-o armonie perfectă. Ellerie Downing, alături de tatăl ei, se îngrijește de albine și nimic nu pare să prezică schimbarea ce urmează să vină. Timp de zeci de ani, așezarea a fost izolată de restul lumii, iar pentru a supraviețui, anual oamenii din Amity Falls pleacă în orașele mai mari, printr-o trecătoare în pădure, pentru a face schimb de bunuri. Pădurea este un loc sumbru și plin de mistere și mai ales de pericole despre care își amintesc numai bătrânii, însă un eveniment groaznic scutură comunitatea din încheieturi: o caravană plecată după provizii nu se mai întoarce, lucruri ciudate încep să se întâmple în oraș, iar Ellerie simte cum viața începe să se năruie.

Erin A. Craig scrie foarte captivant, arătând o lume restrânsă, dar plină de secrete, prin intermediul unei adolescente. Mi-a plăcut mult cum a construit-o pe Ellerie și familia acesteia, dar în special, am apreciat dinamica relațiilor interumane, fluctuarea acestora. Felul în care Ellerie relaționează cu fratele ei geamăn, Sam, a fost una fascinant de urmărit, pentru că cele două personaje suferă schimbări majore, fiecare urmând un drum pe care nu îl prevezi la începutul narațiunii.

Recenzie literară: Camerista de Nita Prose (2022)

 Molly, o tânără de 25 de ani, toată viața ei a iubit curățenia. Crescând alături de bunica ei, ce făcea menajul pentru o familie bogată, Molly mereu și-a dorit să urmeze calea aleasă de buni, așa că a devenit cameristă la un hotel de cinci stele. Viața ei se schimbă radical atunci când îl decoperă pe domnul Black, mort în camera lui, iar în acel moment, toată mizeria existentă din jurul ei începe să iasă la suprafață.

Camerista de Nita Prose este o lectură dinamică, unde răspunsurile sunt mereu cu un pas în faţa cititorului. Aspectele care mi-au plăcut:
Premisa - o cameristă găseşte un om foarte important, bogat şi influent, mort în patul său;
Porțiunile din text unde se pune accent pe meticulozitatea lui Molly, pe mania ei (are o obsesie pentru curățenie);
Umorul lui Molly - deseori deplasat pentru că ea nu se prinde de împrejurări.

Din păcate, au fost mai multe aspecte care nu mi-au plăcut:
Cum a fost construit misterul din jurul morții domnului Black. Prea multe variabile care au fost improbabile şi în lumea reală nu ar fi trecute cu vederea;
Evoluția lui Molly - tânăra are 25 de ani, este o inadaptată social, pare să fie Neurodivergent, nu poate înțelege expresiile altor oameni şi deseori citeşte greşit atmosfera. Totuşi, doar în câteva capitole brusc se prinde cum funcționează lumea şi ce se întâmplă, de fapt, în jurul ei;
 Personajele secundare sunt unidimensionale, au un singur scop în poveste, să o împingă mai departe;
Am parcurs foarte greu lectura. Povestea a stagnar de prea multe ori, punându-se accent pe descrieri irelevante, de care cititorul s-ar fi putut lipsi;
Pe final, aflăm despre nişte lucruri făcute de Molly care o transformă într-o altă persoană (lucruri întâmplate anterior punctului de unde începe cartea). Autoarea îmi creează impresia că nu s-a putut decide ce să facă cu Molly, cum să îi ofere complexitate, şi din punctul meu de vedere, a cam stricat portretul deja conturat.

Per total, a fost o lectură ce a mers foarte greu și am rămas nemulțumită de toată povestea - cred că ideea a fost una bună, dar execuția nu s-a pliat pe gusturile mele.