Recenzie literară: Strania bibliotecă de Haruki Murakami (1983)

Întorcându-se de la școală, protagonistul trece pe la biblioteca municipală, pentru că vrea să împrumute niște cărți despre colectarea impozitelor în imperiul Otoman. Fiind un subiect atât de neobișnuit, băiatul este trimis la subsol, în biroul unui bibliotecar ciudat, acesta fiind singurul care-l poate ajuta. Dar de aici, protagonistul descoperă că este prins într-o capcană. Biroul bătrânului dă într-un labirint, iar protagonistul este prins într-un spațiu ce pare să existe în afara timpului. Dacă vrea să scape de aici, trebuie să învețe pe de rost conținutul unor cărți, dar acest lucru este de-a dreptul imposibil. Întâmpinat de un alt prizonier al bătrânului, și anume misteriosul Om Oaie, băiatul încearcă să ticluiască un plan de scăpare, și în ajutorul lui vine o fată misterioasă, ce comunică doar prin semne, și pe care o poate vedea doar el.

Strania bibliotecă de Haruki Murakami este o povestire scurtă, dar foarte antrenantă, ce explorează ideea de absurd. Pentru protagonist, faptul că a venit la bibliotecă pentru a împrumuta o carte și că exact această decizie l-a adus într-o situație îngrozitoare, este ireal. Tot ce se întâmplă pare a fi un vis, un coșmar, din care nu se poate trezi. E îngrijorat de ce o să zică mama lui, care-și face griji constant pentru el, dar îl neliniștește și soarta Omului Oaie, care pare să fie la cheremul bătrânului malefic de mult prea mult timp. Apariția fetei mute și capacitatea lui de a o înțelege, trezește alte întrebări, pentru care băiatul nu are niciun răspuns plauzibil.

Povestirea semnată de autorul nipon induce o stare de neliniște la fiecare pas, iar lucrurile ce se întâmplă în temnița protagonistului sunt întunecate, pe alocuri chiar grotești. Deși Strania bibliotecă nu e un volum stufos, ne familiarizăm foarte repede cu personajele, care sunt pline de surprize. Atunci când în narațiune pare să se fi conturat personalitatea unui personaj, se întâmplă niște evenimente ce arată că lucrurile nu sunt deloc așa cum par la prima vedere. Protagonistul e credibil - lucrurile prin care trece, sentimentele ce îl acaparează, felul în care gândește - toate sunt specifice unui copil de școală generală, unul inteligent și isteț, dar totuși, un copil ce nu are experiența vieții.

Haruki Murakami se joacă mai mult ca în alte cărți cu elementul de supranatural, și mi-a plăcut cât de întunecat este acesta în poveste, Strania bibliotecă citindu-se ca un basm unde nu este deloc clar dacă binele va învinge răul sau se va lăsa învins de acesta.

Vă recomand Strania bilbiotecă dacă vreți să citiți o poveste sumbră, unde supranaturalul nu este de partea oamenilor și în care un copil trebuie să găsească o cale de a ieși învingător dintr-o luptă nedreaptă.

Recenzie literară: Bărbați fără femei de Haruki Murakami (2014)

 În acest volum, Haruki Murakami explorează singurătatea, și cum aceasta îi afectează pe bărbații ce sunt protagoniștii din povestirile sale. De vârste variate, făcând parte din categorii sociale diferite, protagoniștii autorului sunt niște suflete singuratice. Nu au prieteni apropiați, iar relațiile cu femeile sunt complicate. Un tânăr încearcă să-și convingă colegul de muncă să iasă cu propria iubită, fiind sigur că nu o merită pe fata care a acceptat să-i fie prietenă. Un actor văduv încă se gândește de ce soția sa l-a înșelat în repetate rânduri, dar nu l-a părăsit niciodată. Un bărbat se trezește într-o casă străină, nu știe cine este și de ce se află aici, dar o vede pe fata cocoșată, venită să repare ceva, și se îndrăgostește pe loc. Un patron de bar ajunge să se culce cu o clientă fidelă, care vine mereu însoțită de un bărbat, iar noaptea plină de pasiune îi dă proprietarului barului bătăi de cap.

Bărbați fără femei de Haruki Murakami este un volum unde urmărim crâmpeie din viețile unor oameni simpli, care duc o viață pe undeva solitară, pe undeva foarte comodă, cert este că aceasta e lipsită de evenimente ieșite din comun, până la un punct dat. Fără a creiona minuțios trecutul personajelor sale, autorul se concentrează pe ce simt acestea în prezent, ce gânduri au, și cum fac față iubirilor permanente sau trecătoare ce le sunt date de către soartă.