Niciun paradis nu e frumos ca acela pe care şi-l zugrăveşte omul în
sufletul său. Raiul unuia poate să fie iadul altuia. Fericirea e clădită
de închipuirea fiecăruia şi fiecare şi-o potriveşte ca o haină. Poate
eu sunt croitor prea neîndemânatic. Şi poate că, din pricina aceasta,
niciodată n-o să-mi găsesc haina râvnită...
Iubirea adevărată nu moare nicioadată în sufletul omului, ba îl
însoţeşte şi dincolo, până în sânul nemărginirii... Dar iubirea nu poate
prinde rădăcină în inima mânjită de ură.
Peste zvârcolirile vieţii, vremea vine nepăsătoare, ştergând toate
urmele. Suferinţele, patimile, năzuinţele, mari sau mici, se pierd
într-o taină dureros de necuprinsă, ca nişte tremurări plăpânde într-un
uragan uriaş.