Recenzie literară: Cavalerul și molia (Regatul Stonewater, #1) de Rachel Gillig (2025)

Cavalerul și molia de Rachel Gillig este un roman întunecat, despre credință și despre datorie, despre viziunea complet opusă a doi oameni asupra aceluiași lucru. Sybil a crescut la Catedrală, nu-și amintește nimic despre viața de înainte de a deveni Divinatoare, și mereu se oferă să fie cea care visează și care să citească și interpreze semnele. Singura familie pe care o cunoaște sunt celelalte Divinatoare, care nu au nume, ci sunt și ele numerotate. Așadar, în momentul în care Rory apare în Catedrală și îi spune, verde în față, că ea habar nu are cum e lumea de după ziduri și că zeii nu sunt altceva decât o unealtă pentru cei care dețin puterea, Sybil se înfurie și e decisă să-i demonstreze cavalerului contrariul. Rory nu provine dintr-o familie nobilă și, la prima vedere, pentru el nu există nimic sfânt. Deși crede în existența Augurilor, nu îi venerează, iar pe cei care-i ridică în slăvi îi ridiculizează. Deși între cei doi se stabilește o ură tacită, la început, pe parcursul romanului, odată ce multe adevăruri încep să iasă la suprafață, atât Sybil, cât și Rory încep să-și schimbe opiniile despre Auguri.

Romanul este alert și cu un sistem magic și religios foarte bine conturat. Augurii sunt zeități despre care, în teorie, Divinatoarele știu multe, dar odată ce Sybil părăsește Catedrala pentru a afla ce s-a întâmplat cu celelalte Divinatoare, viața de după ziduri, despre care i-a povestit Rory, o ia prin surprindere. Alături de Sybil, aflăm ce se întâmplă, de fapt, în regatul Traum, cum sunt percepuți zeii în orașele mari, care este situația politică, de ce au nevoie oamenii. În Catedrală, Sybil era cineva apreciat, dar dincolo de zid, e doar un titlu, și personajul trece prin multe stări de negare până își acceptă condiția.

Recenzie literară: Hoți mărunți de Margaret Owen (2021)

Hoți mărunți de Margaret Owen este un roman alert, plin de magie, primejdii, comploturi și dialoguri savuroase. Persoanejele sunt bine conturate, cele principale și secundare deopotrivă, iar relațiile ce se construiesc sunt realiste și foarte variate. Vanja e o protagonistă despre care nu poți spune că e un model în viață: fură, minte și face tot posibilul pentru a-și atinge țelul, fiind mânată de dorința de a fi liberă. Totuși, odată ce se înconjoară de oameni care știu cine este, începe să sape adânc în propriul suflet, să descopere părți pe care le-a îngropat demult și să înțeleagă de unde vin fricile ei.

Lumea magică este bine pusă la punct și se întâmplă multe lucruri, dar acestea sunt explicate și-și au rostul în poveste, nu te simți nici măcar o clipă păcălit sau nedumerit de unde a apărut un lucru sau o situație. Răul din Hoți mărunți este abil conturat și simți groaza pe care o stârnește, fapt ce am apreciat mult de tot.

Recenzie literară: Aurit de Marissa Meyer (2021)

Aurit este o carte întunecată, unde povestea mereu are două versiuni, iar eroii nu sunt mereu cei care câștigă lupta. Serilda e o protagonistă pe care am urmărit-o cu drag - este neînfricată, mereu știe să dea niște replici care deseori m-au amuzat, oamenii la care ține sunt mereu pentru ea pe primul loc și fata e dispusă să facă orice pentru a-i salva pe cei din jur de forțele întunericului.

Un punct slab în carte mi s-a părut relația Serildei cu Gild - se dezvoltă mult prea repede. Totuși, în contextul cărții, nu e un lucru care să mă scoată complet din atmosferă. Mi-a plăcut felul în care se termină romanul și abia aștept continuarea.