Recenzie literară: Prăvălia de vrăji de Sarah Beth Durst (2024)

Prăvălia de vrăji de Sarah Beth Durst este un fantasy cu o atmosferă caldă, plin de magie și de romantism. În lumea în care trăiește Kiela, prin decretul împăratului, doar magicienii au voie să facă vrăji, orice muritor de rând care e prins că se joacă cu magia este aspru pedepsit. Deși oricine, cu condiția ca să prepare corect ingredientele pentru vrajă și să pronunțe corect cuvintele, poate mânui magia, acest lucru e interzis. Drept urmare, Kiela trebuie să aibă mare grijă cu cărțile pe care le ține ascunse în cufere, cu vrăjile pe care le face, dar mai ales, cu oamenii pe care-i lasă să se apropie de casa ei. Cu toate acestea, îi este imposibil să-l refuze pe Larran atunci când acesta se oferă să o ajute cu reparațiile din căsuță, iar grupul vesel de la brutăria din sat devine foarte repede cercul social în care Kiela se simte foarte bine.

Deși acțiunea are loc pe o insulă, autoarea introduce suficiente informații în poveste încât să se simtă cât de vastă e lumea în care trăiește Kiela și cât de mult au de suferit oamenii din cauza lipsei ajutorului din partea magicienilor. Personajele creionate de autoare se dezvoltă frumos și armonios pe parcursul narațiunii, maturizarea și creșterea Kielei fiind palpabile. Dintr-o persoană interesată doar de cărți, tânăra se transformă într-o femeie ce-și deschide sufletul și oamenilor și învață să vadă dincolo de informațiile reci de pe hârtie. Mi-a plăcut mult de Caz - planta-păianjen, dă dovadă de o inteligență și perspicacitate ieșite din comun și deseori m-au amuzat replicile lui.

Recenzie literară: Librăria pierdută de Evie Woods (2023)

Librăria pierdută de Evie Woods este un volum în care trecutul se împletește cu prezentul și cotidianul cu magia. Destinele celor trei personaje - Opaline, Martha și Henry - sunt interesante, pentru că fiecare personaj trece printr-o serie de încercări ce au legătură cu lumea cărților, totodată povestea lor de viață transmițând atmosfera anilor în care are loc acțiunea. Dintre cele două fire narative, mai mult mi-a plăcut trecutul, unde o urmărim pe Opaline și viața pe care o duce această tânără. Personajul mi s-a părut interesant, atât datorită felului în care e construit, cât și datorită perioadei istorice în care trăiește și a felului în care navighează prin viață acolo unde soarta pare să-i pună bețe-n roate. Opaline este curajoasă și inteligentă, niște trăsături nu tocmai potrivite pentru femeile din epoca sa, pentru că anume acestea îi aduc cele mai mari bucurii, dar și cele mai grele încercări în viață.

Partea de căutare a librăriei, creșterea și dezvoltarea personajelor, multitudinea de informații despre cărți și despre lumea exemplarelor rare și cum sunt tratate și comercializate acestea de-a lungul timpului mi-a plăcut mult. Dar, deși îmi place realismul magic, la acest capitol romanul nu m-a convins. Unele evenimente ce au avut loc mi s-au părut foarte trase de păr, și cred că povestea, ușor ajustată pentru a elimina partea de magie, ar fi avut un impact mult mai mare asupra mea.

Recenzie literară: Întunericul din noi de Tricia Levenseller (2024)

Întunericul din noi de Tricia Levenseller este un romantasy unde accentul este preponderent pe partea de dezvoltare a relației amoroase și foarte puțin se dezvoltă și explică latura magică a lumii în care are loc acțiunea. Cititorul o urmărește pe Chrysantha și gândurile acesteia, narațiunea fiind la persoana I, iar tot ce află este trecut prin filtrul protagonistei.

Mi-ar fi plăcut să se dezvolte mai mult partea de magie, rolul și originea acesteia, cum anume influențează societatea și de ce e atât de prețioasă. La acest capitol am rămas cu ceva întrebări și nelămuriri și unele lucruri în narațiune se întâmplau convenabil pentru personaje sau pentru poveste, fără a avea neapărat sens.

Recenzie literară: Cenușa și regele blestemat de stele (Coroanele Nyaxiei, #2) de Carissa Broadbent (2023)

După evenimentele din primul volum, cititorul este aruncat direct în miezul acțiunii. Relația dintre Oraya și Rhain, atât de atent construită pe parcursul Șarpelui și aripilor nopții, se transformă în ceva fragil și aparent ireparabil, iar autoarea transmite realist această senzație. Războiul este iminent, iar facțiunile ce luptă între ele dispun de o multitudine de resurse - despre o parte dintre acestea personajele și cititorul știu, dar despre altele se află pe parcurs, protagoniștii deseori fiind luați prin surprindere.

Cenușa și regele blestemat de stele de Carissa Broadbent este un romantasy unde accentul se pune în egală măsură și pe conflictul ce are loc în lumea din afară, cât și pe conflictul interior al personajelor - nu doar a protagoniștilor. Relația dintre Oraya și Rhain trece prin multe transformări, și felul în care cei doi navighează prin războiul vampirilor, în care au roluri-cheie, este unul inițiatic pentru un sentiment măreț și periculos, dar totodată minunat și demn de multe sacrificii.

Recenzie literară: Șarpele și aripile nopții (Coroanele Nyaxiei, #1) de Carissa Broadbent (2022)

Șarpele și aripile nopții de Carissa Broadbent este un romantasy unde se pune accent în egală măsură și pe acțiune, și pe dezvoltarea relației romantice. Autoarea conturează în detaliu universul în care are loc acțiunea, astfel încât e clar de la bun început cine împotriva cui luptă și de ce, care este sursa magiei și de ce există atâta ură și vărsare de sânge între cele trei mari Case. Vampirii se împart în cei născuți din noapte, cei născuți din umbră și cei născuți din sânge, iar Carissa Broadbent îi construiește cu lux de amănunte, așadar e foarte clar cine cine-i și ce urmărește, în general.

Atât protagoniștii, cât și personajele secundare sunt construite treptat, autoarea punând accent pe ce îi face să lupte, ce idealuri au, dar și care sunt slăbiciunile ce le pun existența în pericol. Oraya e un personaj puternic prin încăpățânarea de care dă dovadă, dar și prin combinația de prudență și inventivitate. Este un om crescut printre vampiri, a trăit cu frica toată viața sa, iar turneul este șansa ei de a deveni mai mult decât o sursă de hrană pentru cei din jur. Rhain este aparent un vampir neînfricat și chiar nesăbuit pe alocuri, dar odată cu avansarea narațiunii cititorul începe să descopere foarte multe lucruri despre acest participant din turneu.

Recenzie literară: Spune-mi trei lucruri de Julie Buxbaum (2016)

Spune-mi trei lucruri de Julie Buxbaum este un roman YA ce se citește ușor, accentul punându-se pe doliu, pe dorința de a aparține și de a te integra, pe nevoia de a avea prieteni alături în cele mai grele momente. Mi-a plăcut mult de Jessie, cum nu se lasă călcată în picioare de colegii ei ce se cred cei mai tari, cum nu renunță la a fi cine este ea doar de dragul de a se integra, cum alege să nu fie victimă în fiecare zi în condiții ostile. Este bine conturată, cu trăiri veridice și gânduri specifice unei adolescente. C/N, pe care l-am intuit destul de repede cine este, mi-a plăcut prin felul său blând de a vorbi și cum era mereu acolo când Jessie avea nevoie de susținere sau încurajare.

Partea de romance a fost frumos executată - deși există câteva momente când povestea pare să se îndrepte spre un triunghi amoros, acest lucru nu se întâmplă, ceea ce mi-a plăcut nespus. Jessie e sinceră în ceea ce privește sentimentele pe care le are față de oameni, indiferent de natura acestora, și nu ezită să-și arate aprecierea față de prietenii săi, un lucru admirabil. Mi-a plăcut mult cum a fost încheiată povestea și cum a crescut Jessie pe parcurs.

Recenzie literară: Tronul prizonierului (Moștenitorul furat, #2) de Holly Black (2024)

Tronul prizonierului de Holly Black este continuarea poveștii din Moștenitorul furat, doar că de data aceasta cititorul urmărește acțiunea din perspectiva lui Oak, fără a avea acces la gândurile lui Suren. Volumul este alert și plin de elemente importante din lumea zânelor: politica, relațiile dintre diferite feluri de creaturi, comploturi complexe și nu în ultimul rând, urmărește mai multe povești de răzbunare. Autoarea se joacă cu mintea cititorului, făcându-l pe acesta să suspecteze, alături de protagonist, tot felul de indivizi în ceea ce privește o gamă de comploturi, trădări și înșelătorii. 

Partea de jocuri politice a fost un pic confuză, pentru că Oak este implicat simultan în vreo trei comploturi și trebuie să iasă învingător din acestea, cu sau fără ajutorul altor creaturi. Cum zânele nu pot să mintă direct, ci să formuleze propozițiile astfel încât să nu spună adevărul, interacțiunile dintre personaje au fost fermecătoare prin arta oratorică de care au dat dovadă.

Recenzie literară: Secretul din pădure de Kate Alice Marshall (2023)

Secretul din pădure de Kate Alice Marshall este un thriller bine scris, despre puterea prieteniei și a secretelor ce pot lega mai mulți oameni între ei pe viață. Urmărim acțiunea prin ochii lui Naomi - un personaj de care nu mi-a plăcut la început, dar pe parcurs am început să o înțeleg și să văd de unde i se trage modul de gândire și de acțiune. Naomi încearcă să fugă de trecut, totodată rămânând ancorată în prietenia de acum douăzeci de ani, chiar dacă lasă în urmă orașul copilăriei sale și își jură că nu se mai întoarce.

Autoarea creează suspansul într-un mod care te face să nu lași cartea din mână. Decizia Oliviei de a scoate la iveală adevărul declanșează o cascadă de evenimente sinistre, menite să răscolească viețile tuturor, dar mai ales viața lui Naomi, care se trezește nevoită să retrăiască trauma din copilărie în încercarea de a afla ce s-a întâmplat, de fapt.

Recenzie literară: Saint de Adrienne Young (2022)

Am perceput Saint de Adrienne Young ca pe o carte scrisă mai mult pentru fanii personajului, pe care-l întâlnim pentru prima dată în duologia Fable. Un personaj misterios și despre care se vorbește mult, dar care nu prea apare în scenă, Saint devine protagonist în propria carte - un lucru pe care sunt sigură că l-au aclamat o parte dintre fanii seriei.

Mie personal nu mi-a plăcut de Saint nici în Fable, nici în acest volum. Deși cartea are menirea de a arunca lumină asupra personalității lui Saint - a trecutului său, a experiențelor care l-au format să fie cel mai temult și bogat comerciant, nu am fost convinsă de motivele și deciziile care-l ghidează pe Saint în viață. L-am perceput drept un om alunecos și un tată departe de a fi o figură părintească demnă de admirat, iar volumul de față nu a făcut altceva decât să-mi consolideze opiniile.

Recenzie literară: Instant Karma de Marissa Meyer (2020)

Instant Karma de Marissa Meyer explorează teme precum maturizarea și înțelegerea lumii din jur. De la început, nu mi-a plăcut deloc de Prudence - obsedată de note și de a controla pe toți și pe toate, Prudence deseori este irațională și se comportă urât cu cei din jur, prin prisma sindromului ei de superioritate. Totuși, pe parcursul verii în care ajunge voluntar la centrul de salvare și devine un fel de semi-zeu, împărțind în stânga și în dreapta mici pedepse sau recompensări pentru acțiunile oamenilor, Prudence începe să se schimbe și deschide ochii.

Instant Karma e un roman simpatic, foarte informativ pe partea de salvare a habitatelor marine și importanța acestei acțiuni, dar și povestea unei transformări și maturizări. Evenimentele care au loc în micul orășel de pe malul oceanului sunt deseori lipsite de dramatism, dar conturează foarte bine viața liniștită a unei comunități și a adolescenților ce cresc în acest mediu.

Recenzie literară: Agathele de Kathleen Glasgow și Liz Lawson (2022)

La petrecerea de Halloween, cea mai bună prietenă a lui Alice, Brooke Donovan, dispare, după ce se ceartă cu iubitul său, dar lumea nu ia în serios această dispariție. Atât Alice, cât și Iris simt că ceva este putred, dar nimeni nu e dispus să le asculte, până când este găsit cadavrul fetei, astfel încât dispariția devine un caz de posibilă crimă. Unindu-și puterile, cele două fete își pun mintea la contribuție pentru a descoperi cine i-a vrut răul lui Brooke și sunt setate pe a găsi făpașul.

Ancheta pe care o deschid cele două fete, ajutate de tot felul de persoane de interes, este una intensă și plină de întorsături de situație. Deși am intuit pe la jumătate cine ar putea fi făptașul, am apreciat cum au fost explorate toate sursele posibile sau probabile și cum fetele, împinse de inteligență, ingeniozitate și poate undeva și de teribilism adună probe și le pun cap la cap.

Recenzie literară: Hoți mărunți de Margaret Owen (2021)

Hoți mărunți de Margaret Owen este un roman alert, plin de magie, primejdii, comploturi și dialoguri savuroase. Persoanejele sunt bine conturate, cele principale și secundare deopotrivă, iar relațiile ce se construiesc sunt realiste și foarte variate. Vanja e o protagonistă despre care nu poți spune că e un model în viață: fură, minte și face tot posibilul pentru a-și atinge țelul, fiind mânată de dorința de a fi liberă. Totuși, odată ce se înconjoară de oameni care știu cine este, începe să sape adânc în propriul suflet, să descopere părți pe care le-a îngropat demult și să înțeleagă de unde vin fricile ei.

Lumea magică este bine pusă la punct și se întâmplă multe lucruri, dar acestea sunt explicate și-și au rostul în poveste, nu te simți nici măcar o clipă păcălit sau nedumerit de unde a apărut un lucru sau o situație. Răul din Hoți mărunți este abil conturat și simți groaza pe care o stârnește, fapt ce am apreciat mult de tot.

Recenzie literară: Surorile Hollow de Krystal Sutherland (2021)

Surorile Hollow de Krystal Sutherland e un roman întunecat, plin de mistere de-a dreptul lugubre. Autoarea știe să creeze suspansul și să construiască atmosfera - una malefică, întunecată. Am apreciat cum a fost construit firul narativ, dar și felul în care se desfășoară căutările lui Gray.

Am apreciat versatilitatea de care dă dovadă autoarea, demonstrând că poate scrie nu doar o carte despre depășirea fricilor, cât și o carte despre secrete de familie, blesteme vechi, mistere bine păzite, inimi negre și pline de răzbunare.

Recenzie literară: Cum să te împrietenești cu întunericul de Kathleen Glasgow (2019)

Cum să te împrietenești cu întunericul este o carte dură și foarte emoționantă. Tiger e o fată care trece prin multe și momentul în care adolescenta rămâne singură pe lume, viața se transformă în totalitate, aruncând-o pe Tiger în brațele disperării, a durerii și a birocrației.

Romanul semnat de Kathleen Glasgow urmărește felul în care tânăra face față pierderii celui mai drag om și faptului că de acum încolo mereu va fi pe cont propriu. Totodată, autoarea pune accent pe modul în care statul american și nu numai gestionează astfel de situații. Deși Tiger are prieteni și părinții acestora sunt dispuși să se ocupe de ea, legile nu permit acest lucru, iar adolescenta devine proprietatea statului, care decide să o plaseze în tot felul de instituții sau case de plasament, cititorul urmărind astfel realitatea din spatele acestui sistem și a tot ce înseamnă drumul pe care-l parcurge un adolescent orfan de la a sta la propria casă la a deveni doar un caz dintr-un dosar.

Recenzie literară: Aurit de Marissa Meyer (2021)

Aurit este o carte întunecată, unde povestea mereu are două versiuni, iar eroii nu sunt mereu cei care câștigă lupta. Serilda e o protagonistă pe care am urmărit-o cu drag - este neînfricată, mereu știe să dea niște replici care deseori m-au amuzat, oamenii la care ține sunt mereu pentru ea pe primul loc și fata e dispusă să facă orice pentru a-i salva pe cei din jur de forțele întunericului.

Un punct slab în carte mi s-a părut relația Serildei cu Gild - se dezvoltă mult prea repede. Totuși, în contextul cărții, nu e un lucru care să mă scoată complet din atmosferă. Mi-a plăcut felul în care se termină romanul și abia aștept continuarea.

Recenzie literară: Heartless de Marissa Meyer (2016)

Catherine Pinkerton este fiică de marchiz și, deși statutul ei social este unul foarte bine conturat, Cath simte că se sufocă în lumea în care trebuie să trăiască. Tot ce-și dorește ea este să deschidă o cofetărie și să-și urmeze pasiunea - cea de a fi patiser, însă părinții ei au alte planuri mărețe, iar opinia lui Cath nu este luată în considerare.

Heartless de Marissa Meyer a fost o lectură captivantă - autoarea știe să creeze o lume vastă și plină de culoare, inspirându-se din universul creat de Lewis Caroll, împrumutând câteva personaje din Alice în Țara Minunilor și țesând drumul pe care-l parcurge nemiloasa Regină de Cupă de la fata plină de optimism la monarhul lipsit de inimă.

Recenzie literară: Curtea Miracolelor de Kester Grant (2020)

Eponine Thenardier este o fată care ajunge să devină membră a Ghildei Hoților, fiind cunoscută de cei din jur drept Pisica Neagră. Aderarea ei la ghildă nu a fost o decizie proprie, iar Nina speră să o poată scăpa pe sora ei, Azelma, care a fost luată de tigru - temutul lord al ghildei trupului. Timpul trece și Nina ajunge să o aibă în grija sa pe Cosette - Ettie, o fetiță pe care Tigrul și-o dorește foarte mult. Din acest punct, Nina trebuie să lupte atât pentru a-și găsi și salva sora demult pierdută, cât și pentru a o proteja pe micuța Ettie. Lucrurile nu sunt tocmai simple, pentru că la Curtea Miracolelor cel mai mult contează Legea, iar Nina are de gând să o încalce.

În acest volum Kester Grant creează trei posibile legături amoroase, iar acestea subliniază atât atmosfera, cât și structura societății. Nina reușește să-l cunoască pe Delfinul Franței, văzând prin interacțiunile cu acesta cum trăiește nobilimea. Prin intermediul evenimentelor ciudate care o leagă de Saint Just, Pisica Neagră descoperă cum funcționează mintea rebelilor, a celora care luptă pentru libertate. Relația profesională a Ninei cu Montparnasse, care este Maestrul Cuțitelor din cadrul Ghildei Asasinilor scoate la iveală evenimente care indică existența a ceva mai mult decât un scop comun.

Recenzie literară: Moștenirea Hawthorne (Jocurile moștenirii, #2) de Jennifer Lynn Barnes (2021)

Moștenirea Hawthorne de Jennifer Lynn Barnes este volumul doi din trilogie și servește drept punte între povestea din primul volum și ultimul, fiind scris într-o formă atractivă și antrenantă. Misterele, ghicitorile și puzzleurile din familia Hawthorne nu întârzie să apară, ies la iveală jocuri pe care bătrânul Tobias le-a pus în mișcare cu mulți ani în urmă, iar Avery se trezește în mijlocul acestora.

Deși mi-a plăcut partea de mister, spre finalul cărții au apărut o multitudine de răsturnări de situație, care urmau una după alta, iar acest aspect a devenit obositor și a diminuat din atmosfera creată și din credibilitatea evenimentelor. Mi-ar fi plăcut să nu fi existat atât de multe piste care să ducă spre nicăieri și autoarea să se axeze pe povestea principală mai mult.

Recenzie literară: Loveboat, Taipei (Loveboat, Taipei, #1 ) de Abigail Hing Wen (2020)

Loveboat, Taipei este, în primul rând, un volum despre identitate și despre regăsire. În America, Ever este o chinezoaică și părinții ei, care ar fi avut cariere bine privite în China, sunt nevoiți să muncească pe brânci pentru a o întreține pe ea și pe sora ei mai mică. În Taipei, Ever este văzută ca o americancă, pentru că nu vorbește limba și e clar că nu e din partea locului. Deși toată viața a fost privită ca o străină, în tabără Ever poate respira în liniște, pentru că nu e singura chinezoaică și are ocazia să cunoască tot felul de oameni ce sunt în aceeași poziție socială.

Frământându-se între datorie și vis, Ever încearcă să-și înțeleagă părinții și motivațiile lor, dar gustă și din libertatea oferită de o vară departe de casă, descoperind pe parcurs ce-și dorește, de fapt, cât de adânci îi sunt rădăcinile și ce își dorește de la viață.

Recenzie literară: Jocurile moștenirii (Jocurile moștenirii, #1) de Jennifer Lynn Barnes (2020)

Avery Grambs, o adolescentă rămasă fără mamă, care locuiește cu sora ei vitregă, speră la un viitor mai bun. Este inteligentă, pasionată de șah și dornică să ajungă undeva sus cu propriile puteri. Viața ei, deloc ușoară, este dată peste cap atunci când află că este singura moțtenitoare a lui Tobias Hawthorne, un filantrop cunoscut și un multi miliardar. Deși bărbatul are o familie destul de mare și toată lumea se aștepta ca averea sa să fie lăsată moștenire unuia dintre cei patru nepoți, Hawhtorne îi lasă aproape totul lui Avery, o adolescentă pe care nu a cunoscut-o niciodată.  Ajunsă în casa Hawthorne, Avery descoperă că testamentul lăsat de Tobias Hawthorne este un element care începe un joc, iar pentru a reuși să dezlege misterul, Avery trebuie să colaboreze cu cei patru nepoți - Nash, Grayson, Jameson și Xander.

Dacă vreți să citiți o carte plină de mistere și personaje care își pun mintea la contribuție pentru a rezolva tot felul de enigme, jucând într-un joc cu reguli foarte vag definite, vă recomand acest volum.