Despre Pachinko am auzit foarte mult anul trecut, dar abia anul acesta am decis să o citesc. E un volum destul de stufos, așa că mi-am propus să îl citesc încet, să savurez povestea în vacanța mea de iarnă. Nu știam exact care este subiectul romanului, dar acesta s-a adeverit a fi exact pe placul meu - un roman istoric, care înfățișează drama unei familii, pe parcursul a câtorva zeci de ani. Acțiunea are loc între anii 20 și 90 ai secolului trecut, în Coreea și Japonia, înfățișând situația politică și socială a acelei perioade, impactul evenimentelor istorice asupra populației și povestea unei familii simple, prinse într-un război.
Eu am citit cartea în engleză, iar editura Nemira a anunțat că acest titlu urmează să apară în prima jumătate a lui 2019 în română, așa că dacă sunteți dornici să o citiți, nu mai aveți mult de așteptat.
Atunci când am început să citesc O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții de Mark Haddon, nu știam despre ce este. Am tot văzut acest titlu kilometric ba aici, ba acolo, dar nu m-a făcut foarte curioasă până recent.
Romanul urmărește un eveniment din viața lui Christopher - moartea câinelui vecinilor săi, un animal la care băiatul a ținut mult. Moartea acestuia este învăluită de mister, un mister pe care adolescentul vrea neapărat să-l dezlege.
Din primele pagini ale cărții, mi-am dat seama că va fi pe placul meu. Ba mai mult, mi-a amintit de o altă carte citită vreo câțiva ani în urmă, care m-a impresionat. Ce anume m-a atras la romanul semnat de Mark Haddon, aflați din filmuleț:
Foxcraft. Bătrânii de Inbali Iserles este cel de-al doilea volum din trilogia Foxcraft și urmărește povestea unui pui de vulpe, Isla, care odată ce-și pierde familia - în dispariția căreia sunt implicate niște vulpi malefice - decide să plece în căutarea părinților și a fratelui său, Pirie.
Seria este destinată copiilor, dar se potrivește de minune adulților pasionați de cărți de aventură.
New Year, Better Me, cum zice Ianca. Ideea este că am decis să fac un bilanț literar în ceea ce privește lecturile mele lunare. Mi-am propus să fiu ceva mai organizată anul acesta și să citesc și din lista mea de to-read, așa că lunar îmi voi alege cel puțin două titluri din aceasta și le voi lectura.
Deși în ianuarie am avut sesiune (ultima sesiune de iarnă, iuhu!), mi-am făcut timp să citesc și altceva în afară de materialele pentru examene. Am citit opt cărți, am abandonat una și în momentul de față am nouă cărți începute. Dar să le iau pe rând.
Pentru ianuarie, am ales, cu ajutorul random.org, Lolita de V. Nabokov și Artemis de A. Weir. Lolita a fost o lectură destul de ciudată, în sensul că deși nu mi-a plăcut subiectul și de multe ori voiam să abandonez cartea, mi-a plăcut naratorul - personajul principal - și modul în care acesta încearcă să-și expună punctul de vedere într-o formă ce-i scuză acțiunile. Finalul mi s-a părut destul de potrivit pentru evenimentele ce au avut loc de-a lungul cărții, cu toate acestea, cred că am avut anumite așteptări pentru protagonist, așteptări care nu s-au realizat.
Artemis, în schimb, nu a rămas în lista mea de lecturi pentru mult timp. Am încercat să o lecturez, am încercat să intru în atmosferă și să mă atașez de protagonistă; dar pe la capitolul cinci mi-am dat seama că nu merită timpul meu. I-am făcut o mini-recenzie aici.
Prima carte pe care am terminat-o anul acesta a fost De ce fierbe copilul în mămăligă de Aglaja Veteranyi, un volum relativ scurt, dar impresionant. Impresiile mele le găsiți mai jos.
Mi-a fost dor de literatura rusă clasică, așa că am citit și Spring Torrents de Ivan Turgenev. Povestea în sine a părut banală până la un punct, iar mai târziu a luat o întorsătură diferită de ce credeam eu că se va întâmpla. Mi-a plăcut și voi mai citi cărți semnate de acest autor.
Un volum scurt pe care l-am lecturat în ianuarie a fost Hagakure. The Book of The Samurai de Yamamoto Tsunetomo, non-ficțiune. Așa cum spune și titlul, este o colecție de povețe și obiceiuri pe care trebuie să le aibă un samurai sau un bărbat în general pentru a se ridica la rangul social pe care-l are.
O altă carte semnată de un autor japonez pe care am citit-o este Death in Midsummer de Yukio Mishima. Am mai citit ceva semnat de nipon în liceu și mi s-a făcut dor de scriitura sa. Deși e o poveste scurtă, despre cum o familie pierde câțiva membri importanți și cum se obișnuiește cu ideea, aceasta este plină de fragmente care-ți dau de gândit.
Ultimele trei cărți pe care le-am citit luna trecută sunt Tropicul Cancerului de Henry Miller - o lectură despre care nu pot spune că mi-a plăcut în mod special, căci povestea în sine nu e deosebită, însă modul în care naratorul aduce în fața cititorului anumite subiecte și le dezbate este interesant; Cuibul de vipere de François Mauriac - m-a amuzat datorită temelor principale și a portretizării personajelor - o familie unde toți membrii acesteia sunt interesați de un singur lucru: de banii tatălui.
O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții de Mark Haddon a fost o descoperire pentru mine: nu știam subiectul romanului, însă mi-a plăcut mult; mi-a amintit, ca stil, de Flori pentru Algernon și în viitorul apropiat urmează să vă povestesc pe canal mai multe despre romanul lui Haddon.
Acestea sunt cărțile pe care le-am terminat luna trecută; dacă sunteți curioși ce citesc acum, vă invit să mă urmăriți și pe Goodreads.
Februarie e o lună în care mi-am propus să continui cu lecturile începute în ianuarie, poate să descopăr un autor preferat sau un personaj care să mă impresioneze peste măsură, vom vedea.
Voi ce mai citiți?
Atunci când nu-ți mai rămâne nimic de făcut, visezi. Visezi că următorul articol pe care-l vei scrie va fi apreciat, te va face cunoscut și nu în ultimul rând, bogat. Dar până atunci, aștepți în fiecare zi pe o bancă din parc, sau plimbându-te pe străzile vechiului oraș, vizita unei doamne: a Inspirației. Care, ca orice doamnă ce se respectă, se lasă așteptată. Așa că până vei da cu ochii de ea, păstrează-ți capul limpede și fii alert, căci nici în ziua aceasta, nici următoarea, stomacul tău nu va primi nici o firimitură de pâine.
Foamea de Knut Hamsun este un roman scurt, dar care te face să simți această senzație mai mult ca niciodată. Autorul creează un protagonist atât de credibil, încât ai vrea să te apropii de el și să-l ajuți, doar că...
Aflați din recenzia de mai jos părerea mea despre această carte :)
Pe la începutul lunii vă vorbeam despre cele mai bune cărți citite în 2018, iar Camera lui Giovanni, de James Baldwin, intră în acea listă.
Mi-a plăcut mult de tot modul de a scrie, felul de a aduce subectul unei iubiri interzise în fața cititorului, într-un 1956 îndepărtat de libertatea de exprimare de astăzi în ceea ce privește relațiile dintre două persoane de același sex. James Baldwin reușește să creeze o atmosferă sumbră, personaje care suferă atât de expresiv, încât e destul de greu să le ignori durerea sau incapacitatea de a alege într-o lume plină de reguli făcute nu pentru fiecare individ în parte.
Dacă vă plac romanele scrise altfel, cu un subiect destul de delicat pentru societatea noastră, vă invit să vizionați recenzia de mai jos și să decideți dacă vă atrage cartea:
Romanul de astăzi, De ce fierbe copilul în mămăligă de Aglaja Veteranyi, este unul care mi-a plăcut mult de tot datorită formei în care este scris și a multitudinii de stări prin care am trecut citindu-l. L-ați citit și voi? V-a plăcut?
