Bilanț literar: Aprilie 2023

Salutare!

Aprilie a fost o lună plină de lecturi variate - de la contemporani la clasici, de la fantasy la memorii. Mi-a revenit, după mai bine de jumătate de an, pofta de cărți audio, ceea ce mă bucură - aveam multe titluri pe care voiam să le parcurg.

Prima carte pe care am terminat-o a fost Viața începe vineri de Ioana Pârvulescu, un roman-călătorie în anul 1897, în bucureștiul împânzit de mistere, pregătindu-se de sărbătoare. Cazul unui străin găsit în pădure, despre identitatea căruia nu se cunoaște nimic, tulbură capitala, iar romanul urmărește toate pistele ce sunt aruncate în fața cititorului.

Echo North de Joanna Ruth Meyer este un roman-basm, plin de fascinatia iernii, motive din folclorul nordic, dar și o evoluție minunată a protagonistei. Echo se trezește în pădure, unde-l găsește pe tatăl ei dispărut acum o jumătate de an, viu. Bestia ce se află lângă acesta, un lup ce vorbește, îi propune un târg: salvarea vieții tatălui în schimbul unui an întreg, pe care fata trebuie să-l petreacă în casa lupului.

Interpretul de maladii de Jhumpa Lahiri este o serie de povestiri cu și despre tradițiile Indiei, văzute prin perspectiva unor personaje care fie sunt dezrădăcinate, fie pleacă de bună voie din țară, fie locuiesc în patria lor, trăind drama omului de rând - viața, moartea, sărăcia, fericirea, pierderea sau hazardul.

Cel mai mic sărut pomenit vreodată de Mathias Malzieu e un roman-fantasmă, despre un bărbat care sărută o femeie invizibilă și decide să o găsească cu orice preț. Romanul e scris într-un mod amuzant, plin de imagini contradictorii sau absurde, oferind o poveste simpatică.

Fata cu ochi albaștri de Michael Bussi e un roman polițist cu elemente de thriller, care are o premisă interesantă: se prăbușește un avion și singura supraviețuitoare e o fetiță de trei luni. cum la bordul navei erau două fetițe de vârsta aceasta, cele două familii încep un război pentru custodia bebelușului, întrebându-se de nenumărate ori dacă fetița este o de Carville sau o Vitral. De la același autor am mai citit romanul Nuferi negri, care mi-a plăcut mult.

Orlando de Virginia Woolf este un roman-experiment, o extravaganță a literaturii pentru perioada în care a fost scris. Povestea urmărește viața lui Orlando, un nobil care ajunge să călătorească în timp, participând la evenimente istorice și pe parcurs transformându-se din bărbat în femeie, ajungând să trăiască realitatea sexului frumos din acei ani.

Am ascultat Memoriile lui Sherlock Holmes de Arthur Conan Doyle - nu a fost prima mea întâlnire cu autorul sau cu personajele, dar mi-a plăcut să mă întorc în lumea detectivului și a cazurilor sale acoperite de taină.

Această dulce povară, tinerețea de Cella Serghi e un roman epistolar, bazat foarte mult pe biografia autoarei, constând în scoaterea la suprafață a unei corespondențe între doi îndrăgostiți, ambii căsătoriți cu altcineva, dar cu un sentiment profund ce-i leagă sub o stea nefastă.

Mândrie și prejudecată de Jane Austen este un clasic pe care l-am savurat în câteva zile - povestea e antrenantă, dialogurile absolut delicioase, iar personajele îți ajung foarte repede la suflet și rămân ancorate acolo pentru foarte mult timp.

Pisica de Georges Simenon este povestea a doi soți bătrâni, care din anumite motive nu-și mai vorbesc, în schimb, comunică prin intermediul unor bilețele. Romanul se axează pe menajul celor doi și pe lumea interioară a acestora. A fost genul de lectură în care nu poți să rezonezi cu personajele, dar acestea te fac curios să afli care le sunt motivele.

Focul din casă de Kamila Shamsie a fost o lectură alertă, în afara zonei mele de confort. Este vorba despre trei frați, de origine pakistaneză, născuți și crescuți în Marea Britanie, copiii unui admirator al regimului jihadist. Fiecare frate trăiește diferit această realitate, iar viața lor ia o întorsătură majoră atunci când unul dintre ei decide să sape mai adânc în trecutul tatălui.

Fundația de Isaac Asimov a fost o lectură interesantă, în ceea ce privește premisa - dorința de a salva și cultiva cunoștințele omenirii din ultimii 12 000 de ani, izolând la marginea galaxiei, pe o planetă singuratică, o colonie întreagă de învățați, care să ducă lumina minții mai departe. Stilul de scriere a fost ușor greoi pentru mine, iar acțiunea încetinită parcă intenționat.

Am citit Robin Hood de Henry Gilbert în cadrul proiectului meu, 100 de cărți pe care trebuie să le ai în bibliotecă, acesta fiind singurul motiv de ce nu am abandonat lectura. Problema nu a fost povestea, ci structura și scriitura - cu siguranță, dacă textul ar fi apărut în forma asta în zilele noastre, ar fi considerat nefinisat. Multe personaje introduse din pod, evenimente care se întâmplă fragmentat, o conturare foarte slabă a protagonistului. Spre final parcă-parcă lucrurile au început să se aranjeze, dar a fost prea târziu pentru a mă implica emoțional în acțiune.

Însemnările unui tânăr medic de Mihail Bulgakov a fost un volum simpatic, datorită evenimentelor tragico-comice din experiența de medic al autorului în mediul rural. Autorul are un stil plăcut și cinematografic de a relata poveștile din perspectiva unui medic aflat la început de drum.

Ultima lectură din această lună a fost Spre far de Virginia Woolf - nu mi-a plăcut la fel de mult ca Orlando, dar, ce-i drept, e și un alt tip de narațiune și de poveste. Foarte plictisitor totul - și personajele, și decorul, și acțiunea în sine. Nu mi-a plăcut.

Cred că aprilie este prima lună din ultimul an când nu am abandonat nici o lectură, ceea ce e un mare plus pentru mine. Voi ce interesant ați citit?