Bilanț literar: Aprilie 2020

 Salutare!

Luna aprilie a fost una foarte prolifică în ceea ce privește lecturile. Nu cred că am mai avut vreodată un număr atât de mare de cărți citite într-o lună - și nici nu cred că voi mai repeta vreodată aceasta „performanță”. 

Spun performanță, pentru că pentru mine, calitatea va prima mereu în fața cantității - a se citi, nu toate volumele din această postare au fost extraordinare. Dar să lăsăm tonul acesta negativ și să vă povestesc, cronologic, ce am citit în aprilie.

Am început luna cu un jurnal de călătorie, scris de Cristina Zarioiu - Astăzi a fost o zi bună. Pe Cristina am cunoscut-o când mi-am lansat cartea, iar în calitate de scriitoare, am cunoscut-o când am citit volumul Indecizii. Am cumpărat volumul de față imediat ce am avut ocazia și mi-am început a doua lună a primăverii cu lecturarea acestuia. Vă las mai jos recenzia:

Am terminat, după atâta timp, un volum de povestiri scurte - Exhalation: Stories de Ted Chiang.

Am început acest volum în cadrul unui Challenge pe care mi l-am propus - Goodreads Choice Awards 2019, iar această carte a fost acel volum pe care l-am ales la categoria Best Science Fiction. Deși îmi place genul, nu citesc SF atât de des, iar Exhalation e un titlu pe care l-am urmărit pe Social Media de când a apărut. Sinceră să fiu, am rămas un pic dezamăgită: unele povestiri mi-au plăcut, altele m-au plictisit de-a binelea. Mult prea mulți termeni tehnici, pentru mine, dar și elemente de Hard SF; eu fiind o cititoare mai puțin familiarizată cu acest gen, am fost un pic în ceață la anumite pasaje. Stilul lui Ted Chiang e un pic cam greoi pentru mine, dar au fost câteva povestiri care mi-au plăcut și au avut idei destul de ingenioase legate de tehnologia din viitor.

Un alt volum din biblioteca mea - #citescceam este Cele O Sută de Mii de Regate de N. K. Jemisin, fiind primul volum din seria Inheritance. Aceasta este o carte pe care am cumpărat-o, am lăsat-o să zcă în bibliotecă și când am început să o citesc, m-am lăsat absorbită în totalitate de acțiune. E genul de carte la care te gândești zile bune după ce o termini.

Nu știu dacă voi continua seria - dat fiind faptul că finalul este unul relativ închis, iar următoarele două volume se focusează pe alte personaje. Un lucru ce mă împiedică să continui trilogia este faptul că acesta este singurul volum tradus la noi și nu știu dacă se vor traduce celelalte două, dat fiind faptul că la Paladin s-a tradus integral o serie mai recentă și mai populară a autoarei. Dar rămâne de văzut.

Cum ziceam mai sus, nu mă pot lăuda cu multe cărți impresionante citite în aprilie. Broken Knight de L. J. Shen este al doilea volum din seria All Saint High, unde acțiunea are loc din perspectiva a două personaje pe care le întâlnim și în primul volum - Knight și Luna. Broken Knight este un YA Romance (mă rog, New Adult), unde firul narativ urmărește construcția relației dintre un băiat care e îndrăgostit până peste cap de vecina lui, o fată care refuză să vorbească (suferă de muțenie selectivă).

Angry God este al treilea volum din serie, urmărind povestea de dragoste între Vaughn - un adolescent foarte ciudat, artistic și închis în sine, și Lenny, o tânără din Anglia pe care o leagă o serie de amintiri neplăcute de protagonist.

Am citit prima carte, Pretty Reckless, în februarie, o lectură rapidă, ușoară, plină de dramă adolescentină și oferind o imagine despre tineretul din familiile ultra-bogate din America. Ei bine, cele două volume pe care le-am citit luna aceasta sunt despre adolescenții din același univers, chiar din același cartier. Bani, valoare, haine scumpe, prietenii false, amoruri gheboase - despre asta este seria All Saints High, dar autoarea scrie foarte captivant, iar personajele, chiar dacă niciunul nu este un model demn de urmat, te fac să retrăiești pentru ele. Recomand seria dacă vreți un Romance cu adolescenți bogați; plusul este că nu e musai să citiți toate cărțile sau exact în ordinea apariției, pentru că fiecare volum se focusează pe alte personaje.

Și pentru că eram în starea de spirit în care am vrut să continui să citesc despre bărbați „alfa” și femei „ideale”, am ales un volum unde totul se întâmplă în jurul/cu/pentru/din cauza mafiei. Bennett Mafia de Tijan este prima carte citită anul acesta care și-a luat 2 stele de la mine. Volumul urmărește o tânără care în adolescență a fost colegă de cameră cu o fată care s-a adeverit a fi fiica celei mai rău-famate familii mafioate din univers - Bennett, desigur. După ani și ani, mafia princess dispare, iar cel care este capul familiei în prezent - fiul cel mai mare, Kai, decide să o răpească pe protagonistă, care aparent, a ajutat-o pe sora lui să fugă.

Povestea este atât de forțată, personajele atât de plicticoase și controversate - sau mai bine zis, contradictorii la fiecare pas - încât nici nu m-am complicat să încerc să văd părțile forte ale lecturii. Tot ce se întâmplă nu are nici un sens, protagonista e foarte antipatică - nici nu îmi amintesc cum o cheamă; afirmă sus și tare că este puternică, independentă, sigură pe sine, bla bla bla, dar pe parcursul cărții este permanent salvată, calmată, tratată cu grijă de ceilalți. Nu recomand nici cartea, nici autorul (autoarea?); există atâtea cărți care tratează aceleași subiecte, dar cu siguranță o fac mult mai bine.

Și pentru că încă eram în starea de vreau să citesc Romance cu adolescenți, am început seria The Royals, sau Familia Royals, semnată de Erin Watt. Seria s-a tradus integral la noi, mai puțin volumul Tarnished Crown, care este un fragment care se focusează pe relația între fiul cel mai mare din familia Royal, Gideon, și Savannah, iubita lui mai tânără cu vreo 2 ani. 

Primele trei volume, Prințesa de hârtie, Prințul de hârtie și Palatul de hârtie, urmăresc evoluția relației între Ella, o adolescentă orfană care e nevoită să muncească pentru a se întreține și Reed Royal, fratele mai mic a lui Gideon. Ella este ofană și Callum Royal, unul dintre cei mai bogați oameni din lume, o găsește dansând într-un bar pentru bani, spunându-i că este cel mai bun prieten al tatălui ei biologic, în prezent decedat, oferindu-se să se ocupe de ea, să-i asigure educația și o viață decentă. Ella ajunge să locuiască în casa lui Callum, unde-i cunoaște pe cei cinci fii ai săi: Gideon, Reed, Easton, Sawyer și Sebastian. Evident, nici unul din cei cinci nu o place pe Ella, în special Reed, iar de aici începe acțiunea propriu-zisă.

Moștenitorul decăzut și Regatul sfărâmat urmăresc construcția unei relați destul de ciudate între Easton Royal și Hartley Wright - o tânără proaspăt întoarsă din alt oraș, care îl surprinde pe Easton într-o situație compromițătoare și astfel devine ținta atacurilor acestui băiat. Dar pe parcurs, Easton descoperă că Hartley este mai mult decât un chip prea puțin memorabil și că problemele cu care se confruntă sunt greu de suportat.

Seria aceasta are de toate: moștenitori bogați, adolescenți care-și creează singuri probleme atunci când au de toate, inimi sfâșiate, abuzuri de tot felul, societatea dintr-o școală, unde adolescenți trăiesc după legea junglei. Se citește foarte repede, fără însă a oferi ceva memorabil. Și cu această serie, mi-am terminat faza de Romance pentru aprilie.

Cum în aprilie mi-am propus să citesc mai mulți autori români, am lecturat volumul semnat de Octavian Soviany, Casa din Strada Sirenelor, volum pe care mi l-au oferit prietenii de la editura Hyperliteratura.

Am vorbit despre ce impresii mi-a creat pe canal - o povestire în ramă, unde 12 oameni stau la o masă și povestesc tot felul de evenimente sau întâmplări ce cuprind elemente paranormale.

Și dacă tot eram în faza de Mistery (se pare că am ținut-o în faze din astea în aprilie), am citit un volum destinat cititorilor mai mici, copiilor de gimnaziu, Small Spaces de Katherine Arden, primul volum din seria cu același nume. Katherine Arden a scris una dintre trilogiile mele preferate, Winternight, pe care am citit-o, aparent, tot în aprilie, dar anul trecut. Small Spaces urmărește aventurile lui Ollie, o fetiță care și-a pierdut mama și care găsește un volum ciudat, unde se vorbește despre un om care zâmbește, o serie de dispariții și o toamnă misterioasă. În același timp, Ollie pleacă în excursie cu clasa ei la o fermă, unde anumite evenimente din carte par să se suprapună peste ce se întâmplă în acea excursie. 

Katherine Arden știe să creeze suspansul și de foarte mult timp nu am citit o carte care să mă țină cu sufletul al gură în așa hal. Cum spunea cineva pe GR, dacă autoarea ar posta lista ei de cumpărături, aș citi acele câteva rânduri pe nerăsuflate. Momentan, este apărut al doilea volum din serie, care presupune să fie formată din patru cărți, așa că mai aștept cu continuarea. 

Am citit un volum de povestiri scurte, Omulețul din perete și alte povestiri fantastice de Marian Coman, din cadrul #romanianreadathon și #citescceam. Am citit seria Haiganu semnată de acest autor și, dacă romanele lui nu mi-au rămas clar întipărite în minte, volumul acesta m-a impresionat.

Din nou, mister, horror, folclor - totul în doza perfectă pentru a mă ține cu ochii lipiți de pagini. Recenzia o găsiți în filmulețul de pe canalul meu de YouTube.

Am citit un volum la recomandarea partenerului meu de viață, Arta războiului de Sun Tzu. Deși aveam acest titlu pe TBR, nu m-am grăbit să-l citesc până acum. Conține efectiv sfaturi pentru a fi un mai bun ostaș, lecții despre ce trebuie să facă un conducător pentru a câștiga și multă tactică militară, dar toate aceste lecții sunt valabile și pentru zilele noastre, pentru a supraviețui în jungla urbană în care trăim.

 Despre tristețea femeilor frumoase de Andrei Ruse este un volum pe care l-am citit lent.

Conține zece povestiri cu și despre femei, fiecare povestire fiind una nelipsită de mister și nu neapărat mister legat de tărâmul fantasticului, ci acel mister care se regăsește în lucrurile banale, dacă te uiți destul de atent.

Când a avut loc Bookfest litoral în 2019, mi-am cumpărat o carte în engleză cu Artemis Fowl de Eoin Colfer. Nu m-am gândit prea mult - e un volum pe care l-am tot văzut peste tot, parcă apare și un film după el... Ce nu știam eu este că Artemis Fowl e o serie, iar eu m-am întors acasă cu volumul 3.
Artemis Fowl este un băiat geniu, care descoperă că zânele și tot felul de creaturi fantastice chiar există și decide să le exploateze. Povestea este fragmentată, cartea pare neterminată, iar conflictul principal este atât de prost realizat, încât mai aveam un pic și abandonam lectura. Încă o carte de 2 stele în lista mea de lecturi pentru 2020.
Acestea au fost cărțile pe care le-am terminat în aprilie. Voi ce ați citit?

#romanianreadathon de @4fără15

Salutare!

Pe la începutul lunii, Ruxandra de la @4fara15, una dintre booktuberițele mele preferate, a provocat comunitatea să... citească literatură română în cadrul #romanianreadathon :)

Am tot văzut pe conturi de Instagram sau pe Booktube maratonuri de lectură, dar de obicei, se bazează pe citirea a unui număr de cărți sau pagini într-un anumit interval de timp. Maratonuri de lectură tematice am văzut multe la booktuberii din străinătate, cum a fost cel din mai - când comunitatea din străinătate a citit cărți semnate de/cu personaje de origine asiatică. Din punctul meu de vedere, astfel de maratonuri de lectură sunt un lucru pozitiv, pentru că prin intermediul lor descoperi autori noi sau cărți pe care în alte condiții nu le-ai alege.

Să mă întorc la maratonul nostru, autohton :) Ruxandra a avut o idee bună și a propus să citim cinci cărți, fiecare făcând parte dintr-o anumită categorie. Eu am citit doar patru, din simplul motiv că nu sunt foarte motivată în perioada asta să citesc nonficțiune.

Pentru prima cerință, un clasic al literaturii române, am citit Maidanul cu dragoste de G. M. Zamfirescu. Mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam - o poveste despre viața unei mahalale, o comunitate pestriță, unde în fiecare zi izbucnește un scandal sau pleacă o bârfă din casă-n casă. Zamfirescu creează niște personaje ușor de urmărit, reprezentative pentru vremea lor și pentru statutul social pe care-l au. Cu siguranță voi mai citi cărți semnate de autor.

Pentru cea de-a doua cerință, un volum de poezii, l-am descoperit pe Octavian Goga. E o carte pe care am găsit-o în biblioteca bunicii mele și a fost o adevărată plăcere să citesc poezii despre viața la țară din alte vremuri, sufletul românului plecat de acasă, societatea în vremuri tulburi la început de secol. Totul acompaniat de cele câteva ploi de vară care s-au dezlănțuit asupra casei bunicii. Recomand volumul acesta cu mare drag - este plin de melancolie, dor, patriotism și speranța unui viitor mai bun.

O carte scrisă de un autor contemporan - la această cerință l-am citit pe Lucian Dan Teodorovici cu a lui Celelalte povești de dragoste. Aveam cartea în bibliotecă de ceva timp și maratonul a fost impulsul potrivit pentru a o lectura. Nu pot să zic că mi-a plăcut foarte mult - acțiunea e cam fragmentată, sărind din prezent - unde naratorul are probleme conjugale și încearcă să le rezolve sau să treacă peste ele - în trecut, în amintirile naratorului și diferite evenimente aparent neînsemnate, dar cu un mare impact emoțional asupra naratorului, dar și a cititorului. Aceste întoarceri în trecut mi-au plăcut cel mai mult, datorită personajelor multiple, cu o lume interioară bogată și foarte variată. Partea cu prezentul mi s-a părut seacă și nu am putut să empatizez cu protagonistul.

Pentru provocarea o carte scrisă de o femeie, am început cu Cartea Mironei de Cella Serghi - a cărei Pânză de păianjen mi-a plăcut foarte mult. Cartea Mironei a început în forță, cu atmosfera pe care doar Cella Serghi știe să o creeze, amintirile unor vremuri pe care eu nu le-am trăit și personaje de care te atașezi cu ușurință. Pe parcurs însă, acțiunea a început să stagneze, povestea a început să mă plictisească, semănând mai mult cu o serie de povestiri scurte. Am abandonat lectura, pentru moment.

Apoi, am decis să citesc o altă carte, Fecioarele despletite de Hortensia Papadat-Bengescu. Am citit Concert de muzică de Bach și nu mi-a plăcut deloc, de aceea eram puțin sceptică atunci când am început lectura acestui volum. Care, apropo, mi-a plăcut și mai puțin decât celălalt. Nu reușesc să mă regăsesc în stilul scriitoarei, nu mi-au plăcut personajele, acțiunea parcă-parcă avea o direcție în care se deplasa, dar tot interveneau replici sau gânduri ale personajelor care încetineau totul. Hortensia Papadat-Bengescu nu mă inspiră și nu mă impresionează, scriitura ei îmi este străină iar personajele - lipsite de orice culoare; nu m-am atașat de niciunul. 

Și, cum spuneam mai sus, nu am citit o a cincea carte - un volum de nonficțiune, deși aveam de gând să o fac. Cu toate acestea, cred că pentru mine, maratonul acesta de lectură, #romanianreadathon, a fost un succes - am citit cărți pe care le-aș fi amânat mult și bine. Am descoperit un poet minunat, am citit o carte pe care o aveam în bibliotecă de ceva timp, l-am citit pe Zamfirescu, am redescoperit stilul Cellei Serghi și m-am convins, din nou, că Hortensia Papadat-Bengescu nu este o autoare pe gustul meu.

Deși maratonul se desfășoară pe tot parcursul lunii iulie, eu l-am încheiat mai devreme. Dacă vreți să urmăriți cum se desfășoară acesta în continuare, urmăriți hashtagul #romanianreadathon pe rețelele de socializare și -  de ce nu? - contribuiți și voi :) Nu are nimic dacă reușiți să citiți doar un volum, important este să ne uităm un pic și „în curtea noastră” și să-i citim pe ai noștri.

Mulțumiri Ruxandrei pentru idee și dacă participați în maraton/ați participat, ce titluri ați ales? Care v-au impresionat? Care v-au dezamăgit?