 |
| Galben. Poză din arhiva personală. |
Într-o Germanie abia trecută de Primul Război Mondial, scufundată în
inflație, în prim plan apare un birou de servicii funerare, la intrarea căruia
se înalță un obelisc negru. Micul birou este întunecat, inflația își arată
colții și aici, iar Ludwig, personajul principal, urmează să observe cum patria
sa se transformă într-un haos.
Ludwig este un poet ratat, prea romantic și cinic și orgolios, îndrăgostit
nebunește de frumusețea feminină și profund respectuos față de patria sa, chiar
dacă aceasta îl înșală încontinuu, ca o femeie măritată de mult timp cu un
bărbat trecut de floarea vârstei. Fost soldat în război, printre puținii
scăpați cu viață, tânărul își câștigă existența făcând comerț cu pietre
funerare, observând moartea în fiecare zi, văzând însă și un fir de viață
strecurându-se printre veșmintele negre ale îndoliaților.
Pe parcursul romanului, cititorului i se oferă posibilitatea de a vedea
o țară ce abia a ieșit dintr-un război, gata să intre în altul; o țară distrusă
de inflație, care pe de o parte ia mii de vieți în fiecare zi, și pe de altă
parte, oferă pâine din belșug speculanților; o țară în care nimic nu este
sigur, unde patriotismul devine fanatism, unde iubirea se bazează pe bani, mai
mult ca niciodată, și unde răniții de război sunt uitați într-o mizerie de
nedescris. În toate aceste condiții, cei de seama lui Ludwig încearcă să
supraviețuiască.
Cel mai mult mi-a plăcut, și m-a întristat în același timp,
relația lui Ludwig cu Isabelle, o tânără care uneori era Genevive, alteori,
Jenni – Remarque a creat o iubire unde nebunia și rațiunea au jucat rolul unei
limite abia perceptibile, dar cu urmări ireversibile.
Indubitabil, Remarque este unul dintre scriitorii mei preferați, pe de
o parte, pentru că subiectul major în cărțile sale este războiul, iar pe de
altă parte, datorită modului în care acesta reușește să plaseze un personaj
într-o realitate mai mult paralelă decât inventată. Romanul de față nu m-a
lăsat indiferentă, căci viața lui Ludwig și a oamenilor ce-l înconjoară nu te
lasă nicio clipă să te lași distras de altceva.