 |
| Cai pe malul râului. Poză din arhiva personală. |
Făcând parte din tezaurul literaturii ruse, alături de Război
şi Pace, Fraţii Karamazov și Ana Karenina, Donul
liniştit este una dintre capodoperele literaturii secolului al
XX-lea. Romanul oferă cititorului o frescă a vieții cazacilor de pe malurile
Donului, cu tradiţiile şi obiceiurile lor, punându-se accentul pe
contrastul dintre perioada ţaristă și perioada comunistă.
Cea mai mare parte a romanului se petrece în Veshenskaya stanitsa (oraş
cazac de pe malurile Donului), unde locuieşte eroul principal, Grigorii
Melehov. Acţiunea are loc între anii 1912-1922, incluzând perioada Ţaristă,
Primul Război Mondial şi Războiul Civil (1918-1923), după desfăşurarea
Revoluţiei Ruse din 1917. Viaţa cazacilor de pe Don şi a lui
Grigorii ia o altă întorsătură când începe Primul Război Mondial, rezultatul
fiind destrămarea Imperiului Rus şi mai târziu formarea URSS-ului, când pe lângă
lupta contra inamicului ţara se împarte în două tabere, după abdicarea ultimului
Ţar rus Nicolae al II-lea, venind la putere Partidul Bolşevic. De aici începe
sortarea pe menşevici sau Armata Albă – cei care doreau reîntoarcerea
Ţarismului (printre care se numărau şi cazacii de pe Don) şi bolşevici sau
Armata Roşie (cei ce optează pentru noul regim).
Eroul principal îşi trăieşte liniştit viaţa alături de familie, în
satul natal până în momentul în care izbucnește Războiul Civil. Pe tot parcursul romanului, Melehov caută adevărul, încercând să-l
găsească în idiologia comunistă și cea țaristă, dar îl aşteaptă o
dezamăgire totală. Dezastrele în viaţa lui vin unul după altul: moartea oamenilor
apropiați şi veşnica frică de a nu fi prins şi executat pentru faptele lui din
trecut. O mare dramă pentru el o reprezintă dragostea pentru două femei,
Axinia, soţia vecinului, prima şi cea mai puternică dragoste şi Natalia, soţia
lui, pe care o acceptă cu greu.
Romanul a fost comentat de critica internațională, generând
numeroase controverse. Deşi autorul „oficial” al romanului este Şolohov,
a fost avansată acuzația de plagiat, un argument invocat fiind acela al vârstei
autorului – primul volum a apărut în 1928, când scriitorul avea doar 22-23 de
ani și doar patru clase de școală. Viteza cu care au apărut următoarele
două volume, cu o diferenţă de mai puţin de un an între ele, a amplificat
semnele de întrebare legate de autorul real al cărții. Unul dintre cei care îl
învinuiesc pe Şolohov de plagiat este scriitorul Alexandr Soljeniţîn, care
demonstrează contrastul față de celelalte lucrări ale lui, mult mai slabe
decât Donul liniştit. S-a vehiculat și ideea că autorul
real ar fi Fyodor Kryukov, un cazac care a luptat de partea Armatei
Albe şi a murit de tifos, manuscrisele lui fiind furate şi achiziţionate de
Şolohov cu ajutorul socrului acestuia.
Deși paternitatea operei rămâne o enigmă pentru mulți, ea a fost
apreciată de lumea criticilor literari, iar Şolohov a luat Premiul Nobel
pentru Literatură (1965), motivaţia juriului fiind „…pentru forța artistică și
integritatea cu care a dat expresie, în epica Donului, unei etape istorice din
viața poporului rus.”.